Cand sa ne bucuram?

[florin.oltean75]

Bucuria duhovniceasca se cultiva progresiv in raport cu trei categorii de obiecte meditative:

- persoanele sfinte: Dumnezeu Tatal, Duhul Sfant, Isus, Maica Domnului, ingerii, sfintii ...
- persoanele si fapturile obisnuite
- noi insine

Pentru prima categorie ne bucuram contempland atent calitatile exceptionale ale persoanelor sfinte (iubirea plenara, rabdarea, sacrificiul…). Acestea sunt cauze potente care vor matura continuumul personal si vor determina obtinerea in viitor a acestor calitati ceresti. Lauda este forma exaltata a acestei forme de bucurie, care trebuie sa lucreze continuu in inima.

Pentru celelalte fapturi, ne bucuram cand acestea experimenteaza forme de bucurie spontana, curata si atunci cand acestea fac actiuni virtuoase. Se spune ca “ne bucuram in virtutea altora”. Aceasta ne ajuta sa eliminam din suflet forme subtile sau grosiere de invidie si sa cultivam progresiv dragostea pentru ceilalti.

Din cand in cand este recomandat sa ne bucuram gandindu-ne la propriile actiuni virtuoase pe care le-am facut in trecut, fara insa sa ne mandrim, ci prin simpla contemplatie a frumusetii actiunii. Aceasta forma de bucurie este bine sa o suscitam atunci cand trecem prin momente mai grele sau anumite stari de depresie sau descurajare. Functia ei este aceea de a ne ajuta si a ne intari credinta in Dumnezeu si in rationalitatea profunda a faptei bune.

Atentie , desi bucuria duhovniceasca este un bun special, ea poate deveni un obstacol in zborul catre Dumnezeu la fel ca o bucurie lumeasca daca nu stim cum sa o tratam corect odata ce este generata.

Abordarea corecta a bucuriei duhovnicesti se face in cadrul a doua meditatii speciale.