Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[Erethorn]

În prealabil postat de grasu77

P.S. Cred ca cel mai bine ar trebui sa incepeti prin a cerceta ce inseamna "suflet", in acceptiunea biblica. Ideea ca "sufletul" este ceva precum o fantoma a mortului, va baga in multe incalceli si fundaturi.

Dimpotrivă, ideea dumneavoastră că sufletul ar fi "ceva precum o fantomă a mortului", vă bagă în diverse aiureli.

Ortodoxia nu învaţă că sufletul este "ceva precum o fantomă a mortului", iar dumneavoastră, cel puţin din respect pentru ortodocşii şi catolicii care cred în nemurirea sufletului, aţi face foarte frumos dacă aţi înceta să utilizaţi asemenea expresii caraghioase şi insultătoare.

În prealabil postat de grasu77

Cred ca trebuie sa ne dati unele lamuriri, la urmatoarele probleme, generate de afirmatia dvs.:
- Adam si Eva, desi mai aveau viata in ei, aveau suflete moarte;
- mortii din zilele noastre, desi sunt morti, au "suflete" (in intelesul dvs.) vii.

Sensul la care mă refer eu este la fel de valabil în cazul protopărinţilor şi în cazul contemporanilor noştri.

Sufletul, deşi a fost zidit de către Dumnezeu să nu dispară, ci să existe veşnic, poate fi rupt din starea de graţie sfinţitoare care îl îndreptăţeşte să se afle alături de Dumnezeu.

Această rupere o numesc "moarte a sufletului", ea se întâmplă cu voia noastră, prin păcat, şi poate fi remediată, tot cu voia noastră, dar şi cu, mai ales, pocăinţa noastră, de către Dumnezeu, prin harul lui Isus Cristos.

Morţi sufleteşte şi separaţi de Dunezeu au fost Adam şi Eva când au ales să-L creadă drept mincinos şi să Îi încalce porunca; morţi sufleteşte suntem şi noi atunci când păcătuim.

Nu-l putem face mincinos pe Dumnezeu (sau, mă rog, putem, cu consecinţele de rigoare): Adam şi Eva au murit în ziua în care au mâncat din fructul oprit, şi întreaga spiţă umană împreună cu ei.

Nu au "început să moară", cum susţine domnul Trice, ci "au murit", cum a spus Dumnezeu.