Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[grasu77]

În prealabil postat de Erethorn

Dimpotrivă, ideea dumneavoastră că sufletul ar fi "ceva precum o fantomă a mortului", vă bagă în diverse aiureli.

Spuneti-mi dvs. ce termen sa folosesc pentru a desemna acea entitate, care paraseste trupul mortului si traieste, in continuare, independent, constient si activ. Eu ii zic fantoma. Oferiti-mi dvs. un alt termen (exclus "suflet nemuritor", pentru ca as contrazice Biblia).

În prealabil postat de Erethorn

Sufletul, deşi a fost zidit de către Dumnezeu să nu dispară, ci să existe veşnic, poate fi rupt din starea de graţie sfinţitoare care îl îndreptăţeşte să se afle alături de Dumnezeu.

Această rupere o numesc "moarte a sufletului", ea se întâmplă cu voia noastră, prin păcat,

Conform teoriei dvs., eu (pacatosul) sunt in starea de"moarte a sufletului". Paradoxal, dar daca voi muri (deadevaratelea - cu ingropaciune), sufletul meu va fi viu (se va plimba prin purgatoriu, va fi intins de diavoli, etc).

Este ca in poezia lui Eminescu ("La steaua"). Azi traiesc dar sufletul este mort. Maine sunt mort dar sufletul va fi viu.

P.S. Am remarcat un singur adevar din spusele dvs.: sufletul moare (nu este "suflet nemuritor").