Poti agresa prin dorinta de a ajuta?

[Lucian_craciunescu]

Bineinteles ca poti agresa incercand sa ajuti, asta e clar si sunt atatea exemple. Chiar poti face rau incercand sa ajuti fara sa stii exact de ceea ce are nevoie o persoana si stii exact ceea ce faci.
Am citit odata o mica povestioara...Era o mama cu un copilas in brate in tren, trebuia sa ajunga undeva...era iarna frig...si a intrebat pe controlor unde trebuie sa coboare pentru statia respectiva. Atunci un domn binevoitor din compartiment s-a oferit el sa-i arate. Ea s-a linistit si au mers....pana cand domnul binevoitor ia spus, aici trebuie sa coborati doamna. Doamna a coborat, trenul a plecat si ea s-a trezit in mijlocul campului si a murit inghetata si ea si copilasul...
Domnul binevoitor calculase bine a cata statie e buna pt a cobora doamna, insa trenul a avut o oprire neasteptata, el fiind foarte stapan pe ceea ce stia...n-a mai verificat.....de aici nenorocirea...
Asa ca...atentie si atunci cand vrem sa facem binele!

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Oare sunt contexte in care poti agresa pe cineva dorind sa-l ajuti? Agresa in sensul de a interveni prea des/agresiv (?) - poate nu e cuvantul potrivit - in viata lui?

[Lucian008]

În prealabil postat de Lucian_craciunescu

Bineinteles ca poti agresa incercand sa ajuti, asta e clar si sunt atatea exemple. Chiar poti face rau incercand sa ajuti fara sa stii exact de ceea ce are nevoie o persoana si stii exact ceea ce faci.
Am citit odata o mica povestioara...Era o mama cu un copilas in brate in tren, trebuia sa ajunga undeva...era iarna frig...si a intrebat pe controlor unde trebuie sa coboare pentru statia respectiva. Atunci un domn binevoitor din compartiment s-a oferit el sa-i arate. Ea s-a linistit si au mers....pana cand domnul binevoitor ia spus, aici trebuie sa coborati doamna. Doamna a coborat, trenul a plecat si ea s-a trezit in mijlocul campului si a murit inghetata si ea si copilasul...
Domnul binevoitor calculase bine a cata statie e buna pt a cobora doamna, insa trenul a avut o oprire neasteptata, el fiind foarte stapan pe ceea ce stia...n-a mai verificat.....de aici nenorocirea...
Asa ca...atentie si atunci cand vrem sa facem binele!

Nu ca nu ar fi fost agasant prin simplu fapt ca s-a "bagat in vorba" cand doamna intrebase clar controlorul. Sunt genul de oameni care sunt prea bagaciosi. Nu asta inseamna sa fii "un bun samarinean".

[lore86]

În prealabil postat de Lucian_craciunescu

Am citit odata o mica povestioara...Era o mama cu un copilas in brate in tren, trebuia sa ajunga undeva...era iarna frig...si a intrebat pe controlor unde trebuie sa coboare pentru statia respectiva. Atunci un domn binevoitor din compartiment s-a oferit el sa-i arate. Ea s-a linistit si au mers....pana cand domnul binevoitor ia spus, aici trebuie sa coborati doamna. Doamna a coborat, trenul a plecat si ea s-a trezit in mijlocul campului si a murit inghetata si ea si copilasul...
Domnul binevoitor calculase bine a cata statie e buna pt a cobora doamna, insa trenul a avut o oprire neasteptata, el fiind foarte stapan pe ceea ce stia...n-a mai verificat.....de aici nenorocirea...
Asa ca...atentie si atunci cand vrem sa facem binele!

Povestea imi pare cusuta cu ata alba.
Multe lucruri nu se potrivesc.Personal cred ca e o poveste inventata ptr a sustine o anumita idee.

[Mosh-Neagu]

Citind parerea fiecaruia, am realizat ca multe mai avem inca de invatat. Pe de o parte, gestul de a plati masa acelui om pe jumatate orb, care tocmai se inapoiase dintr-o croaziera, sau gestul de a da un banut unui om care avea un picior amputat, nu i-a facut pe nici unul dintre ei sa se simta ofensat. Dar daca cineva simte nesiguranta in ochii nostri si vrea, fara ipocrizie, sa ne ofere ajutorul, sarim ca si arsi. Oare nu cumva e vorba de un exces de mandrie?
Am fost de multe ori in situatia de a spune "Mai bine taceam." Parintele Arsenie Boca spunea uneori: "Nu-l certa pe pacatos, cand il vezi pacatuind, ca s-ar putea sa te sminteasca si pe tine. Roaga-te, numai, pentru el si veti primi folos amandoi de la Dumnezeu." Cu ani in urma imi amintesc cum unul dintre amicii mei cam injura cum ii venea la gura, iar cand mi s-a parut momentul potrivit, l-am intrebat politicos, de ce o face si daca sfintii sau Dumnezeu l-au suparat intr-atat incat sa merite injuriile lui?... Ce a iesit a fost foarte trist, fiindca s-a dezlantuit in toata rautatea de care putea da dovada...
Dar, in general, intalnesc oameni care "cred in felul lor". Ei stiu ca au o relatie "frumoasa" cu Dumnezeu, chiar daca nu merg la biserica, nu se spovedesc, chiar daca si-au intrerupt relatiile cu parintii sau fratii, chiar daca nu pierd ocazia sa spuna despre cutare sau cutare ca sunt vrednici de focul iadului, ei cred... in felul lor. Iar daca indraznesti sa le spui cu blandete cam ce s-ar cuveni sa mai faca, se zbarlesc precum un arici. Pai cum adica? Sa nu mai fumeze chiar deloc? Dar macar atata bucurie sa-si mai poata permite... Sa tina post? Ce-o mai fi si cu postul asta? Postul este pentru cei de la manastire care vor sa devina sfinti. Noua, celor de rand, nu ne cere Dumnezeu asa ceva decat daca vrem noi... Si-apoi, lasa ca stim noi ce fac cei care tin post... pe o parte tin si pe alta fura... Pai de-aia tin, ca sa-i ierte Dumnezeu... Cat despre preoti... tocmai datorita lor, ca nu stiu decat sa ceara bani toata ziua, de-aia ne piere cheful sa mergem la biserica...
Ei, ce poti sa faci cand ai astfel de prieteni sau amici? Ce poti sa le spui? O simpla abordare discreta te poate eticheta ca "pocait", "habotnic", "dus cu capu'". Adevarat: "Dragoste cu de-a sila, nu se poate."

[dobrin7m]

Cunosc o persoana care din cauza unui esec sentimental, s-a cufundat in patima alcoolului. Patima aceasta a devenit atat de mare incat deja il conduce ea pe el. Vazand cum isi distruge viata, sanatatea si sufletul m-am gandit ca are nevoie de ajutor si deasemenea m-am gandit ca ori nu isi da seama ca are nevoie de ajutor si de aceea nu cere ajutorul ori isi da seama dar se complace asa, renuntand.
Am inceput sa ii spun efectele negative asupra trupului si sufletului, am inceput sa ii vorbesc de credinta fiind credincios acel om, am incercat sa ii spun ca nu il mai primesc in vizita la noi decat treaz si cat sta la noi nu consuma nimic, insa nimic nu a mers. pana cand intr-una din zile mi-a spus asa: Miha, eu stiu ca am o problema, nu trebuie sa imi spui. insa te rog nu mai incerca sa ma salvezi , pentru ca insistenta ta devine agresiva. Lasa-ma, ca eu nu mai pot sa ma indrept si nici nu mai vreau, am renuntat.
Am fost foarte mahnita, dar asta e.

Omul refuza ajutorul si considera agresiune din doua motive: unul ca nu vrea, renuntand la bine cu buna stiinta sau fara buna stiinta (nu stie si nu accepta ca are o problema), al doilea refuza din mandrie, din prea multa mandrie d9e sine.

Aici in Ellada am invatat un lucru frumos de la oamenii greci: acestia niciodata nu se refuza unii pe altii, considerant ca cel care doreste sa daruie, orice si un zambet, o face cu placere, din inima si nu vor sa strice bucuria celuilalt de a darui chiar daca nu au nevoie de darul respectiv. Iar daca sunt refuzati , se necajesc considerand aceasta un afront.
Am aflat-o din prima clipa cand am pasit aici, romanca care m-a prezentat unei familii grecesti mi-a spus sa nu-i refuzi daca iti ofera o cafea sau ceva dulce ca nu le place. iar daca accepti ii faci fericiti.

Monahul este invatat sa fie smerit si sa primeasca ce ii este oferit ca sa faca o bucurie celui ce ofera. Daca nu are nevoie, atunci la randul lui ofera celorlalti care poate au nevoie.

Parintele Paisie Aghioratul avea totdeauna dulciuri (rahat) primite de la inchinatori. Si pe fiecare om ce ii trecea pragul il primea cu dulciurile respective.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de dobrin7m

Aici in Ellada am invatat un lucru frumos de la oamenii greci: acestia niciodata nu se refuza unii pe altii, considerant ca cel care doreste sa daruie, orice si un zambet, o face cu placere, din inima si nu vor sa strice bucuria celuilalt de a darui chiar daca nu au nevoie de darul respectiv.

Eu cred mai degraba ca aici e marea problema la noi, romanii. Gestul cuiva de a ne ajuta poate duce la interpretari eronate: "Oare ce urmareste? In tara asta amarata, nimic nu-i gratis? De ce sa-mi duca el bagajul? Nu cumva vrea sa mi-l fure? Nu cumva vrea sa vada unde stau si sa imi sparga casa in lipsa mea? Nu cumva vrea sa ma fraiereasca in vreun fel?"... Cred ca societatea ne-a facut deosebit de suspiciosi.

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu cred mai degraba ca aici e marea problema la noi, romanii. Gestul cuiva de a ne ajuta poate duce la interpretari eronate: "Oare ce urmareste? In tara asta amarata, nimic nu-i gratis? De ce sa-mi duca el bagajul? Nu cumva vrea sa mi-l fure? Nu cumva vrea sa vada unde stau si sa imi sparga casa in lipsa mea? Nu cumva vrea sa ma fraiereasca in vreun fel?"... Cred ca societatea ne-a facut deosebit de suspiciosi.

Nu consider ca e condamnabil faptul ca suntem suspiciosi fata de strainii care ne intind cate o mana, a carei murdarie sau curatenie nu le putem cunoaste. Acesta e doar varful iceberg'ului, radacina problemei e mult mai jos si mult mai puternica decat intuieste publicul larg. Lipsa increderii in cei din jur, cu precadere in persoanele necunoscute, nu e o problema strict romaneasca si pe undeva, e chiar scuzabila. Faptul ca in dulcea noastra patrie aceasta e mai acuta si e mai adanc inradacinata in sufletele oamenilor este, intr'adevar vina unei societati putrede, care tine neaparat sa ne dea peste nas cand incercam sa lasam astfel de idei preconcepute deoparte. Cel putin mie. Si vorba aceea... "te'ai ars cu supa, sufli si'n iaurt". E perfect normal!

[alexdu]

Se intampla cateodata sa am nevoie de ajutor, spre exemplu nu am destui bani la mine si vreau sa cumpar ceva. Ma duc la un prieten si spun: "As vrea sa cumpar o carte dar nu am bani deajuns la mine." Daca se ofera el sa imi dea ma simt mult mai bine decat daca ii cer direct.

Daca un om spune ca are nevoie de ceva nu este necesar sa imi ceara direct, daca pot sa il ajut ma ofer eu.

[alexdu]

Daca cineva se ofera sa te ajuta si nu ai nevoie trebuie sa refuzi foarte politicos si cu multumiri pentru ca s-a oferit. Daca este invers persoana care s-a oferit sa ajute se simte rau si data viitoare nu va ajuta cu aceeasi usurinta pe cineva, va ezita, se va gandi de mai multe ori inainte sa faca acest lucru.