Cand sa ne bucuram?

[MariS_]

În prealabil postat de Marius22

Potrivit Sfintei Scripturi, primul cuvant rostit de Mantuitorul Inviat, primilor martori ai Invierii Sale, femeile mironosite, este "Bucurati-va!".

Noi legam insa bucuria de multe aspecte si lucruri ale lumii acesteia. Ne facem din ele prilejuri de a ne bucura, manifestand o bucurie care, asemenea lor, trece.

Dar Mantuitorul ne arata Invierea Sa din morti drept prilej suprem al bucuriei omenesti. Invierea Sa invesniceste si bucuria noastra, altfel spus, posibilitatea noastra de a ne bucura de El si unii de ceilalti, in vecii vecilor.

De aceea, realitati duhovnicesti si cuvinte precum comuniune, bucurie, recunostinta, sunt primele semne ale omului inviat sufleteste inca din viata aceasta.

Frumos spus. Crestinul este un om al bucuriei, asa spunea si Parintele Teofil. Ce paradox, Parintele Teofil care ar fi avut motive concrete de intristare, caci nu putea vedea, a fost marturie vie ca omul ce-L are pe Hristos in el e un om al bucuriei! Vesnica lui pomenire.
Har, smerenie si jertfa de sine.