Mantuirea in afara Bisericii

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Nu sunt ecumenist ,deoarece inima mea nu poate primi alta invatatura decat ortodoxia.
Nu pot pur si simplu sa ma rog sau sa intru intr-o adunare de sectari . Mi se pare trist si rece . Si pentru ca in continuare cred ca ortodoxia e lucrarea Duhului in oameni ,pentru desavarsirea lucrarii mantuitoare a lui Hristos.
DUHUL A DESAVARSIT INVATATURA LUI HRISTOS,NU A INLOCUITO .
Tot ce am zis eu ,daca recititi sunt insusi poruncile lui Hristos.El ne-a invatat sa iubim pe oameni ,nu eu iustin,nu vreun alt curent cultural. El a spus ca totul trebuie sa vina din inima. El a spus ca nu a venit sa I se slujeasca ,ci ca sa ne invete sa slujim altora. El a pus pe primul plan omul,nu eu.
Eu sunt de parerea psalmistului : "Ce e omul inaintea ta ,si fiul omului ca sa iti amintesti de el.Un fir de praf ,a suflat vantul,si numai e" .
Hristos insa a iubit asa mult oamenii ,incat El este cel ce a inaltat cinstirea aproapelui nostru ,ASEMENEA cu cinstirea cuvenita lui Dumnezeu.
Si inca odata afirm : lasati aspiratiile inalte,lasati rugaciunile daca sunt cu program,lasati mataniile ,lasati cartile daca va obosesc,lasati comparatiile cu sfintii . Deschideti-va inima : faceti bine celui de langa voi ,spuneti un cuvant bun celui cazut ,aveti mila de cel singur , inviorati pe cel trist,ascultati pe cel necajit ,si atunci Domul Dumnezeul vostru va merge ca un stalp de foc inaintea voastra,asa cum a facut oarecand cu poporul Sau cand l-a calauzit in pustie. Rugativa,dar cu lacrimi in ochi,macar de fericire daca nu de pocainta ,postiti ,dar pentru ca uitati sa mai mancati ,in fata maretiei privelistei bunatatii Dumnezeului cel atotmilostiv. Facetile toate din toata inima ,dar mai intai de toate faceti
doar acest mic fapt care v-a mai ramas : incercati sa il iubiti pe aproapele pe langa care
a-ti trecut azi ,indiferenti sau chiar simtind repulsie fata de el. Va spun eu,ca acela, erati chiar voi.

Inca de la inceput vreau sa iti spun Iustin ca nu incerc sa te conving de nimic. incearca te rog doar sa ma intelegi.
Sigur ca pentru Dumnezeu cea mai iubita fiinta este omul si are intaietate.
Insa pentru noi oamenii cea mai iubita FIINTA este Dumnezeu si El are intaietate si apoi omul ca asa ne-a poruncit. Si chiar insusi Dumnezeu nu se iubeste pe El mai intai ci iubeste omul , lasandu-se pe Sine. Asa cum El S-a lasat pe Sine asa si noi oamenii ne lasam pe noi si iubim intai pe Dumnezeu. Si pentru ca Dumnezeu ne iubeste atat de mult ne-a spus apoi, a doua porunca, sa iubim oamenii ca pe noi insine.
Cine face invers calca porunca lui Dumnezeu.

Hristos a iubit mai intai de toate oamenii, fiind El insusi Dumnezeu intrupat. Noi oamenii suntem creatia lui Dumnezeu, trebuie sa stim unde ne e locul, nu suntem dumnezei sa iubim oamenii si apoi pe Dumnezeu. Si pentru ca suntem creatia lui Dumnezeu trebuie sa ii dam Slava in veci, sa dam fiinta noastra Lui, sa dam sufeltul nostru Lui, si El va face din sufletul nostru un suflet iubitor de oameni.

Sigur ca iubind pe Dumnezeu mai presus de orice , cu toata fiinta noastra asa cum este cea mai mare si cea dintai porunca, asta nu inseamna sa nu iubim oamenii. Pentru ca o singura porunca de ai incalcat degeaba respecti pe toate celelalte ca te faci neascultator de Dumnezeu. (asta pentru te gandesti ca daca eu zic ca trebuie sa iubim intai pe Dumnezeu, nu mai iubesc oamenii insa eu stiu ca insasi incalcarea si a uneia din porunci , ma face calcator de porunca) . A inversa intaietatea iubirii de Dumnezeu , facand din iubirea de semeni cea dintai porunca si iubirea de Dumnezeu a doua porunca inseamna a nu respecta porunca Domnului. Pur si simplu o sucim , o inversam, deci sucim Cuvantul lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu a zis sa iubim oamenii asemenea pe El. Nu. A zis sa iubim oamenii asemenea pe noi insine. Ca pe noi nu ca pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu mai presus si apoi pe oameni ca pe noi insine. Prin asta (asemanarea) iarasi e strambat Cuvantul lui Dumnezeu, iar a micsora cu cat de putin iubirea ce o datoram lui Dumnezeu inseamna a nu ii recunoaste Atotputernicia, Unicitatea comparand iubirea de Dumnezeu cu iubirea de oameni facand-o asemenea. Pentru ca asa cum Dumnezeu nu poate fi comparat asa si iubirea ce i-o datoram nu poate fi comparata.

Dumnezeu a creat omul dupa "chipul si asemanarea Noastra". Dar cat de mult a pierdut din asemanare la caderea in pacat, cat de mult a pierdut din asemanare la intrarea raului in om. Gandurile noastre nu mai sunt curate, trupul nu mai e curat, sufletul nu mai e curat, nu mai e asemenea lui Dumnezeu. Si daca am ajunge asemenea lui Dumnezeu ca sfintii, atunci am iubi pe Dumnezeu si am slavi cum iubesc si slavesc ingerii si sfintii in ceruri. Si intre noi atunci nu ar mai fi gand rau, de nici un fel ci doar iubire desavarsita rasfranta de la iubirea de Dumnezeu.
Dar nu suntem. Nu suntem, Vai pacatele noastre. Nu suntem.

Stiti cum slavesc ingerii in ceruri pe Dumnezeu? Intr-un singur glas, cu iubire imensa si supunere de Dumnezeu. Si nici nu se pune problema sa se iubeasca intre ei ingerii, asa cum se pune problema la om, pentru ca nu e cazul de asa ceva. Ei toti slavesc pe Dumnezeu intr-un glas si se supun Lui.