Mantuirea in afara Bisericii

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

Sau chiar Domnul nostru spune ca cine nu se va Boteza nu va mosteni Imparatia, la fel cine nu se va Impartasi. Pentru ca va avea pacatul stramosesc al firii cazute si nu se va impartasi de har. Dar vor fi judecati in functie de legea firii, astfel ca si in Iad nu toti vor avea parte de munci. La fel si in Rai, sunt mai multe locasuri, fiecare in functie de ce a facut pe pamant si cat s-a nevoit.

În primul rând, nu cred să scrie sau cel puţin eu nu am văzut că după ce Hristos a zdrobit porţile iadului sau ale locuinţei morţilor ar mai intra toţi oamenii acolo, anume toţi cei care ar fi lipsiţi de har. Nu am văzut să fie scris aşa ceva nici în Scripturi şi nici în Catehism. Dar poate ne arată cătălin2 că asta este altceva decât propria sa învăţătură.

În al doilea rând, sper să ne arate cătălin2 de unde a luat presupusa învăţătură ortodoxă că în iad ar fi multe locaşuri, dintre care în unele cică nu ar fi parte de muncile iadului. Nu am văzut nici prin Scripturi şi nici prin catehism vreo astfel de învăţătură, dar poate ne va lumina cătălin2.

În prealabil postat de catalin2

Citeste te rog la Sfantul Serafim de Sarov, acolo explica mai pe indelete despre faptele credintei. Doar faptele facute din dragoste de Hristos sunt mantuitoare, adica faptele credintei. Celelalte sunt si ele fapte bune, chiar facute de pagani, si ca rasplata pot primi luminarea cunostintei adevarului si sa vina in Biserica. Doar asa vor deveni faptele mantuitoare.

Extrem de interesantă învăţătura lui cătălin2, aşa cum spuneam şi mai sus. Ce ne spune mai precis domnul cătălin2: că faptele bune, autentic bune, ale păgânilor pot avea ca răsplată luminarea cunoştinţei adevărului; dar posibilitatea nu înseamnă necesitate. Cu alte cuvinte, păgânii respectivi sunt aruncaţi, după părerea lui cătălin2, într-un joc al hazardului, în care deşi mulţi pot face aceleaşi fapte, cu aceeaşi inimă să zicem, cu aceeaşi râvnă pentru adevăr, unii ar putea primi iar alţii ar putea să nu primească harul chemător, şi asta pentru că totul se reduce la un joc al hazardului posibilităţilor; pentru unii se poate da chemarea, pentru unii se poate să nu se dea, neexistând niciun criteriu pentru care nu ar beneficia toţi de vreo necesitate, ci doar de vreo posibilitate, Dumnezeu ajungând în acest context un aruncător la zaruri cu destinele oamenilor, care alege într-un mod foarte capricios şi lipsit de obiectivitate pentru mântuire dintre oameni care ar fi la aceeaşi "linie de start".