Tatuare - Intrebare cu privire la anumite simboluri

[cristiboss56]

Mamuca ta , precum si tatucul tau , in cei sapte ani de baza de acasa , te-au invatat sa te speli pe manute , pe picioruse , pe dintisori , sa fi cat de cat in rand cu copilasii , apoi cu oamenii maturi !
Nu-i moft si sensibilitate in secolul XXI sa te dai cu putina apita la sub brat , sa te speli pe manute , si de poti si pe picioruse , daca lucri in conditii extrem de grele .Imputitul , nespalatul , puturosul , va gasi motive precum insirate de mosul din povestea de mai sus . Sa nu confundam parfumatul , cu minimul de igiena al omului cu bun simt . A merge in comun acasa , nu-i egal cu a ne mirosi . . . . . . impreuna !
Bun simt , mosulica , bun simt . . . !

[Mosh-Neagu]

Pacat ca limba mea pare chineza pentru tine. Sunt sigur ca nu din prostie ci din rautate nu vrei sa vezi ca eu ma refer la cei ce se intorc de la munca, unde nu cunoastem nimic despre conditiile in care lucreaza, nicidecum la cei ce pleaca nespalati de-acasa.
Am stat in genunchi intr-o manastire foarte populara, in spatele unui om care trecuse prin grajd, inainte sa vina acolo. Am luat-o ca pe o incercare la care, zic eu ca am facut fata. Cine sunt eu sa intreb de ce? Daca mintea mi-ar sta la rugaciune, asa cum spun mereu altora sa faca, n-as mai avea timp sa judec pe cel de langa mine, mai mult decat pe mine insumi. Dar pentru asta e nevoie de niste ani... Ceva mai multi de... sapte...

[cristiboss56]

Ingrijirea trupului si atitudinea in fata bolii

Mareste imaginea.

Ingrijirea trupului si atitudinea in fata bolii

Igiena este un domeniu unde factorii culturali si contextul uman joaca un rol important. Pe vechii calugari ai desertului, radicalismul ascezei ii incita sa urmeze exemplul stilului de viata al filosofilor pagani, care afisau cu placere o infatisare exterioara foarte neglijenta, care se traducea prin absenta aproape completa a ingrijirilor trupului. Dar mai tarziu, mai ales in comunitatile cenobitice, a fost acordata curateniei corporale ceva mai multa atentie, fara ca vreodata calugarii sa se fi modelat dupa obiceiurile cele mai rafinate ale lumii contemporane. Cat despre laici, chiar daca sunt crestini ferventi, ei ar trebui sa tina o masura dreapta in acest domeniu.

In ce priveste boala, traditia crestina ne invata ca este legata de decaderea naturii noastre, dar ca nu exista legatura obligatorie intre ea si pacatul individual. Este normala incercarea de a o preveni printr-o igiena de viata rezonabila, dar nicicand aceasta grija nu trebuie sa devina la crestin o preocupare care sa-i absoarba; de asemenea, nu trebuie sa-i impiedice in practicarea unei asceze dupa dreapta socoteala.

Atunci cand crestinul este atins de boala, este de asemenea firesc sa caute vindecarea, recurgand inainte de toate la rugaciune si la mijlocirea sfintilor (prin folosirea ulei ului de la icoanele lor, a mirului care izvoraste din moastele acestora sau a icoanelor facatoare de minuni).

Potrivit Sfantului Macarie Egipteanul, Dumnezeu a pus la dispozitie pentru vindecarea trupului leacuri le si ingrijirea doctorilor, ierburile pamantului si doctoriile doar pentru cei slabi si necredinciosi, cei care duc o viata solitara trebuind sa se increada doar in Dumnezeu cu credinta. Trebuie sa retinem, din aceasta atitudine extrema fata de medicina, ca niciodata crestinul nu trebuie sa se lase captivat de preocuparile pamantesti, nici chiar in vederea sanatatii trupului, si ca intraga sa atitudine trebuie sa se inspire din credinta in providenta parinteasca a lui Dumnezeu, spre deosebire de "pagani", la care grija pentru dieta si sanatate poate sa devina uneori un inlocuitor al religiei.

Sfantul V asile cel Mare, adoptand o pozitie moderata, ne ofera o invatatura care pastreaza, la randul ei, specificul atitudinii cresti ne in acest sens: Fiecare arta ne-a fost data de Dumnezeu ca ajutor pentru natura noastra slaba. Spre exemplu: agricultura ne-a fost data intrucat cele ce cresc de la sine din pamant nu sunt indeajuns pentru satisfacerea nevoilor noastre; apoi arta tesutului, fiindca purtarea imbracamintei este necesara si pentru buna-cuviinta si pentru apararea de influenta daunatoare a aerului; si arhitectura la fel si tot astfel si arta medicala (...). Asadar, nici nu trebuie sa fugim cu totul de aceasta arta, nici nu trebuie sa ne punem toata nadejdea in ea. Ci precum folosim agricultura, dar roadele le cerem de la Dumnezeu, si precum carma o incredintam conducatorului, dar pentru salvarea din mare ne rugam lui Dumnezeu, la fel si cand chemam pe medic, daca ar fi nevoie, sa nu parasim nadejdea in Dumnezeu. Dar mie mi se pare ca aceasta arta contribuie mult si la infranare. Caci eu vad ca ea suprima desfatarile, dispretuieste saturarea (peste masura) si inlatura ca nepriitoare varietatea bucatelor dietei si abundenta netrebuitoare a condimentelor si in general ea numeste sobrietatea ca maica a sanatatii. In sfarsit, daca nu-si recapata sanatatea in ciuda mijloacelor utilizate, crestinul trebuie sa-si aminteasca de faptul ca, dupa Sfintii Parinti, boala suportata cu rabdare si multumire aduce omului aceeasi cununa ca si martiriul.

Aceste conceptii antropologice au fost, in ansamblu, cele ale intregii crestinatati in timpul primului mileniu si mai tarziu. In Occidentul latin, influenta covarsitoare a doctrinei Fericitului Augustin a introdus, e adevarat, o apreciere mai pesimista a naturii si a posibilitatilor sale, ca de altfel si a sexualitatii. In general, spiritul roman (si cel germanic) era mai sensibil la aspectul moral si juridic al realitatilor crestine, decat la marile perspective teologice privind indumnezeirea si transfigurarea omului. Dar aici era vorba de diferente de accent mai degraba decat de divergente fundamentale, iar Parintii greci, mai mult sau mai putin cunoscuti, e adevarat, faceau de asemenea parte din patrimoniul Occidentului crestin.

Dar incepand cu scolastica tarzie, cu Renasterea si cu epoca Luminilor, in cultura occidentala s-a ivit o viziune foarte diferita asupra omului. Conditia prezenta a omului, a tmpului sau, a facultatilor sale, a fost tot mai mult considerata ca normala si normativa. Chiar atunci cand perspectivele eschatologice ale transfigurarii si slavirii omului nu erau negate, ele devenisera dificil de integrat intr-o viziune coerenta a lumii. Umanismul modern nu mai este un "umanism eschatologic", unde omul inviat si intrat in conditia slavita a Imparatiei care va sa vina aparea ca implinire a planului dumnezeiesc, ca si om cu adevarat desavarsit, in plenitudinea destinului sau.

De acum, omul este conceput, inainte de toate, ca un individ. De aceea societatile moderne oscileaza fara incetare intre un model totalitar, unde individul este obligat sa se conformeze ansamblului printr-o constrangere exterioara care violeaza demnitatea persoanei mai mult decat "drepturile" omului individual, si un model liberal, in care jocul liber al intereselor tndividuale si al propriei vointe risca intotdeauna sa instaureze legea junglei. In acelasi mod in care principiul personalist al coeziunii sociale este pierdut, cel al unitatii interioare a persoanei este ocultat. Individul apare disociat, hartuit intre idealuri abstracte si vise repede dezmintite de realitate, intre un apetit de putere si de consum care il alieneaza, si pulsiuni agresive pe care nu le stapaneste. Modernitatea risca in acest mod sa nu fie decat o tragica renastere a vechii lumi si a vechilor sai demoni, daca nu regaseste sensul noutatii crestine, conceptia personalista despre om si credinta in destinul dumnezeiesc al acestuia.

Placide Deseille

[Mosh-Neagu]

In seara asta a castigat vrajmasul... Fiindca se pare ca suntem amandoi, tulburati. Doar un lucru as vrea sa-ti spun: daca imi ingaduie Dumnezeu, iti promit ca ne vom cunoaste intr-o zi. Nu sa ne "luptam", se intelege, ci pentru ca m-ai facut tare curios intr-o privinta. De un lucru sunt oricum lamurit, dar de altul... trebuie sa ma conving neaparat...
O noapte cu somn binecuvantat.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Pana la urma, fiecare cu "fluturasii" lui, dar nu veniti aici sa spuneti care e parerea voastra in materie, luand-o "filosofic" cum ca nu are sens sa fie pacat. Poate unii sunt copii inca si nu si-au lamurit problema asta din punct de vedere religios. Ce face fiecare in dreptul lui, este o chestiune personala, dar nu-i drept sa pretindem pe un forum crestin-ortodox (ia seama Mihnea, ca nu esti fair-play, aici), ca a te tatua, nu e un pacat. Cine va da acest drept? Daca preotii catolici permit, asa cum permit inca multe altele, fie la voi. Pe noi lasati-ne mai putin "open-mind"...

Dar dumitale cine îţi dă dreptul să susţii că tatuajul ar fi păcat ? Chiar nu-ţi dai seama de situaţia ridicolă în care te bagi ? Nu sesizezi că faci confuzie între părerea dumitale personală şi părerea Bisericii Ortodoxe ? Corect este să spui "eu am convingerea personală că a-ţi vopsi pielea este un păcat" şi totul e mult mai clar atunci. Arată-mi un document, unul singur măcar, emis de vreun sinod ortodox, sau chiar şi de un episcop ortodox, care să susţină ciudăţenia ecuaţiei tatuaj = păcat. Dumneata şi cu alţii ca dumneata aţi transformat ortodoxia într-un război al tuturor contra tuturor, după cum se observă şi din ultimele postări de pe forum: război ortodoxo-ortodox. Deosebirea faţă de protestanţi, la care (teoretic) e liber să înţeleagă ficare ce vrea din Biblie şi voi nu există. Doar că voi înţelegeţi fiecare ce vreţi cu ajutorul duhovnicului. Asta am constatat şi pe topicul despre planificarea familială în concepţia ortodoxă. Unul e contra prezervativelor şi îl ia pe duhovnicul Cleopa. Alta e pentru prezervative şi îi dă în cap duhovnicului Cleopa cu duhovnicul Seraphim Rose. Omule, păcat este ceea ce defineşte Biserica drept păcat. Iar în această materie "Biserica" nu suntem toţi. Există urmaşi ai apostolilor care au misiunea aceasta. Deci: a spus vreun urmaş al apostolilor din spaţiul ortodox că a te tatua este un păcat ? A făcut asta într-un document, ceva, de exemplu o pastorală ? Dacă da, pune documentul pe masă, să îl citim. Dacă nu, abţine-te de a expune părerile dumitale, sau ale vreunui călugăr Varzuvie, ca fiind părerea Bisericii dumitale.

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Pacat ca limba mea pare chineza pentru tine. Sunt sigur ca nu din prostie ci din rautate nu vrei sa vezi ca eu ma refer la cei ce se intorc de la munca, unde nu cunoastem nimic despre conditiile in care lucreaza, nicidecum la cei ce pleaca nespalati de-acasa.
Am stat in genunchi intr-o manastire foarte populara, in spatele unui om care trecuse prin grajd, inainte sa vina acolo. Am luat-o ca pe o incercare la care, zic eu ca am facut fata. Cine sunt eu sa intreb de ce? Daca mintea mi-ar sta la rugaciune, asa cum spun mereu altora sa faca, n-as mai avea timp sa judec pe cel de langa mine, mai mult decat pe mine insumi. Dar pentru asta e nevoie de niste ani... Ceva mai multi de... sapte...

Intr'un autobus sau pe strada se vede clar diferenta dintre cei care se intorc de la munca si cei care sunt certari cu apa, insa se considera foarte ingrijiti si pusi la punct, doar pentru ca duhoarea lor e "acoperita" [mai bine zis amestecata] cu parfumuri ieftine, imitatii ale celor scumpe.

Iar sa mergi la biserica sau la manastire direct din grajd e intr'adevar foarte frumos!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Intr'un autobus sau pe strada se vede clar diferenta dintre cei care se intorc de la munca si cei care sunt certari cu apa, insa se considera foarte ingrijiti si pusi la punct, doar pentru ca duhoarea lor e "acoperita" [mai bine zis amestecata] cu parfumuri ieftine, imitatii ale celor scumpe.

Iar sa mergi la biserica sau la manastire direct din grajd e intr'adevar foarte frumos!

Mantuirea mea nu sta in grija fata de altii, ci in grija fata de mine insumi. Cu siguranta nu pot, prin tot ceea ce fac, sa nu aduc sminteala (numai pe acest thread, cata zarva am facut, din pacate), dar ingrijirea personala tine de un elementar bun-simt. Cine nu il are, este problema lui. Nu-l cunosc in alte privinte. Poate ca a salvat din foc sau din ape, multe vieti iar eu pe langa el sunt un pacatos amarat; poate se nevoieste in rugaciune mult mai mult decat mine; poate chiar diavolul mi-l arata exagerat si jalnic, doar-doar ma voi pune deasupra lui ca si pozitie in fata lui Dumnezeu... Din pacate sunt mai departe inteles gresit.

@Mihnea Dragomir

Deci: a spus vreun urmaş al apostolilor din spaţiul ortodox că a te tatua este un păcat ? A făcut asta într-un document, ceva, de exemplu o pastorală ? Dacă da, pune documentul pe masă, să îl citim. Dacă nu, abţine-te de a expune părerile dumitale, sau ale vreunui călugăr Varzuvie, ca fiind părerea Bisericii dumitale.

Nu inteleg de unde ideea cu "Biserica mea"? Daca apartin unei biserici, imi doresc sa cred ca apartin aceleia: "Sfanta, soborniceasca si apostoleasca". Restul este praf in ochi.
Dumnezeu ne-a lasat liberi. Tu crezi ce vrei, iar eu nu sunt aici sa pun la dispozitie semnele cuielor Mantuitorului, pentru ca necredinciosii sa vada si sa creada. Totusi, daca eu as merge pe un forum catolic (ceea ce nu cred nici intr-o mie de ani) as sta intr-un colt, n-as fluiera in biserica. Tie ti se pare ca ti s-a dat drept de predicare, iar maine-poimane vei sustine hirotonia femeii lezbiene si dreptul ei de a sluji in sf Altar. (Pai unde scrie ca nu-i voie?) Daca tatuajul este un pacat sau nu, ti se va infatisa negru pe alb la dumnezeiasca judecata. Pana atunci ma tem ca trebuie sa mai ai nitintica rabdare.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

In seara asta a castigat vrajmasul... Fiindca se pare ca suntem amandoi, tulburati. Doar un lucru as vrea sa-ti spun: daca imi ingaduie Dumnezeu, iti promit ca ne vom cunoaste intr-o zi. Nu sa ne "luptam", se intelege, ci pentru ca m-ai facut tare curios intr-o privinta. De un lucru sunt oricum lamurit, dar de altul... trebuie sa ma conving neaparat...
O noapte cu somn binecuvantat.

Te rog să mă scuzi că nu ţi-am răspuns azi noapte , dar o fac acum . Cu mult drag aştept să ne întâlnim , cum m-am întâlnit cu mulţi de pe aici , iar de te-am tulburat mai mult decât trebuie , îţi cer iertare . O săptămână binecuvântată !

In cuvintele Sf Nicodim Aghiortul cred ca ne putem regasi fiecare. Iata si cateva raspunsuri multora de aici:

• Cea mai mare trebuinţă este a şti să-ţi cârmuieşti limba cum se cuvine şi s-o înfrânezi. Foarte adeseori multă vorbire vine din mândrie.
• Se cuvine a-ţi păzi cu mare băgare de seamă ochii şi nu-i lăsa să se întindă la feţele oamenilor, frumoae ori urâte, ale bărbaţilor ori ale tinerilor şi fără barbă sau la goliciunea trupurilor străine ori a trupului tău. Pe lângă acestea fereşte-te a nu iscodi cu privirea la mâncărurile şi băuturile alese. Nu căuta cu dulceaţă la hainele frumoase, la bani, la argint ori la gloriile măreţe ale lumii (Ps. 119, 37). Păzeşte-ţi privirea de dansuri, jocuri, mese, banchete, discuţii, lupte, alergări şi tot felul de lucruri dezordonate şi necuviincioase iubite de lumea nebună şi oprite de Legea lui Dumnezeu.
• Se cuvine a-ţi păzi auzul. Întâi, să n-auzi cuvinte urâte şi exotice, cântece şi instrumente muzicale, de care se îndulceşte sufletul şi inima se apropie de pofta trupească (Prov. 17, 1). Al doilea, evită să auzi glumele şi cuvintele de râs, cum sunt îndeosebi basmele, fabulele şi diferitele închipuiri ale lumii, veselindu-te şi delectându-te înr-însele (2 Tim. 4, 3-4). Al treilea, să nu asculţi cu plăcere osârdirile şi clevetirile făcute de unii aproapelui lor, ci, dacă poţi opreşte-le, iar de nu, să nu stai să le auzi. Al patrulea, fereşte-te a auzi cuvinte banale, deşarte şi bârfiri, cu care se ocupă multă lume, fiindcă e scris: „Nu primi mărturie deşartă” (Eşire 23, 1), (Matei 12, 36). Păzeşte-te a auzi toate acele cuvinte cuvinte care-ţi pot vătăma sufletul; mai ales momirile amăgitorilor şi laudele. (Iasaia 3, 11). Să-ţi placă mai ales să auzi necinstirile şi insultele ce ţi le fac alţii.
• Păzeşte-ţi mirosul de mirodenii şi de orice aromate mirositoare. Să nu le porţi cu tine, să nu te ungi cu ele şi să nu le miroşi cu poftă. Ele slăbesc bărbăţia sufletului, prăvălindu-l în patimi şi pofte dsfrânate. (Isaia 3, 24), (Amos 6, 6)
• Păzeşte-ţi gustul şi pântecee să nu cadă rob bucatelor grase, delicioase şi variate, nici băuturilor dulci şi aromate. „Vai celor ce mănâncă iezi din turme şi viţei sugători din mijlocul cirezilor”. (Amos 6, 4)
• Să te fereşti a pune mâna nu numai pe trup străin, de bărbat ori de femeie, bătrân sau tânăr, dar nici pe trupul tău.

• Această imaginaţie este o impresie iraţională şi aproape informă a celor cinci simţuri şi îşi imaginează lucruirle văzute în forma, chipul, culoarea, după cum am spus, de aceea ia seama la cele de mai jos.
• A. Să ştii , că după cum Dumnezeu este în afară de toate simţurile şi lucrurile ce se simt, afară de orice formă, culoare, distanţă şi loc, ca o fijnţă fără formă, neînchipuită, fiind pretutindeni şi mai presus de orice, - tot astfel este dincolo de orice închipuire, în afară de orice imaginaţie. Prin urmare, să ştii că fantezia e o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor neajunsuri ale ei.
• B. Al doilea, află că cel ce a fost Lucifer, (luceafărul) întâiul între Îngeri, la început fiind mai înalt decât imaginaţia iraţională şi afară de orice formă, chip, simţire, cu minte raţională, imaterială, fără formă şi fără trup, mai apoi imaginându-şi şi socotindu-şi mintea egala cu Dumnezeu a căzut, după cum gândesc mulţi teologi, în această mult divizată, grosolană şi mutiformă imaginaţie. Astfel, din Înger fără formă, impasibil şi imaterial devenit diavol, oarecum material, în multe forme şi pătimaş.
• Al treilea, să ştii că după concepţia marelui teolog, Sf. Maxim, Adam a fost creat fără imaginaţie. Mintea lui era curată, uniformă, statornică, în aceeaşi activitate. De aceea nu-şi închipuia numic, nici nu se robea simţurilor şi formelor lucrurilor ce decad sub simţuri. Ci fără a întrebuinţa puterea inferioară a fanteziei a-şi imagina forme, culori, chipuri şi distanţe, privea cu peterea superioară a sufletului, care-i intelectual, cuvinte imateriale, limpezo şi spirituale.
• Nu-i nici o patimă trupească sau sufletească care să poată veni în minte pe altă cale decât prin închipuirea celor simţite. Sârguieşte-te, deci a-ţi păstra mintea curată fără forme, culori distanţe, şi orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu. Dar aceasta nu se poate face altfel decât prin întoarcerea şi adunarea ei în locul cel strâmt al inimii şi al întregului om lâuntric. Fiindcă, cum spun naturiliştii, după cum şarpele când voieşte să-şi lepede pielea veche se duce şi trece printr-un loc strâmt, tot astfel mintea, prin locul strâmt, al inimii al rugăciunii mintale din inimă, se strecoară de imaginaţie, devine clară, curată, strălucită, capabilă a se uni cu Dumnezeu, prin asemănarea ce o are cu El.