Tatuare - Intrebare cu privire la anumite simboluri

[Mosh-Neagu]

In seara asta a castigat vrajmasul... Fiindca se pare ca suntem amandoi, tulburati. Doar un lucru as vrea sa-ti spun: daca imi ingaduie Dumnezeu, iti promit ca ne vom cunoaste intr-o zi. Nu sa ne "luptam", se intelege, ci pentru ca m-ai facut tare curios intr-o privinta. De un lucru sunt oricum lamurit, dar de altul... trebuie sa ma conving neaparat...
O noapte cu somn binecuvantat.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

In seara asta a castigat vrajmasul... Fiindca se pare ca suntem amandoi, tulburati. Doar un lucru as vrea sa-ti spun: daca imi ingaduie Dumnezeu, iti promit ca ne vom cunoaste intr-o zi. Nu sa ne "luptam", se intelege, ci pentru ca m-ai facut tare curios intr-o privinta. De un lucru sunt oricum lamurit, dar de altul... trebuie sa ma conving neaparat...
O noapte cu somn binecuvantat.

Te rog să mă scuzi că nu ţi-am răspuns azi noapte , dar o fac acum . Cu mult drag aştept să ne întâlnim , cum m-am întâlnit cu mulţi de pe aici , iar de te-am tulburat mai mult decât trebuie , îţi cer iertare . O săptămână binecuvântată !

In cuvintele Sf Nicodim Aghiortul cred ca ne putem regasi fiecare. Iata si cateva raspunsuri multora de aici:

• Cea mai mare trebuinţă este a şti să-ţi cârmuieşti limba cum se cuvine şi s-o înfrânezi. Foarte adeseori multă vorbire vine din mândrie.
• Se cuvine a-ţi păzi cu mare băgare de seamă ochii şi nu-i lăsa să se întindă la feţele oamenilor, frumoae ori urâte, ale bărbaţilor ori ale tinerilor şi fără barbă sau la goliciunea trupurilor străine ori a trupului tău. Pe lângă acestea fereşte-te a nu iscodi cu privirea la mâncărurile şi băuturile alese. Nu căuta cu dulceaţă la hainele frumoase, la bani, la argint ori la gloriile măreţe ale lumii (Ps. 119, 37). Păzeşte-ţi privirea de dansuri, jocuri, mese, banchete, discuţii, lupte, alergări şi tot felul de lucruri dezordonate şi necuviincioase iubite de lumea nebună şi oprite de Legea lui Dumnezeu.
• Se cuvine a-ţi păzi auzul. Întâi, să n-auzi cuvinte urâte şi exotice, cântece şi instrumente muzicale, de care se îndulceşte sufletul şi inima se apropie de pofta trupească (Prov. 17, 1). Al doilea, evită să auzi glumele şi cuvintele de râs, cum sunt îndeosebi basmele, fabulele şi diferitele închipuiri ale lumii, veselindu-te şi delectându-te înr-însele (2 Tim. 4, 3-4). Al treilea, să nu asculţi cu plăcere osârdirile şi clevetirile făcute de unii aproapelui lor, ci, dacă poţi opreşte-le, iar de nu, să nu stai să le auzi. Al patrulea, fereşte-te a auzi cuvinte banale, deşarte şi bârfiri, cu care se ocupă multă lume, fiindcă e scris: „Nu primi mărturie deşartă” (Eşire 23, 1), (Matei 12, 36). Păzeşte-te a auzi toate acele cuvinte cuvinte care-ţi pot vătăma sufletul; mai ales momirile amăgitorilor şi laudele. (Iasaia 3, 11). Să-ţi placă mai ales să auzi necinstirile şi insultele ce ţi le fac alţii.
• Păzeşte-ţi mirosul de mirodenii şi de orice aromate mirositoare. Să nu le porţi cu tine, să nu te ungi cu ele şi să nu le miroşi cu poftă. Ele slăbesc bărbăţia sufletului, prăvălindu-l în patimi şi pofte dsfrânate. (Isaia 3, 24), (Amos 6, 6)
• Păzeşte-ţi gustul şi pântecee să nu cadă rob bucatelor grase, delicioase şi variate, nici băuturilor dulci şi aromate. „Vai celor ce mănâncă iezi din turme şi viţei sugători din mijlocul cirezilor”. (Amos 6, 4)
• Să te fereşti a pune mâna nu numai pe trup străin, de bărbat ori de femeie, bătrân sau tânăr, dar nici pe trupul tău.

• Această imaginaţie este o impresie iraţională şi aproape informă a celor cinci simţuri şi îşi imaginează lucruirle văzute în forma, chipul, culoarea, după cum am spus, de aceea ia seama la cele de mai jos.
• A. Să ştii , că după cum Dumnezeu este în afară de toate simţurile şi lucrurile ce se simt, afară de orice formă, culoare, distanţă şi loc, ca o fijnţă fără formă, neînchipuită, fiind pretutindeni şi mai presus de orice, - tot astfel este dincolo de orice închipuire, în afară de orice imaginaţie. Prin urmare, să ştii că fantezia e o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor neajunsuri ale ei.
• B. Al doilea, află că cel ce a fost Lucifer, (luceafărul) întâiul între Îngeri, la început fiind mai înalt decât imaginaţia iraţională şi afară de orice formă, chip, simţire, cu minte raţională, imaterială, fără formă şi fără trup, mai apoi imaginându-şi şi socotindu-şi mintea egala cu Dumnezeu a căzut, după cum gândesc mulţi teologi, în această mult divizată, grosolană şi mutiformă imaginaţie. Astfel, din Înger fără formă, impasibil şi imaterial devenit diavol, oarecum material, în multe forme şi pătimaş.
• Al treilea, să ştii că după concepţia marelui teolog, Sf. Maxim, Adam a fost creat fără imaginaţie. Mintea lui era curată, uniformă, statornică, în aceeaşi activitate. De aceea nu-şi închipuia numic, nici nu se robea simţurilor şi formelor lucrurilor ce decad sub simţuri. Ci fără a întrebuinţa puterea inferioară a fanteziei a-şi imagina forme, culori, chipuri şi distanţe, privea cu peterea superioară a sufletului, care-i intelectual, cuvinte imateriale, limpezo şi spirituale.
• Nu-i nici o patimă trupească sau sufletească care să poată veni în minte pe altă cale decât prin închipuirea celor simţite. Sârguieşte-te, deci a-ţi păstra mintea curată fără forme, culori distanţe, şi orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu. Dar aceasta nu se poate face altfel decât prin întoarcerea şi adunarea ei în locul cel strâmt al inimii şi al întregului om lâuntric. Fiindcă, cum spun naturiliştii, după cum şarpele când voieşte să-şi lepede pielea veche se duce şi trece printr-un loc strâmt, tot astfel mintea, prin locul strâmt, al inimii al rugăciunii mintale din inimă, se strecoară de imaginaţie, devine clară, curată, strălucită, capabilă a se uni cu Dumnezeu, prin asemănarea ce o are cu El.

• De aceea nu lua vreodată hotărârile tale drept fapte şi realizări, chiar de ai fi deprins în virtuţi de câtva timp cu metode foarte potrivite. Fii smerit, teme-te de tine şi de neputiţa ta. Nădăjduieşte numai în Dumnezeu, aleargă la El cu dese rugăciuni să tă întărească şi să te apere de primejdii, dar mai ales de orice prejumţie şi naădejde în tine.
• Dă-ţi seama că într-adevăr nu eşti altceva decât nimic, nu poţi nimic, n-ai decât neputinţă, ticăloşii, răutăţi, vicii şi defecte şi nu eşti vrednic de altceva decât de osânda veşnică.
• Deci cei ce caută smerenia trebuie să aibă conştiinţă de sine şi să considere aceste trei lucruri: că sunt mai păcătoşi decât toţi păcătoşii şi mai urâţi decât toate făpturile ca unii ce sunt în afară de fire, şi, în fine, mai ticăloşi decât dracii fiindcă sunt robii dracilor.
• Când se întâmplă că cineva te iubeşte şi te laudă pentru vreun bine ce ţi-a dat Dumnezeu, reculege-te, nu ieşi nicidecum din nimicnicia ta, ci întoarce-te întâi la Dumnezeu, zicând din toată inima: „Domnul meu să nu-mi îngădui vreodată a deveni fur al cinstei şi darului Tău; Ţie se cuvine laudă, mărire, şi cinste, iar mie ruşine”.
• De voieşti a lăuda pe Dumnezeu, smereşte-te şi doreşte a fi prigonit de alţii. Smereşte-te cu toţi şi sub toţi, dacă voieşti a slăvi pe Dumnezeu. Dacă vrei a-L afla nu te înălţa, că El fuge. Smereşte-te şi smereşte-te cât poţi şi El va veni să te afle şi să te îmbrăţişeze.
• Cei ce nu se pot da la aceste asprimi asemenea sfinţilor, pot a-şi îmbunătăţi viaţa cu alte mijloace: cu rugăciuni fierbinţi, cu alergare la cununi mai de cinste ale adevăratelor războaie pemtru Iisus Hristos, cu dispreţuirea lumii şi defăimarea de sine, cu tăcere şi singurătate, cu smerenie şi blândeţe, faţă de toţi, cu pătimiri, bine făcând vrăjmaşilor şi nemulţumitorilor lor, păzindu-se de orice greşeală, fie orâcât de uşoară.
• Cu cât avem mai multă cinste şi o idee mai mare de noi, cu atât ne îndemnăm mai mult a osândi şi a defăima pe ceilalţi. Ni se pare că suntem departe de acele imperfecţiuni şi scăderi ce le avem la alţii.
• Orice defăimare, judecată cutezătoare şi grăire de rău de aproapele ies din răutatea noastră şi din îndemnul diavolesc.
• În rugăciune trebuie să păzeşti cele patru reguli fixate de Sf. Vasile cel Mare: a preamări pe Dumnezeu, a-I mulţumi pentru binefacerile dăruite ţie, a te mărturisi Lui că eşti un păcătos şi un călcător al poruncilor Lui şi a cere numai ceea ce-ţi este de folos pentru mântuire.
• Dacă lipsa şi cauza neascultării nu eşti tu, fii încedinţat că vei primi tot ce vei cere. Iar de nu primeşti ce ceri, poate nu-ţi este de folos. Atunci iar ai luat, poate mai mult decât ceea ce ceri, căci din neprimire ai avut un mare folos. Cu cât nu vei fi ascultat, cu atât smereşte-te înaintea lui Dumnezeu.

[JoyDivision]

in Vechiul Testament, Dumnezeu interzisese tatuarea (Levitic 19:28). Acum fiecare considera cum vrea, insa eu cred ca tatuarea nu e pe placul Domnului deoarece trupul nostru este templul Duhului Sfant si trebuie sa-l respectam.

[Dumitru73]

În prealabil postat de JoyDivision

in Vechiul Testament, Dumnezeu interzisese tatuarea (Levitic 19:28). Acum fiecare considera cum vrea, insa eu cred ca tatuarea nu e pe placul Domnului deoarece trupul nostru este templul Duhului Sfant si trebuie sa-l respectam.

mai spunea ca nu trebuie nici sa ne tundem sau sa ne barbierim ...

iar "templul" il stricam, mai degraba, cu ce bagam in el, nu cu simbolurile cu care il insemnam.