Rugaciunea lui Iisus

[Raoul]

Hmm... nu cred

În prealabil postat de Raoul

Hmm... nu cred

Rugăciunea tâlharului a fost scurtă, dar a străpuns cerul.

[Lucian008]

În prealabil postat de Raoul

Hmm... nu cred

Daca ai avea drepatate ar insemna ca au cuvintele putere in sine, ceea ce ne-ar duce la practici tantrice in Biserica. Si nu e cazul.

[Raoul]

Atunci hai sa nu mai rostim nici Tatal nostru,nici Crezul,nici Cuvine-se cu adevarat,nici Imparate ceresc,ca si-asa orice am spune are acelasi efect. Ciudat mod de a gandi. Eu nu ma refeream insa la a filozofa pe acest subiect,vroiam doar o dezbatere,pentru ca am citit si eu ceva pe aceasta tema si a reiesit ca e mai puternica rugaciunea "Tatal nostru".

[Lucian008]

În prealabil postat de Raoul

Atunci hai sa nu mai rostim nici Tatal nostru,nici Crezul,nici Cuvine-se cu adevarat,nici Imparate ceresc,ca si-asa orice am spune are acelasi efect. Ciudat mod de a gandi. Eu nu ma refeream insa la a filozofa pe acest subiect,vroiam doar o dezbatere,pentru ca am citit si eu ceva pe aceasta tema si a reiesit ca e mai puternica rugaciunea "Tatal nostru".

Nu exista rugaciune mai puternica. Nu stau sa reper de ce. Am sa postez in schimb o povestioara a parintelui Arsenie Boca.
Cu putin timp înainte de cutremurul din 1977, Parintele Arsenie ne-a spus o istorioara: „Un sfânt avea un ucenic pe care-l tinea aproape. Sfântul a plecat pentru un timp în alta parte, pentru niste probleme. Ucenicul, ramânând singur, s-a gândit sa mearga la o manastire, ca sa vada cum traiesc calugarii. Ajungând acolo, i-a placut nespus de mult, fiindca se cântau cântece de slava lui Dumnezeu. Dupa ce se întoarce înapoi, îi spune sfântului parinte cum a fost la manastire si ce a auzit, zicând:
- Parinte, sa stii ca noi nu ne mai mântuim.
- De ce, ma? - îl întreaba parintele.
- Parinte, dumneata te rogi numai atât: «Doamne miluieste-*ne!» ; ei acolo cânta frumos si sa stii ca eu ma duc acolo.
- Du-te! - i-a spus, iar dupa ce a plecat ucenicul, sfântul s-a pus în genunchi si a zis: «Doamne, arata-i adevarul».
Când ucenicul a ajuns la manastirea aceea, calugarii cântau, dar, iata ca, dintr-o data, începe un cutremur de pamânt si toti calugarii lasa cântarile, se pun în genunchi si încep sa se roage: «Doamne miluieste-ne». Atunci, ucenicul s-a întors înapoi la sfânt si i-a zis :
- Daca au lasat cântecele si se rugau «Doamne miluieste-ne», înseamna ca «Doamne miluieste-ne» e mai mare.”

„Si voi tot asa sa va rugati”- a zis Parintele.

[Raoul]

Inteleg bine predica,ideea insa era alta. De exemplu daca zic "Doamne Iisuse..." ma rog doar pentru mine. Miluieste-ma pe mine. Acest "pe mine" mi se pare "egoist" oarecum... Pe cand in "Tatal nostru" ne rugam pentru toti. "painea NOASTRA" , "da-ne-o NOUA" , "ne iarta NOUA" , "nu ne duce pe NOI in ispita" , "Ne izbaveste (pe NOI,caci e la plural)". Se stie ca cea mai placuta rugaciune in fata lui Dumnezeu e rugaciune pentru aproapele. Cand te rogi (si) pentru altcineva e o rugaciune dumnezeiasca,angelica (ca sa-l citez pe parintele Staret de la manastirea unde merg). Plus ca atunci cand Apostolii L-au intrebat pe Iisus cum sa se roage nu i-a invatat Rugaciunea inimii,ci Tatal nostru.

Parintele Adrian Fageteanu a spus (pe baza acestui criteriu) ca indrazneste sa-i cintrazica pe rusi,ei fiind cei care au "descoperit" Rugaciunea inimii si puterea ei.

Raoul, bag seama ca iar ne propui sa luam de bun ce marturisesti singur ca ti se pare tie
si sa uitam cele mii de pagini scrise de sfintii rugatori (pe care le-am citit, se pare, unii dintre noi). Sper ca nu te superi prea tare daca ramanem la scrierile Parintilor!... :)
Uite, daca doresti cu adevarat sa te lamuresti, poti citi cu mult folos sufletesc pe tema rugaciunii: Pelerinul rus, Filocalia (orice, sau mai bine tot), Sf. Teofan Zavoratul (vreo 2-3 lucrari), Parintele Cleopa (o monografie "Rugaciunea lui Iisus" de doar 500 pagini), Sbornicul (2 vol. in total 800 pag.).
Apoi sigur vei avea o opinie mai nuantata asupra acestei rugaciuni, crede-ma pe cuvant de cititor!

[Raoul]

Dar asta nu e ce spun eu,ci ce am citit. Si e logic ca Dumnezeu se bucura mai mult cand ne rugam (si) pentru aproapele,nu? Cea mai placuta rugaciune in fata lui Dumnezeu e cea pentru aproapele,eu asa am invatat,cand te rogi si pentru altcineva. Cand ne rugam doar pentru noi rugaciunea e mai mult "egoista".

PS a nu se intelege ca nu sunt deacord cu Rugaciunea Inimii si practicarea ei. Ne mantuieste si numai prin continuitatea ei,e foarte foarte buna. Dar... Tatal nostru ii este superioara. Dezavantajul este ca e o rugaciune mai "lunga" si nu ne putem pastra o stare continua de concentrare ca la Rugaciunea Inimii,de aceea cea din urma e recomandata. Dar cine tinde spre culmi mai inalte se poate folosi foarte bine si de Tatal nostru.

[George.m]

În prealabil postat de Raoul

De exemplu daca zic "Doamne Iisuse..." ma rog doar pentru mine. Miluieste-ma pe mine. Acest "pe mine" mi se pare "egoist" oarecum...

Sunt de parere ca nu-i loc de egoism in rugaciunea mintii.
Cand zic: miluieste-ma pe mine, ma refer si la toti cei pe care ii port in mine; iar cel ajuns la mare inaltime duhovniceasca poarta in sine intreaga lume.
Conteaza cu ce inima spun rugaciunea. Chiar daca ma voi ruga, spunand: miluieste-ne pe noi, dar inima imi e pustie, ce folos voi avea?

Sunt multe moduri, aflam din scrieri si din propria experienta firava, prin care ne apropiem de rugaciune.
Si multe, felurite rugaciuni practicam noi oamenii.
Si rugaciunile au fost catalogate, dupa vesmantul lor extern, in rugaciuni de cerere, de multumire etc. si chiar oamenii, una si aceeeasi persoana se afla in felurite stari atunci cand practica una si aceeeasi rugaciune.
Vasta este rugaciunea, complexa lucrarea ei! Nu ajunge viata de om pentru a-i da de margini...

Facem distinctia intre rugaciune ca vesmant (carcasa ei de vorbe) si lucrarea rugaciunii. Marii rugatori insa sunt ei insisi , cu totul, "rugaciune"... Slava lui Dumnezeu!

Talcuirea rugaciunii e de folos pentru incepator. Nu in zadar s-au ostenit cuviosii, urmind modelul Domnului care a adus primele lamuriri definitive (prin pogoramant, caci se cuvenea sa le fi obtinut deja ca dar printr-o viata curata, prin insasi rugaciunea dintr-o inima curata), sa talmaceasca atat de bogat o rugaciune sau alta.

Rugaciunea nu poate fi doar un act omenesc, o preocupare ca oricare alta, ci o ruptura totala cu modul de a fi obisnuit, lumesc. Daca nu e asa, nici nu e rugaciune, ci maimutareala, vai mie.
Si inca, o extraordinar de complexa activitate sufleteasca, cea mai complexa, limita extrema la care se poate ridica fiinta umana.
Si inca, nici asa nu mai este, cu vremea, nu mai este rugaciunea o activitate umana personala, individuala ci, pe masura inaintarii in vazduhuri este o aventura a sufletului, intre duhuri nu mereu prietenoase, dar si prietenoase!, este o lume de relatii interpersonale... Rugaciunea nu este inchidere in sine, ci deschidere. Tocmai deschidere este rugaciunea! Decentrare a eului de pe sine. Slava lui Dumnezeu ca o face in dar noua, bietilor oameni egoisti, spre sfaramarea mormantului zidit in care-alegem sa petrecem mai mereu...

Sa fiu iertat, dar s-ar cuveni putina umilinta incepatorului si oarecare consideratie fata de insusi acest cuvant sfant si sfintitor: rugaciunea.

Noi tragem in jos tot ce-i sfant.
In loc sa cautam cu atentie mare sa prindem firul tainic al unor daruri cu neputinta de gestionat doar de firea umana...
Si nu vedem pieirea in care ne topim cu totii, ceas de ceas.

S-ar cuveni nu noi sa inghitim lumina, cu pantecul intunecos al mintii noastre ci sa ne lasam modificati, re-modelati de mana blanda a Olarului, Lumina din Lumina...
Sa renuntam, treptat, la ale noastre, la cele ale mandriei si sa cersim de-a dreptul, sa cersim, o firimitura din Invatatura cea de negrait.

Iar Domnul este, cu noi cei de azi inca mai este, Multmilostiv si Multrabdator ... Dragostea Lui razbate chiar prin munti de piatra, chiar prin cosmosuri de intuneric gros.

Si, fratilor, sa avem grija noi: sa nu hulim, avind aerul inocent ca ne intereseaza cand una, cand alta...