Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[dobrin7m]

În prealabil postat de osutafaraunu

Exact. Asta spunem noi de peste 120 de pagini încoace. Sufletul e omul viu, omul întreg, e caracteristica vieții, nu a morții. Bună dimineața!

Ca sa fi viu, inseamna sa nu ai moarte. Caracteristica vietii este vesnicia. Caci ce este viu nu poate fi o picatura din eternitate viu iar apoi o vesnicie mort. Caci ce este viu nu poate fi intai viu si apoi mort, ci vesnic viu.
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" si "acum si pururea si in vecii vecilor". Aceasta este "viu". Dumnezeu este fiinta vie si este vesnic, acum si pururea si in vecii vecilor.
Si: "Fiti asadar desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este"
Uneori omul ajunge sa confunde sufletul cu trupul sau sa creada ca e una si din aceasta cauza sufletul se indreapta catre stricacios si mai stricacios si merge spre stricaciune (prin cadere in pacat) asa cum se intampla cu trupul pamantesc si aceasta nu pentru ca e una cu trupul ci pentru ca pacatul il mananca si il degradeaza . Insa cand constientizeaza ca sufletul e una si trupul e alta, atunci isi indreapta sufletul catre nestricaciune (prin nevointa) si tinde si el sa devina mai bun, si mai virtuos, sa devina asa cum Hristos l-a invatat: desavarsit.

De asemenea omul tinde sa inteleaga viu doar prin prisma vietii pamantesti ca atat poate sa inteleaga. Insa asta nu inseamna ca intelegerea lui este desavarsita, uneori poate sa fie de-a dreptul complet gresita.

Uneori sunt lucruri care depasesc firea noastra prin prisma intelegerii. Asta nu demonstreaza ca totul se limiteaza la intelegerea noastra doar pentru ca noi oamenii suntem limitati in intelegerea lucrurilor mai presus de fire.