Au protestantii si neoprotestantii o Traditie proprie?

[AlinB]

În prealabil postat de ucenic

Atunci s-a intrezarit ca fiind absolut necesar ca toti cei ce au primit acelasi Principiu sa marturiseasca, evident, acelasi crez. Asa s-a nascut Crezul. Din nevoia legitima, fireasca de a-i uni pe toti cei ce marturisesc invatatura Cuvantului – de acum deja strans intr-un canon, si sa fie pazita constiinta comuna ce rezida din exploatarea si trairea Lui prin acceptarea univoca si marturisirea acestui unic Crez.

Pentru mine, Sf.Scriptura si Crezul reprezinta marturia mea de credinta, fundamentul credintei mele, Principiul.

Restul? Restul este Incredintare. Personal cred ca inaintea Scaunului de Judecata vom fi judecati pentru acceptarea, respectarea, si trairea corepunzatoare a Principiului, nu a Incredintarii.
Dupa cum l-am inteles pe Sf.Ap. Pavel in Epistola catre Romani, cap.14, tot ceea ce facem, chiar si din incredintare sa facem pentru Domnul. Si aceasta nu ni se va socoti greseala, chiar daca incredintarea mea este total diferita de a altuia.

Acum, evident ca fiecare credincios, mai erudit sau mai putin, mai influent sau mai putin si-au pus amprenta in isoria crestinismului. Si vad normal si bine sa fie asa. Eu, ca si crestin penticostal, am citit si am spicuit din scrierile lui Origen, Sf.Antonie, Sf. Vasile cel Mare, Sf.Ioan Gura de Aur precum si insemnarile, scrierile autorilor contemporani ca Galeriu, Bartolomeu Anania etc. Si am primit multe din invataturile lor ca bune si de folos pentru mine. Dar niciodata nu m-am aplecat asupra lor asa cum fac asupra Sf.Scripturi, pe care o cred neconditionat.
Iudeii din Tesalonic din diaspora, au verificat cu Sripturile -V.T.- pe Sf.Ap. Pavel sa vada daca ceea ce le spune el este intocmai (cu privirile la proorociile despre Mesia). Si numai atunci multi dintre ei au primit cuvantul lui. Pavel intareste aceasta: „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.” (1Tes.5:21)

Intocmai si eu, avand ca fundament, ca etalon Sf.Scriptura compar cu ea scrierile inaintasilor crestini, oameni ai lui Dumnezeu si pastrez pentru mine, pentru bagajul meu, ceea ce gasesc de folos in dreptul meu - nu oricum, ci totdeauna comparand cu Cuvantul.

"Cuvantul" de care spui tu, n-ar fi avut autoritate fara Biserica.
Sa pui "Cuvantul" peste Biserica denota o acuta lipsa de viziune duhovniceasca, in ciua tuturor clasificarilor si impartirilor teologice pe care le faci intre esentia si ne-esential.

O fi "Santa simplicita" buna, dar poate fi corupta, la fel cum poate fi si a fost corupta adevarata utilitate a Scripturii de catre Luther si multi altii, rupandu-o dintr-un context si amplasand-o in cel al ambitiilor personale.

De altfel de asta ai sa vezi oameni care se cred spirituali si au o afinitate mult mai mare fata de Scriptura decat fata de Biserica. Scriptura lasa suficient loc egoului personal, de la Lucifer mostenire, pe cand Biserica, NU.

Iertare pentru stilul concis si la obiect.

P.S.
Da, au traditia lor. Doar ca nu e Sfanta Traditie. Si nici sfanta macar. Ba chiar dimpotriva.