Marsul vietii la Paris (22 ian. 2012)

În prealabil postat de konijiro

Din acest punct de vedere, un embrion uman e mult mai apropiat de o musca decat de un OM. Da, stiu, suna urat, dar asa este. Nu are bucurii, nu are necazuri, nu are experienta de viata, nu are constiinta de sine, pentru ca nu are structurile nervoase capabile de asa ceva.

În cazul ăsta, nu justifici inclusiv pruncuciderea? Are nou-născutul bucurii, necazuri, experienţă de viaţă şi conştiinţă de sine?

Nu ne putem înţelege, konijiro, din cauză că pornim de la premise diferite. Pentru tine conştiinţa e un produs al creierului, persoana apare în momentul conştientizării de sine, probabil, pe când noi (creştinii) credem că e persoană din momentul zămislirii. Nu e ceva demonstrabil; e o credinţă. Nu doar în cazul nostru, ci şi al tău.

Cât priveşte „nefericirea” celor care au conceput un copil care ameninţă „să le distrugă viaţa”, când ei nu vroiau decât să se distreze, asta se întâmplă doar din cauză că lumea e cu susul în jos, ajungând să numească nefericire ceea ce ar trebui să fie o mare împlinire, din cauză că nu mai poate iubi, nu mai poate ieşi din sine, nu mai e dispusă să trăiască pentru altcineva. „Distracţia” sexuală e o maximă expresie a iubirii de sine, căutând doar propria plăcere.
Dar şi tu te numeri printre cei nemulţumiţi de starea actuală a lumii, de egoism şi individualism; în acelaşi timp, îl promovezi, afirmând dreptul absolut al omului la egoism.