Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[fallen]

În prealabil postat de N.Priceputu

Poţi fi tentat să-l învingi pe celălalt cu argumentele proprii, pe care le consideri foarte îndreptăţite, cum ar fi cele legate de credinţă, de ce consideri tu că este prioritar în viaţa voastră (de multe ori priorităţile nu sunt aceleaşi pentru cei doi), sau să te laşi învins de argumentele lui, pentru dragostea pe care i-o porţi. Dar poate apărea o dilemă, poţi fi sfâşiat între dragostea de Dumnezeu şi dragostea de soţ uneori, el cerându-ţi, poate, să-i jertfeşti tocmai pe cea dintâi.

Pana la urma, e "rau" oricum ; daca il iubesti si-i doresti iertarea si mantuirea, e "rau" pentru tine (dureros) sa vezi ca el/ea nu o vrea; daca ajungi sa-l urasti, sa te lepezi de el, pentru ca realizezi ca iti este piatra de poticnire, iar e rau, pentru ca stim cu totii ce se va intampla cu aceia care sunt piatra de poticnire celorlalti frati ai lor.

Ca sa nu mai spunem ca , Doamne fereste, si noi am putea deveni "pietre de poticnire": oricine are un prieten, cunostinta, a carui mama, sotie, soacra, bunica, e o habotnica nesuferita (indiferent de confesiune) stie cat e de tentat acela sa dispretuiasca si sa urasca doctrina respectiva, cel putin, daca nu tot ce inseamna biserica, credinta, preotime, etc...

[Florinvs]

Daca exista credinta in Dumnezeu si iubire si buna intelegere intre cei doi soti, restul se rezolva! Sunt ferm convins ca daca doi oameni maturi, un barbat si o femeie, au credinta in Dumnezeu si se iubesc reciproc, vor gasi solutii pentru orice probleme sau neintelegeri care apar intre ei!

[fallen]

În prealabil postat de anna21

Eu sunt foarte nedumerita.
Nu mi-as fi imaginat casatoria ca o lupta cu celalalt.

Citez: "Pe de altă parte, lupta, atât cu sine cât şi cu celălalt, începea să se intensifice, iar ştiinţă despre cum trebuie purtată, despre când trebuie să învingi şi când să te laşi învins, despre lucrurile la care trebuie să renunţi şi cele la care nu trebuie cu niciun chip să renunţi nu aveam. "

Cum adica sa invingi sau sa te lasi invins? Miza care este? Orgoliul?

Poate sa nu fie o lupta, asta daca tu faci ce spune el sau el ce spui tu. Dar cat o sa rezisti?

Lasand gluma la o parte, am auzit ca o casnicie sau o cumunitate in care nu exista certuri, discutii incontradictoriu, nu e tocmai ok, e posibil ca toata lumea sa se prefaca ca e totul bine si la un moment dat sa explodeze ceva... Ma rog, nu stiu sa ma exprim mai plastic la ora asta.

[fallen]

Poate ca si in relatia cu sotul/sotia putem fii ca si in relatia cu Dumnezeu, "fii, argati sau robi".
Adica sa existe raporturi de iubire, obligatie sau frica.
Poate exista o corelatie intre felul cum Il vezi pe Dumnezeu si felul cum iti vezi sotul/sotia. (Sau poate nu, in cazul meu nu e valabil.)
Poate ca suntem lasi, chiar daca ne batem cu pumnii in piept ca nu avem nevoie de altceva/altcineva pe lumea asta decat de Dumnezeu, totusi avem nevoie unii de altii. Pana la urma asa am fost lasati de Dumnezeu, sa traim in comunitati si mai ales, chiar El a binecuvantat randuiala casatoriei. Poate tocmai asta e marea provocare pentru noi. Chiar daca credem ca ar fi mai usor pentru mantuirea noastra sa traim singuri, atunci nu am mai putea sa perpetuam specia, si poate ne-ar fi greu chiar sa supravietuim. Daca insa ne adunam in "haite" mai mari si ne gandim doar cum sa ne facem viata mai buna, indepartandu-ne ne voia Domnului, ajungem unde am ajuns acum.

[cristiboss56]

În prealabil postat de anna21

Eu sunt foarte nedumerita.
Nu mi-as fi imaginat casatoria ca o lupta cu celalalt.

Citez: "Pe de altă parte, lupta, atât cu sine cât şi cu celălalt, începea să se intensifice, iar ştiinţă despre cum trebuie purtată, despre când trebuie să învingi şi când să te laşi învins, despre lucrurile la care trebuie să renunţi şi cele la care nu trebuie cu niciun chip să renunţi nu aveam. "

Cum adica sa invingi sau sa te lasi invins? Miza care este? Orgoliul?

Ar fi chiar culmea sa ne luptam cu noi insine , mai ales ca suntem mandri nevoie mare . Cum sa ma lupt cu ea si ea cu mine , cand ea sunt eu , iar eu sunt ea , mai ales dupa mai bine de 25 de ani , ne confundam atat de usor si culmea semanam si fizic ! N-ai vazut ca dupa niste ani sotul seamana cu sotia si invers ? Deci cine lupta cu cine ?

În prealabil postat de cristiboss56

Ar fi chiar culmea sa ne luptam cu noi insine , mai ales ca suntem mandri nevoie mare . Cum sa ma lupt cu ea si ea cu mine , cand ea sunt eu , iar eu sunt ea , mai ales dupa mai bine de 25 de ani , ne confundam atat de usor si culmea semanam si fizic ! N-ai vazut ca dupa niste ani sotul seamana cu sotia si invers ? Deci cine lupta cu cine ?

Uite, de împărtăşirea unei experienţe de viaţă ca a ta (a voastră) e nevoie. E extraordinar când cineva, după 25 de ani (sau mai mulţi), poate spune că a ajuns aproape la identificare cu celălalt.
Şi, mai ales, dacă în scrierile ascetice sunt descrise uneori foarte amănunţit etapele vieţii duhovniceşti, bine ar fi de am putea şi noi încropi o schiţă a treptelor iubirii prin care trece o căsnicie de la tinereţe la bătrâneţe. Cum se transfigurează iubirea de la început, care sunt ispitele prin care trece şi cum e gustul vinului (duhovcnicesc) de pe urmă?

În prealabil postat de cristiboss56

Cum sa ma lupt cu ea si ea cu mine , cand ea sunt eu , iar eu sunt ea , mai ales dupa mai bine de 25 de ani , ne confundam atat de usor si culmea semanam si fizic ! N-ai vazut ca dupa niste ani sotul seamana cu sotia si invers ? Deci cine lupta cu cine ?

Deobicei sotia se asemana mai mult cu barbatul. Ar fi si o explicatie - datorita completarii endocrine pe care o primeste de la barbat.

[fallen]

[quote=AlinB;427322]Aoleu, ai omorat speranta in cei care credeau ca o data cu timpul lucrurile pot merge mai bine.

Corect. Ce sa mai zicem atunci noi incepatorii?

[romanbun]

Ca si fratele nostru (Ne)priceputu, m-am lovit de-alungul timpului de lipsa scrierilor duhovnicesti despre casnicie scrise de preoti sau mireni cu experienta. Lucrarile scrise de calugari nu sunt relevante pentru multitudinea de "lupte'' se dau intr-o familie. Daca unul e credincios, celalalt nu este, poti sa-i spui tu despre calitati divine sau frumusetea trairii impreuna a credintei? Poate te ia ca esti aiurit si de aici inainte tine-te frate la razbelul cu demonii invocati! Cred ca si in acest subiect pe forum se face prea multa teorie si prea putina practica. Daca eu zic ca cunosc o sotie care nu a lasat sotul sa duca fata cand era mica la biserica, voi mari teologi, ce ati fi facut in locul lui?! Cumva-cumva a dus-o, dar in ea nu e acea credinta VIE care lucreaza IUBIREA lui HRISTOS, deoarece nu a venit indrumarea de la ambii parinti (iar mama e mai apropiata de copiii, nu?). Credeti ca nu s-a rugat si nu a postit sotul pentru ele?! Credeti ca nu a plans pentru ele?! Credeti ca nu a avut momente in care a zis ca ce cauta el acolo?! Credeti ca nu s-a BUCURAT pana la Cer cand s-au spovedit si impartasit impreuna?! Si in ciuda a toate a vazut ca zdrobirea inimii lui a fost degeaba?! Care au fost roadele? Sub raze firave de lumina se ascund palcuri groase de necunoastere religioasa, patimi care izbucnesc din te miri ce, autosuficienta ignorantei...
(Ne)priceputu e de fapt mare priceput...E TRAITOR.

[fallen]

În prealabil postat de romanbun

Ca si fratele nostru (Ne)priceputu, m-am lovit de-alungul timpului de lipsa scrierilor duhovnicesti despre casnicie scrise de preoti sau mireni cu experienta. Lucrarile scrise de calugari nu sunt relevante pentru multitudinea de "lupte'' se dau intr-o familie. Daca unul e credincios, celalalt nu este, poti sa-i spui tu despre calitati divine sau frumusetea trairii impreuna a credintei? Poate te ia ca esti aiurit si de aici inainte tine-te frate la razbelul cu demonii invocati! Cred ca si in acest subiect pe forum se face prea multa teorie si prea putina practica. Daca eu zic ca cunosc o sotie care nu a lasat sotul sa duca fata cand era mica la biserica, voi mari teologi, ce ati fi facut in locul lui?! Cumva-cumva a dus-o, dar in ea nu e acea credinta VIE care lucreaza IUBIREA lui HRISTOS, deoarece nu a venit indrumarea de la ambii parinti (iar mama e mai apropiata de copiii, nu?). Credeti ca nu s-a rugat si nu a postit sotul pentru ele?! Credeti ca nu a plans pentru ele?! Credeti ca nu a avut momente in care a zis ca ce cauta el acolo?! Credeti ca nu s-a BUCURAT pana la Cer cand s-au spovedit si impartasit impreuna?! Si in ciuda a toate a vazut ca zdrobirea inimii lui a fost degeaba?! Care au fost roadele? Sub raze firave de lumina se ascund palcuri groase de necunoastere religioasa, patimi care izbucnesc din te miri ce, autosuficienta ignorantei...
(Ne)priceputu e de fapt mare priceput...E TRAITOR.

Cred ca renuntand la vorbe "mestesugite" pana la urma cauza luptei dintre doi bine-credinciosi nu poate fi alta decat interventia necuratului.
Daca insa un credincios/credincioasa isi ia un sot/sotie necredincios/oasa, nu stiu care este explicatia : e ispita diavolului pentru a-l pierde pe credincios, sau e o incercare de la Dumnezeu?
Mai sunt si situatii in care amandoi sunt aparent necredinciosi, iar (doar) unul din ei la un moment dat se trezeste, si incearca sa-l traga si pe celalalt dupa el. Aici s-ar putea spune ca e intr-adevar o incercare de la Dumnezeu, si inca una grea.