Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[AlinB]

De cati ani esti casatorit? :)

De mulţi. 18.
Totuşi, poate că postarea mea e cam personală, însă am lansat-o cu o intenţie de generalizare. În toţi anii ăştia, mai ales citind Filocalia, mi-am dorit să existe nişte scrieri duhovniceşti care să-i privească şi pe cei căsătoriţi. Vedeam că scrierile ascetice nu sunt potrivite căsătoriei decât parţial.
Pe de altă parte, lupta, atât cu sine cât şi cu celălalt, începea să se intensifice, iar ştiinţă despre cum trebuie purtată, despre când trebuie să învingi şi când să te laşi învins, despre lucrurile la care trebuie să renunţi şi cele la care nu trebuie cu niciun chip să renunţi nu aveam.
Cred că un schimb de experienţă cu privire la aspectele astea despre care nu prea se vorbeşte ar putea fi multora de folos.

[AlinB]

Aoleu, ai omorat speranta in cei care credeau ca o data cu timpul lucrurile pot merge mai bine.

Sunt si scrieri "dedicate", dar cred ca oricine are o viata duhovniceasca ajunge in casnicie la concluzia si atitudinea frumos exprimate de tine mai sus.

Păi şi eu sper că vor merge mai bine cu timpul. Dar nu fără luptă. Care, într-adevăr, nu putem şti câţi ani va dura, dacă nu cumva până la sfârşit, şi nici nu ştim dacă vom birui sau nu. Însă cred că niciodată, nici atunci când ai primit nenumărate lovituri, nici atunci când totul pare pierdut, nu trebuie să te socoteşti învins. Doar de Hristos să nu te desparţi niciodată.
Numai că uneori e greu să distingi în propria viaţă care e voia lui Dumnezeu, ce trebuie să faci, ce să alegi, mai ales când în conştiinţa ta răsună într-un fel, iar în a soţului tău altceva e imperativ.

[CelMandru]

În prealabil postat de N.Priceputu

Numai că uneori e greu să distingi în propria viaţă care e voia lui Dumnezeu, ce trebuie să faci, ce să alegi, mai ales când în conştiinţa ta răsună într-un fel, iar în a soţului tău altceva e imperativ.

Frate, pentru asta există duhovnic. Şi mai important decât atât, nu degeaba Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul spune că "este bine ca întreaga familie, bărbatul, femeia şi copiii, să aibă acelaşi duhovnic", pentru că ajută mult. Sunt sigur că ştiai lucrul ăsta. Iartă-mă, dacă găseşti vorbele mele de prisos!

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de N.Priceputu

Însă cred că niciodată, nici atunci când ai primit nenumărate lovituri, nici atunci când totul pare pierdut, nu trebuie să te socoteşti învins. Doar de Hristos să nu te desparţi niciodată.

http://www.youtube.com/watch?v=3o5goyEKuKo

[anna21]

Eu sunt foarte nedumerita.
Nu mi-as fi imaginat casatoria ca o lupta cu celalalt.

Citez: "Pe de altă parte, lupta, atât cu sine cât şi cu celălalt, începea să se intensifice, iar ştiinţă despre cum trebuie purtată, despre când trebuie să învingi şi când să te laşi învins, despre lucrurile la care trebuie să renunţi şi cele la care nu trebuie cu niciun chip să renunţi nu aveam. "

Cum adica sa invingi sau sa te lasi invins? Miza care este? Orgoliul?

[beliver]

Eu am o alta nedumerire.Ce faci daca sotul,sotia se pocaieste,adica isi schimba religia si nu se consulta cu tine?Mai poti sa ai speranta ca "totul va fi bine"?Ai tu voie sa mai zici ceva?Pana la urma este vorba despre suflet,si fiecare raspunde de al lui,nu?Asta dupa aproape 26 de ani.Cu siguranta sunt vremurile de pe urma.Doamne ajuta!

[AlinB]

În prealabil postat de anna21

Eu sunt foarte nedumerita.
Nu mi-as fi imaginat casatoria ca o lupta cu celalalt.

Citez: "Pe de altă parte, lupta, atât cu sine cât şi cu celălalt, începea să se intensifice, iar ştiinţă despre cum trebuie purtată, despre când trebuie să învingi şi când să te laşi învins, despre lucrurile la care trebuie să renunţi şi cele la care nu trebuie cu niciun chip să renunţi nu aveam. "

Cum adica sa invingi sau sa te lasi invins? Miza care este? Orgoliul?

Cred ca vrea sa spuna cu partile negative din celalalt, nu trebuie sa-l lasi de izbeliste, mai ales cand afecteaza viata de familie.
Desigur, nici nu poti forta nota dar nici nu le poti lasa la voia intamplarii.

Miza sunt valorile spirituale.

În prealabil postat de anna21

Eu sunt foarte nedumerita.
Nu mi-as fi imaginat casatoria ca o lupta cu celalalt.

Fericite sunt căsniciile în care această luptă nu există, iar viaţa se desfăşoară armonios, în bună rânduială, iar cei doi ajung la capătul ei ţinându-se de mână, la fel de îndrăgostiţi ca la început (sau şi mai mult).

Însă după cum vede oricine în jurul lui, dacă nu în propria casă, multe căsnicii se destramă după o vreme, sau dacă nu se destramă, se ajunge la o înstrăinare între cei doi, la necomunicare, dacă nu chiar la ură. Fiecare e pentru sine, fiecare îşi trăieşte propria viaţă şi încearcă să se bucure, cum poate, pe sine însuşi. E semn că lupta pentru iubire şi credinţă a fost pierdută, sau poate nici nu a avut loc.

De multe ori căsnicia începe cu o iubire doar sufletească, neînduhovnicită. În cazurile bune, cei doi sunt credincioşi şi îşi pun problema desăvârşirii (creşterii) împreună. Totuşi, trecerea de la iubirea sufletească la cea duhovnicească nu se face uşor, şi ea poate dura mulţi ani, în care celălalt te va sili mereu să te autodepăşeşti, să-ţi jertfeşti egoismul. El îţi va pune de multe ori în faţa ochilor, uneori cu brutalitate, o oglindă în care nu vrei să te vezi, pe care o vei refuza. Îţi va spune, poate, cuvinte dure, pe care ori le vei respinge, socotindu-le ca venind dintr-o inimă rea, ori le vei accepta şi vei face efortul să ţi le însuşeşti, iar atunci îţi vor fi de folos, smerindu-te şi ajutându-te să te pocăieşti mai bine.

Lupta cu celălalt, dacă nu e lipsită de aspiraţie duhovnicească, nu e doar o luptă egoistă; e şi egoistă, pentru că foarte greu scapi de duşmanul din tine, dar e şi pentru celălalt, pe care continui să-l iubeşti şi îi doreşti mântuirea aşa cum ţi-o doreşti şi ţie. Poţi fi ispitit foarte tare să-l urăşti. Şi dacă nu-L chemi mereu şi mereu pe Hristos în ajutor, să mijlocească între voi, cazi, ajungând la nişte sentimente oribile. Dar dacă Îl chemi, s-ar putea să ajungi să iubeşti cu adevărat, cândva.

Războiul acesta poate fi uneori deosebit de dramatic, cu înfrângeri ce ţi se par catastrofale. Însă dacă îţi păstrezi credinţa şi dragostea, dacă atunci când te vezi doborât la pământ ştii că nu te-ai lepădat de Hristos, că n-ai căzut din dragostea Lui şi că mereu te-ai străduit să-L asculţi pe El, nu pe tine, vei vedea că, tocmai atunci când ai pierdut totul, ai câştigat, de fapt, Împărăţia.

Cum adica sa invingi sau sa te lasi invins? Miza care este? Orgoliul?

Poţi fi tentat să-l învingi pe celălalt cu argumentele proprii, pe care le consideri foarte îndreptăţite, cum ar fi cele legate de credinţă, de ce consideri tu că este prioritar în viaţa voastră (de multe ori priorităţile nu sunt aceleaşi pentru cei doi), sau să te laşi învins de argumentele lui, pentru dragostea pe care i-o porţi. Dar poate apărea o dilemă, poţi fi sfâşiat între dragostea de Dumnezeu şi dragostea de soţ uneori, el cerându-ţi, poate, să-i jertfeşti tocmai pe cea dintâi.