Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[ioanna]

Multi doresc sa sadeasca in sufletul nostru sarpele indoielii, insa noi avem credinta in voia lui Dumnezeu cea creatoare si conservatoare, care ne-a inzestrat de la inceput sufletul cu harul Sau, pentru ca relatia cu noi sa fie una vesnica si neintrerupta. Praful se intoarce in pamant, asa cum a fost, iar suflarea la Dumnezeu, cel care a dat-o (Ecclesiast 12:7),desprinzandu-se de desertaciunile vietii si imbogatindu-si in continuare spiritul cu cunoasterea unor mai largi si mai adanci dimensiuni transcendente, caci Dumnezeu nu poate fi nedrept stingand flacara iubirii care s-a aprins in inima unora pentru El. “Caci stim ca de se va desface locuinta noastra pamanteasca, in cortul acesta, avem în ceruri zidire de la Dumnezeu, casa vesnica, nefacuta de mana. De aceea suspinam in acest trup, dorind sa ne imbracam intru locuinta noastra cea din cer, daca vom fi invesmantati, dar nu goi” (2Cor 5,1-2).