Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

În prealabil postat de anna21

Eu sunt socata de ideile scornite de mintile unora.
Cum adica razboi duhovnicesc cu nevasta?
Nu-mi vine sa cred.

Am crezut că am răspuns de mai multe ori la întrebarea asta. Tocmai de aceea e duhovnicesc, pentru că nu e o luptă propriu-zisă pentru supremaţie, ci e o luptă purtată cu tine însuţi, dar şi oglindindu-te în celălalt. Ea, soţia, este o oglindă permanentă a acţiunilor tale. Poţi să scoţi din ea ce-i bun sau, din contră, ce-i rău. Şi dacă nu scoţi ce-i bun, eşti îndreptăţit să te întrebi dacă tu însuţi eşti bun? Interacţiunea foarte strânsă pe care o ai cu soţul nu te lasă, de multe ori, să-ţi formezi o imagine prea bună despre tine, te ajută să te schimbi, să te pocăieşti.
E adevărat, nu poţi scăpa de nevoia de a-l modela şi pe celălalt conform cu ceea ce consideri tu că este bine; şi el, la rândul lui, va vrea să te modeleze pe tine. Trebuie să fii şi maleabil, să te încredinţezi în mâinile lui, dar nu poţi să o faci decât în măsura în care consideri că modelarea pe care ţi-o aplică el e potrivită cu cea pe care ţi-o aplică Dumnezeu. Pentru că, înainte de toate, în mâinle Lui te încredinţezi.
Deci nu e o luptă nici fizică, nici duşmănoasă, ci dramatică şi plină de iubire, chiar dacă şi de conflicte. E acelaşi război duhovnicesc pe care îl au de purtat şi călugării, dar în care nevoinţele vin fără să le cauţi, şi de multe ori nu trebuie să-ţi cauţi foarte mult nici păcatele, defectele, pentru că te ajută celălalt să le vezi. Şi pentru toate astea, căsătoria îmi pare cu adevărat taină mare, şi mare dar de la Dumnezeu.
Iar comentariile pe care le-ai făcut în mesajele ulterioare le găsesc înţelepte.