Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

În prealabil postat de glykys

"Pocainta" si "nevointele" nu se fac dupa cum ne flutura noua prin cap, pentru ca altfel dauneaza si devin prilej de mandrie ba chiar de smintire a altora. Devin un scop in sine, un scop egoist, cand tu te rogi si al din jur moare de foame si e trist din cauza ta. Cand tu vrei sa te imbunatatesti, desi tara arde in jurul tau si in loc sa arunci galeti de apa, stai sa zici rugaciuni, inseamna ca problema nu e cu focul care se inteteste, ci e cu tine.

Ce faci tu nu e bine si o faci pe spezele copiilor si ale nevestei tale!
Atunci cand il iubesti pe Dumnezeu, nu poti face abstractie de oameni. Nu ii vezi piedici in calea mantuirii si a nevoirii tale, ci te nevoiesti pentru ei, te jertfesti pentru ei. Tu deocamdata te jertfesti numai pentru tine, uitand de ceilalti. Si cand am uitat de ceilalti, se cheama ca am uitat de Dumnezeu, chiar daca ni se pare ca Il avem mereu in gura si in minte. Nu o sa te intrebe Dumnezeu cate rugaciuni, cate metanii ai facut si cata barba ti-ai lasat (auzi, de parca barba ar fi pavaza impotriva ispitelor. Crezi ca se sperie diavolul de barba ta si zice asta e cucernic, il las in pace?), ci cum ti-ai respectat juramintele la casatorie, cum ti-ai crescut copiii, ce ai facut cu darurile pe care ti le-ai dat.

Fireste, ce spun eu e valabil pentru mireni, pentru oamenii care au familie, care ar trebui sa isi caute desavarsiea in familie, nu in alta parte. Problema e ca citim prea multa literatura monastica si ne inchipuim ca vom atinge niste niveluri de sfintenie, in masura in care nu suntem capabili sa facem nici cele mai elementare lucruri crestinesti. Oare despre calcarea voii, despre ascultarea in familie, despre scopul casniciei nu am citit nicaieri?!

Trebuie un duhovnic care sa ne trezeasca la realitate si sa ne scoata fumurile din cap!

Ana-Maria draga mea eu de multe ori am dat peste replici de-ale tale care m-au intrigat dar m-am abţinut să spun ceva.
De data asta nu spun că nu ai dreptate, dar cum poţi vorbi despre lucruri pe care le cunoşti doar de la alţii sau din lecturi?
Nu poţi vorbi despre traiul în familie şi despre complexitatea acestuia decât atunci când este parte din viaţa ta. Din câte ştiu nu eşti căsătorită. Dacă între timp te-ai căsătorit... te rog să mă ierţi

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Ana-Maria draga mea eu de multe ori am dat peste replici de-ale tale care m-au intrigat dar m-am abţinut să spun ceva.
De data asta nu spun că nu ai dreptate, dar . . .

Are mare dreptate ! Adevarul doare , dar ramane adevar . . . !

[tabitha]

nu înțeleg de unde atâta răutate și plăcere de dat cu parul în ioan cezar...
hey, creștinilor de cauciuc, chiar aveți impresia că le știți pe toate, și despre ceilalți?!

În prealabil postat de mirela.t

nu înțeleg de unde atâta răutate și plăcere de dat cu parul în ioan cezar...
hey, creștinilor de cauciuc, chiar aveți impresia că le știți pe toate, și despre ceilalți?!

Vai, Mirela, de ce imi rapesti bucuria acestei minunate experiente de viata in comuniune crestin ortodoxa?
Pai nu ai bagat de seama ca mai intai eu sunt din ... cauciuc?...:)
Doar ca imi vad de vidul meu anvelopar
si las, de-o vreme, mana de pe par.
Ca armasarul creste-acum...tantar!

Cat despre cunoasterea celorlalti despre toti ceilalti... eu le doresc: numai de bine!

[tabitha]

În prealabil postat de ioan cezar

Vai, Mirela, de ce imi rapesti bucuria acestei minunate experiente de viata in comuniune crestin ortodoxa?

oops! mai fac si eu gafe dintr-astea :)

[glykys]

În prealabil postat de dorinastoica14

Ana-Maria draga mea eu de multe ori am dat peste replici de-ale tale care m-au intrigat dar m-am abţinut să spun ceva.
De data asta nu spun că nu ai dreptate, dar cum poţi vorbi despre lucruri pe care le cunoşti doar de la alţii sau din lecturi?
Nu poţi vorbi despre traiul în familie şi despre complexitatea acestuia decât atunci când este parte din viaţa ta. Din câte ştiu nu eşti căsătorită. Dacă între timp te-ai căsătorit... te rog să mă ierţi

Doamna Dorina, in primul rand ca eu nu tin sa fiu pe placul nimanui. Am cochetat odata cu aceasta idee, dar acum nu. Spun ce am de spus, chiar daca nu e comod, daca interlocutorul gaseste ceva bun si folositor in vorbele mele, sa se foloseasca, daca nu, sa treaca mai departe si sa gandeasca ce vrea, eu sunt impacata ca am spus ce am avut de spus.

In al doilea rand, remarc un lucru, si din experienta mea din viata reala, si din cea de pe forum si chiar din vorbele dvs. din acest citat: ai batrani, ai cu experienta multa, care ar avea ce sa ii invete pe aia tineri, mici si prosti, unde sunt?! De ce nu ii invata, de ce se abtin, de ce nu impartasesc din experienta lor cand trebuie? Le e teama sa primeasca critici, sa fie mai prost vazuti? Uitati, un user care spune ca nu sunt rea - nu stiu la cate mesaje i-am replicat, spunandu-i ca nu e bine ce face, ca e pacat in fata Domnului sa traiasca necununati ani la randul - mi-a facut observatie, ca dvs., cum indraznesc eu sa vorbesc, din postura mea de om mai tanar si necasatorit, despre asemenea lucruri?

Va intreb, oare trebuie sa fiu casatorita ca sa stiu ca desfranarea e un pacat?! Pai am indraznit, pentru ca am vazut ca aproape nimeni nu a luat atitudine. Persoanele in varsta, cu copii si experienta de viata duhovniceasca, nu au zis nimic. Oare de ce?! Ca daca vad si tac, inseamna ca nu ma bag si ca iau si eu parte la pacat.

Osandim pacatul, si nu pacatosul; problema este ca adeseori pacatul devine o parte esentiala din om si de aceea poate unii nu mai reusesc sa faca distinctia.

Oare trebuie sa fiu casatorita ca sa stiu ca neglijarea familiei nu e in duhul lui Dumnezeu?! Oare trebuie sa fiu casatorita ca sa cunosc care sunt scopurile casatoriei? Cele mai multe scrieri despre casatorie tot de la monahi le avem, oare si lor ar trebui sa le reprosam ca au scris ce au scris in necunostinta de cauza, numai pentru ca nu ne convin noua?


De aia am ajuns unde am ajuns, ca nu mai avem invatatori, ca nu mai suportam sa primim critici, ne credem toti vamesi si ii vedem pe toti farisei... Si daca cei tineri vad ca cei batrani, care ar fi indreptatiti sa faca si sa zica, tac, o fac ei, fireste, cu toate riscurile care decurg de aici: cu mai putin tact, cu mai putina credinta, cu mai putina dragoste, fiecare la masura lui....


Si ca sa fiu in sfarsit on topic, mi-am permis sa scriu ce am scris, in virtutea faptului ca ii cunosc toata familia lui Ioan Cezar, ca am observat anumite lucruri, ca mi-a cerut candva ajutorul intr-un anumit aspect spiritual, deci in virtutea legaturilor care s-au creat, mi-am permis sa fac o mustrare, care sa ii fie spre luare aminte si nu spre ispitire. Ca am considerat ca acest ajutor trebuie sa fie de mustrare si nu de indreptatire este alegerea mea personala, pe care mi-o asum, cu tot devotamentul pentru un om in nevoie si in cautare si cu toate riscurile pe care le presupune. La fel cum dvs. ati gasit de cuviinta, din grija duhovniceasca, fireste, sa ma corectati, tot astfel am procedat si eu.

Imi cer iertare daca am suparat pe cineva cu tonul postarilor mele. Nu putem vorbi mereu cu dulceata, ca altfel riscam sa facem diabet! :)

În prealabil postat de glykys

De aia am ajuns unde am ajuns, ca nu mai avem invatatori

Si ca sa fiu in sfarsit on topic, mi-am permis sa scriu ce am scris, in virtutea faptului ca ii cunosc toata familia lui Ioan Cezar

Uite, Ana-Maria, aici in cuvintele tale poti sa privesti un pic mai mult, daca voiesti.
Te rog cu tot gandul bun, sa cugeti un pic tocmai la vorbele tale.

Cum e, asadar, cu invatatorii?... Mi-ai devenit invatatoare? Si inca, in acest mod?...
Cum e, apoi, cu asazisa "cunoastere a intregii familii"? Mai, mai, mai... Si eu care am lucrat 3 ani cu o familie, in sedinte bisaptamanale, uneori mai des, pe bani multi si riscuri teribile... si nu am cunoscut mai nimic din "miezul" tainei ei... Mai, mai, mai...

Him... chiar asa de simplu sa fie? Oare?...
Ce este invatatorul? Ce este cunoasterea?...
Cum e invatatorul, Doamne? Ce fel de om e?...
Cum cunoastem noi oamenii, Doamne? ...
Cum suntem noi, atunci cand ne raportam unii la altii?

Domnul sa ne ocroteasca, fratilor si surorilor!
Iar pe mine sa ma iertati ca v-am necajit.

P.S. Ana Maria, te rog sa nu iti faci griji prea mari pentru mine. Mie imi foloseste tot ce experimentez aici pe forum. Absolut tot. Am toata bunavointa, deoarece sunt dornic sa slefuiesc mai departe la biata mea faptura. Poti da cu barda, daca zici ca te sparie diabetul...:) Voi zice "Au" si-mi trece. Insa, daca tot esti ruda cu glucoza si glucagonul, nu uita ca pancreasul e un organ hipersensibil iar creierul are mare nevoie de dulceata, mai ales cand e prins in oarecare efort.

[glykys]

Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.

M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.

Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!

În prealabil postat de ioan cezar

Uite, Ana-Maria, aici in cuvintele tale poti sa privesti un pic mai mult, daca voiesti.
Te rog cu tot gandul bun, sa cugeti un pic tocmai la vorbele tale.

Cum e, asadar, cu invatatorii?... Mi-ai devenit invatatoare? Si inca, in acest mod?...
Cum e, apoi, cu asazisa "cunoastere a intregii familii"? Mai, mai, mai... Si eu care am lucrat 3 ani cu o familie, in sedinte bisaptamanale, uneori mai des, pe bani multi si riscuri teribile... si nu am cunoscut mai nimic din "miezul" tainei ei... Mai, mai, mai...

Him... chiar asa de simplu sa fie? Oare?...
Ce este invatatorul? Ce este cunoasterea?...
Cum e invatatorul, Doamne? Ce fel de om e?...
Cum cunoastem noi oamenii, Doamne? ...
Cum suntem noi, atunci cand ne raportam unii la altii?

Domnul sa ne ocroteasca, fratilor si surorilor!
Iar pe mine sa ma iertati ca v-am necajit.

[iana]

În prealabil postat de glykys

Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.

M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.

Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!

Tu chiar nu ai inteles nimic? Mai citeste inca o data, te rog, ce a scris ioan cezar, inainte de a continua cu "indreptarile", apropos de ce spuneam mai sus: sa nu ramanem cazuti in "ridicarea" in care credem ca ne aflam.

În prealabil postat de glykys

Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.

M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.

Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!

Revin cu aceeasi rugaminte: spre binele nostru, al tuturor de aici, revezi cuvintele tale imaginindu-ti o clipa ca porti alti ochi, alte porniri decat cele obisnuite. Uite, daca nu iti cer prea mult, priveste-le cu ... ochii mei (intrucat spui ca ma cunosti) sau, daca doresti si crezi ca este potrivit, priveste chiar cu ochii sotiei mele. Sau poate, si mai bine, priveste te rog prin ochii lui Tudor cuvintele pe care mi le-ai adresat. (Sa te imaginezi in locul Mariei inca nu iti cer, ar fi, poate, cu totul nepotrivit.)

Si eu ma retrag din acest (dificil) dialog. Cu adevarat nu voiesc sa ii supar pe cei care citesc acest topic frumos si folositor. Fratilor si surorilor, va cer iertare ca am semanat flori (in inchipuirea mea) si iata, au rasarit spini. Iertati-ma ca nu m-am priceput. Si, cine o putea, rog sa se roage si pentru mine, ca Domnul sa ma miluiasca. Faca-se Voia Lui! AMIN+