Femeia

@ion.cezar. Ca sa fiu sigura ca ai inteles ce am vrut sa spun. Cand am spus ca femeile sunt invatate de mici ca nu sunt frumoase, ma refeream mai ales la revistele ptr fete,emisiunile,chiar si papusile Barbie(care sunt din ce in ce mai dezbracate).Aranjata si frumoasa e femeia machiata si imbracata fistichiu.Cele care nu se machiaza sunt considerate banale. Uite de ex. eu nu prea am fost si nici nu sunt fana machiajelor. Nu zic ca nu am incercat niciodata, insa nu s-a prins de mine acest 'trend'. Iar la scoala eram intrebata de colege de ce nu ma dau cu rimel,cu creion, de ce nu imi fac nu stiu ce, ca altfel as fi aratat mai bine. Foarte deranjant. Nu mai este apreciata naturaletea, nici de fete,dar nici de barbati.

Pr. Arsenie Papacioc :

"- De ce se spune că bărbatul este cap femeii?
- Şi femeia ce este, dacă bărbatul este cap? Unde este situată faţă de cap?
Între cei doi soti nu există grad de rudenie. Dacă bărbatul este capul, femeia este tot cap. Trebuie să se supună unul faţă de altul; fiindcă sunt foarte dese situaţiile în care bărbatul o întreabă şi-şi ascultă femeia.Ei trebuie să se iubească. Dacă nu se iubesc, relaţia dintre soţi este numai o ordinară gâlceavă.
Dacă bărbatul este cap, femeia este inima! Şi inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al fiinţei omenesti, este chiar locul unde Dumnezeu şi-a făcut locaş. Şi dacă ea este inima, e şi el inimă, fiindcă iubirea armonizează căsnicia.
Iubirea răspunde la toate întrebările: iubirea aduce prunci, care dau valoare nemaipomenită căsniciei – zâmbetul lor -, şi creează unitate nezdruncinată familiei.

Am cununat odată pe cineva şi, când am ajuns la rugăciunea unde preotul spune: “Iar femeia să asculte de bărbat!”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment. Dar am tăcut până mi-a venit vremea la predică şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească sotia. Dragă mireasă, dacă nu te iubeste, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie. Femeia, cu gingăşia ei: “esprit de finesse”, e liberă şi nu o să asculte la infinit de un nepăsător. Ca femeia bună nu e nimic mai bun, şi ca femeia rea nu e nimic mai rău. Deci trebuie cu orice chip să o faci bună.

Vă mai spun ceva: Mama naşte, mama renaşte, ea se ocupă de copii. Şi, desigur, foloseşte cea mai frumoasă metodă din instinct, din iubire: îl îngăduie pe copil orice ar face acesta. Dacă băiatul e năvalnic, viteaz, i-a intrat în cap să cucerească lumea, de ce să nu? Dar în întâlnirea cu prietenii el începe să se vadă inferior, pentru că la primul contact cu lumea n-a biruit, şi se întoarce plângând la mama sa. Aceasta îi spune: “Nu, puiul mamii, tu eşti împărat, tu ai să cuceresti lumea!” Astfel, mama îi dă continuu sentimentul de erou. Ea nu face lucrul acesta pentru că a învăţat undeva, ci pentru că-l iubeşte şi pentru că nu vrea să-l vadă un prost.

Nu ştiu dacă aţi citit o poezie scrisă de regina Elisabeta (Carmen Sylva), soţia regelui Carol I: “De veţi auzi de un erou care a cucerit în războaie şi în urma lui a făcut dreptate, să ştiţi că a avut o mamă bună;/ De veţi auzi de un erou care a viersuit şi versul lui a schimbat sensuri de viaţă şi frumuseţi şi înflăcărări de inimă, să ştiţi că a avut o mamă bună!”, şi tot aşa vreo şapte eroi de felul acesta. Ei, mi-a plăcut enorm! Aceasta este fata pe care trebuie să o avem, să o pregătim, mai ales dacă e preoteasă, căci multe fete o întreabă pe preoteasă anumite intimităti femeieşti, mai repede decât pe preot."

din Sotul ideal, Sotia ideala
de Pr Nicolae Tanase
Editura Anastasis
[e putin cam lung articolul,insa este f.interesant,scoate in evidenta anumite probleme despre care nu prea se vorbeste]

VALOAREA VIEŢII ŞI LIBERTATEA CUPLULUI
Este o temă care priveşte România, care priveşte întreaga lume, familia, şi care pune mari probleme la ora actuală în Biserica Ortodoxă, pentru duhovnici în mod special. Tot ce vedem rău este din lipsă de trăire duhovnicească în familie. Noi ne-am obişnuit să condamnăm numai răul, mai precis numai efectul răului, nu şi cauza răului. Nu este cineva care să observe cum a ajuns omul într-o întunecime a minţii atât de profundă. în afară de gravitatea avortului, în afară de gravita*tea divorţului, puţini mai încercăm să înţelegem de ce se în*tâmplă toate acestea. înţelegând de ce se întâmplă acestea, nu scade gravitatea faptei, dar se poate ajunge la anularea cauzei. Scăpăm de efect dacă studiem cauza. Ne punem întrebarea: pentru noi ce este familia?

Pe soţ şi pe soţie i-a unit Dumnezeu în căsătorie?

Pentru noi familia este prezenţa Sfintei Treimi: Tatăl, Fixai şi Duhul Sfânt în lume?

Pentru noi lipsa copilului este o neîmplinire, ca reprezentare numai, a ceea ce noi suntem datori să recunoaş*tem că suntem?

Sau cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Taina aceasta mare este în Hristos şi în Biserică” răsună în inimile noastre? înţeleg soţiile că reprezintă Biserica? Atunci când suntem soţi înţelegem că reprezentăm pe Hristos?
Soţiile în*ţeleg că este Hristos, capul Bisericii? înţelegele că sunt create din coasta lui Hristos? Căci Biserica, în chip nevăzut, a luat naştere din coasta lui Hristos prin vărsarea Sângelui pe Cruce, iar în chip văzut la Rusalii.
înţeleg că este Hristos capul lor, iar ele sunt corpul şi mădularele, iar împreună formează ceea ce se poate continua ca omenire, perpetua ca ceea ce Dumnezeu a lăsat să fie şi apoi a sfinţit şi sprijină să existe în continuare?

Toate aceste întrebări rămân întrebări şi aşteaptă răspunsul, dar nu un răspuns pe care să ni-l dea cineva, ci un răspuns care să vină dinăuntrul nostru.

în primul rând, în lume, şi mai ales în România, femeia nu este de ajuns de preţuită. în al doilea rând, în special în Ro*mânia, legea nu ocroteşte îndeajuns femeia. Deşi căsătoria şi celelalte Sfinte Taine ale Bisericii se fac în chip văzut, adică de faţă cu oamenii, de faţă cu martorii. Un preot niciodată nu poate să săvârşească o Cununie numai el, mirii şi cântăreţul şi naşii, trebuie să mai fie cineva ca martor a ceea ce s-a în*tâmplat, martor pentru oameni, martor pentru Dumnezeu. Nu este de ajuns de cinstită femeia, nu este ocrotită.Femeia în zilele noastre este bătută, dispreţuită, chinuită, maltratată, jertfită, în final nerăsplătită şi neapreciată pentru cât face ea pentru omenire. Dimpotrivă, i se văd numai defectele, că are şi defecte. Şi toate acestea sunt etalate ca şi cum avem de-a face cu un lucru rău în sine. Dacă femeia nu este preţuită, atunci Însuşi Hristos nu este preţuit, pentru că, reîntorcându- ne la simbol, Hristos este Capul Bisericii.

O să spunem: dar cine dispreţuieşte aşa mult femeia? Noi! Noi, femeile, noi, bărbaţii, noi, oamenii, noi toţi nu acordăm îndeajuns de mult femeii atenţia şi cinstea cuvenită. Şi dacă nu facem aşa, atunci nu reuşim să preţuim nici familia şi în fa*milie apare dispreţul. Astfel, bineînţeles că nu mai avem de-a face cu soliditatea unei căsnicii, cu rezistenţa unei familii în*temeiate.

Legea nu protejează femeia; ea este bătută şi ca să i se facă dreptate trebuie să facă o reclamaţie. Până să facă o reclamaţie, mai ia de câteva ori bătaie, după care renunţă. Este foarte greu să reclami soţul care te-a bătut, este aproape impo*sibil. Legea nu intră în acţiune de la ea însăşi, ca să protejeze femeia, despre care spunem că este sexul slab, dar ea nu este sexul slab, este sexul fin, atât. Sexul slab este bărbatul, cel care nu are o orientare foarte bună, ci este numai puternic. Aşa a fost dăruit el cu putere, iar restul calităţilor le-a lăsat Dumne*zeu femeii (când zic restul calităţilor mă refer la această bo*găţie de sentimente, o stare interioară de care este capabilă numai femeia).

Din dispreţul bărbaţilor şi din nepreţuirea femeii a luat naştere o mişcare care se numeşte feministă şi cu care Biserica pe bună dreptate nu este de acord. în această mişcare femeile spun că ele sunt totul, că se pot descurca fără bărbaţi, că nu este nevoie de bărbaţi pe lumea asta şi că inclusiv copii pot face şi fără bărbaţi. Partea religioasă a intervenit, iar la angli*cani au fost hirotonite femei si de câţiva ani încoace se hirotonesc femei şi ca episcopi. O aiureală creată de această mişcare feministă. Observăm că dacă nu acordăm atenţia cuvenită, apar şi aceste aspecte extremiste.

Toate imperiile au pierit în momentul în care femeia n-a vrut să mai nască.
în urmă cu două sute şi mai bine de ani, în provincia Kosovo erau 98% ortodocşi şi 2% musulmani. Anii trecuţi procentul s-a inversat: 2% ortodocşi şi 98% musul*mani. A urmat intervenţia americanilor, care s-au purtat urât, care au bombardat şi în ziua de Paşti. Au bombardat biserici*le, mănăstirile si cimitirele ortodoxe si ceva muzee. De ce? Ca să distrugă tot ceea ce însemna istorie şi vestigii! Ii condam*năm si nu suntem de acord cu ce au făcut!

Dar explicăm permisiunea pe care Dumnezeu a dat-o ca să se întâmple aşa, prin faptul că ortodocşii n-au vrut să mai nască. „Nenaşterea” în rândul ortodocşilor duce la pieirea lor, nu a Bisericii Ortodoxe, ci a ortodocşilor.
Ce înseamnă asta? înseamnă că suntem şase miliarde, poate şi mai mult pe faţa pământului, din care numai 226 de milioane suntem creştini ortodocşi. De ce? în primul rând, din lipsa naşterilor.Ne văităm de ţigani (ceea ce este greşit să facem, pentru că nu suntem rasişti), ne văităm că se înmulţesc, dar nu facem nimic ca noi înşine să ne înmulţim, să perpetuăm neamul nostru româ*nesc, creştin şi ortodox. Din populaţia românească din România sunt 98% ortodocşi, iar 86,5% sunt ortodocşi din întreaga populaţie a României. Cu ceva excepţii, aceşti ortodocşi pe care noi îi botezăm, îi cununăm, îi împărtăşim după ce-i spovedim, cărora le predicăm, nu vor să mai nască.

In familie a apărut crima.

Dacă totuşi nu credem că doar mulţimea mănăstirilor din ţara noastră acoperă şi rezolvă toate păcatele şi nelegiuirile noastre, atunci este bine, atunci putem reveni. Dar dacă mergem pe ideea că suntem creştini de 2000 de ani, că suntem urmaşi ai lui Ştefan cel Mare şi ai celorlalţi domnitori, unii dintre ei şi sfinţi, dacă credem că înţelegem ce vrea Europa de la noi şi ce putem da noi Europei, atunci lucrurile nu stau aşa simplu. Să înţelegem că politica demografică în lume este distructivă pentru creştinism. Şi dacă până mai ceva ani în urmă ortodocşii înţelegeau care este chemarea lor către Dumnezeu: „Tatăl Meu lucrează şi eu lucrez”, în momentul acesta, puţini ortodocşi mai înţeleg aceste aspecte. Să înţelegem deci ce ne aşteaptă prin noi înşine: noi n-am avut şi n-avem ideea că suntem poporul ales, dar spunem că România este grădina Maicii Domnului. Nu este în realitatea de acum nicio grădină a Maicii Domnului!

De ce să fie grădina Maicii Domnului, când acum noi ascultăm aceste cuvinte, mâine mergem la biserică, poimâine îl serbăm pe Sfântul Andrei, iar la fiecare clipă în clinici se omoară copii, iar femeile îşi montează sterilete?

Copii sunt (în maternitatea Polizu din Bucureşti) născuţi cu steriletul în călcâi, dovadă că steriletul nu omoară spermatozoizii, ci împiedică nidarea; dacă nu reuşeşte, atunci copilul nidează, se dezvoltă, apoi dă cu piciorul prin uter la naştere şi se naşte cu steriletul înfipt în călcâi. Asta ca să ne arate nouă Dumnezeu cum stau lucrurile. La ora aceasta se omoară copii.Acum noi vorbim aici, ne închinăm, dar la spital se omoară copii. Şi atunci nu putem admite ideea că România este grădina Maicii Domnului pentru că, până la brâu, România înoată în sângele propriilor ei copii.

De asemenea, dacă întrebăm pentru care motiv a fost arestat, schingiuit şi omorât Constantin Brâncoveanu? Este greu să răspundem! Toată lumea ştie că a fost omorât pentru că nu a vrut să părăsească Ortodoxia si să treacă la islam. Acesta este ultimul dialog al lui cu sultanul şi apoi cu gâdele, cel care-i tăia capul. A fost un joc de cuvinte pentru a se acoperi imaginea pentru opinia publică mondială care era atunci. Este adevărat că a rezistat şi nu s-a lepădat de Ortodoxie. Dar motivul pentru care a fost arestat şi, în cele din urmă, schingiuit şi decapitat el, copiii lui şi primul lui ministru a fost că el a umplut Ţara Românească de copii. El însuşi, prin exemplul personal (a avut 11 copii), dar a şi favorizat din punct de vedere financiar, material ca poporul să nască copii şi s-a umplut ţara de copii. Politica lui demografică a enervat Poarta otomană care l-a chemat, dar el nu s-a dus şi, în cele din urmă, l-au arestat şi l-au omorât. Aceasta este cauza reală pentru care el a fost ucis. Este adevărat şi cu Ortodoxia, dar aceea a fost întrebarea ultimă, este rezistenţa lui ultimă.

Ce ni se cere nouă astăzi? Astăzi ni se cere să fim mai puţini, deşi am scăzut de la 22 de milioane la vreo 18 milioane (se spune că suntem 21,5 milioane, dar nu este adevărat) şi suntem în scădere. 18 milioane de locuitori tot suntem prea mulţi, mai trebuie să ne cernem. Şi ne cernem în ritmul în care ni s-a favorizat această cernere: anticoncepţionale abortive, divorţ, etc, toate acestea sunt distructive pentru noi. Şi atunci eu m-aş gândi, ca şi dumneavoastră, la valoarea vieţii şi la libertatea cuplului, care, de fapt, a degenerat în libertinaj.

Noi am făcut aici un expozeu a ceea ce sesizăm că se întâmplă în România, în lume, dar şi care afectează grav viaţa Bisericii Ortodoxe. Să stăm de vorbă să vedem ce-i de făcut ca să salvăm poporul român de la pieire! Fetelor, nu ştiu dacă vreţi să vă mai măritaţi sau nu, dar dacă vreţi să vă măritaţi, studiaţi dinainte care este chemarea căsătoriei.

Observaţi că despre bărbaţi nu am vorbit nimic. De ce? Pentru că ei au modalitatea lor precisă de gândire şi nu trebuie să fie amestecaţi în problemele astea, ei au putere şi atât.Eu am vorbit de viitoarele conducătoare ale familiilor, adică despre femei, care sunt capul familiei şi ele fac totul: conduc familia şi le merge bine, întreţin gospodăria, dau educaţie copiilor, etc.

Bărbaţii sunt recunoscuţi ca puternici, cinstiţi, preamăriţi, dar nu sunt dotaţi cu puterea de susţinere a vieţii şi deocamdată, de a salva neamul românesc creştin şi ortodox. Toată salvarea este la femei. Proaspetele căsătorite, viitoarele căsătorite, tot ce este femeie poate să salveze acum România!

Articolul vorbeste despre multe lucruri, unele bune altele chiar dureroase... Dar de ce tendinta asta de a asocia crestinismul cu tot felul de lucruri sumbre? Imi tot pare ca atunci cand cineva doreste sa comunice o suferinta personala sau colectiva, mai mult sau mai putin mizera, devine brusc crestin, macar prin adoptarea unei masti superficiale. Nu cred ca crestinismul e cosul de gunoi al afectelor intunecate. Dimpotriva, as spune, e pepiniera si girantul sentimentelor solare, inaltatoare. Tragicul nu este sumbru, este sublim!
Iar concluzia "Toată salvarea este la femei. Proaspetele căsătorite, viitoarele căsătorite, tot ce este femeie poate să salveze acum România!" ma face pur si simplu sa rad. Nu cu rautate, ci doar asa ca la o gluma, nici prea buna nici prea proasta. Raman mereu usor nemangaiat la glumele mediocre.
Laura, cred ca ai pus cam mult patos in postarea asta. Impresie subiectiva, poate mi se pare mie pur si simplu. Dar pana la pacaleala feminismului mai e un pas, atentie...
Cu lozinci nu cunoastem nimic si nu realizam nimic, decat revolutiile care convin altora. mai bine cautam miezul lucrurilor si largim paleta cunoasterii. Imi repugna tendinta ideologica de de a simplifica mereu problemele care sunt infinit mai complexe si mai delicate.
Ceea ce imi place in textul lui Cartarescu, luat de mine ca exemplu, este tocmai bogatia sugestiilor, facuta de un om care cunoaste bine subiectul despre care a scris, deoarece chiar a dorit sa cunoasca. Deoarece iubeste femeia, mai real spus femeile, cu adevarat. (Fireste, e poet!)
Eu cred ca oamenii care prezinta ingrosat anumite aspecte ale datelor fiintiale ale femeii, nu iubesc femeia, femeile, oamenii. Pentru ca nu o cunosc si nici nu ii intereseaza cu adevarat.
Ideologiile sunt semnul opus dragostei.
Sunt semnul sau expresia dispretului. Asa cred, sa ma ierti...

In vietile sfintilor ceea ce ma atrage in mod aparte este tocmai bogatia practic nesfarsita a nuantelor. Mucenicii si mucenitele nu se imita unul pe altul. Fiecare oglindeste o raza din Lumina.
Cu totul altfel stau lucrurile in ideologii. Totul e plat, rutinier, banal. Nu inalta sufletul, nu il desfata, nu aduc sublimul tragicului, ci platitudinile banalitatii viclene.
Femeia si femeile merita o atentie muuult mai nuantata. Curatenia Preasfintei Nascatoare nu este in nici un caz abstinenta tampa, nu este amputare sau alt fel de lipsa, ci uimitoare completitudine sufleteasca, bogatia infinita a Dumnezeirii in om. De aceea, toate imnele si cantarile, toate rugaciunile reusesc sa deschida spre inalt sufletul credinciosului, iar nu sa il inchida, sa il coboare, sa il umileasca nerodnic.

[PetruD]

Imi place mult ce am citit. Multumesc, dragilor. Mai am o singura intrebare, una a mea, personala... care este explicatia adevarata pt faptul ca femeile (se presupune ca) trebuie sa poarte obligatoriu un acoperamant pe cap cand sunt la biserica? Mie mi s-a spus ca are rolul de a nu lasa barbatii sa priveasca chipurile femeilor in timpul slujbei in loc sa se roage si viceversa.

@Ioan.cezar. Ce am postat anterior este parerea Pr.Tanase, stii asta. Si de asemenea stii ca dansul are grija de multi copii fara tata,fara mama, fiind in asociatia Pro-Vita. Dansul este foarte suparat pe avorturi. Cand a spus ca salvarea este la femei, s-a referit la faptul ca daca femeile nu mai avorteaza, sunt credincioase, cresc si educa copii cu frica de Dumnezeu, neamul poate fi salvat. Eu cred ca a dorit sa scoata in evidenta importanta mamelor, si sa le incurajeze sa nu mai avorteze. Stii si tu ca mama este foarte importanta cand vine vorba de educarea copiilor. Ori daca femeia nu mai vrea sa fie mama, normal ca si neamul se stinge. Depinde din ce punct de vedere privesti articolul. Nu elimina importanta barbatului, insa aici le vorbea femeilor mai ales. Articolul de fata este doar un extras dintr-o carte dedicata cuplurilor. Nu cred ca am raspuns subiectului cu prea mult patos. Am vazut ca nu prea i se raspunde lui Petru, si am zis sa ii arat si parerile unor duhovnici cunoscuti din Ro., ca sa vada ca femeia nu este desconsiderata in Ortodoxie. Pace.

@PetruD
Da si nu. Adica nu se rezuma numai la ce ai spus tu. Femeile trebuie sa isi acopere capul cand intra in Biserica in primul rand din respect pentru Domnul Iisus Hristos si Biserica Sa. Desi noi nu Il vedem, El este prezent in Biserica la fiecare Sf.Liturghie. La fel si ingerii. De asemenea, femeia este sfatuita sa o ia pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ca exemplu, ori Ea este infatisata mereu cu capul acoperit, la fel ca si majoritatea Sfintelor. Si in Sfanta Scripura se specifica ca femeia nu are voie sa se roage cu capul descoperit, ori si la Biserica este o rugaciune, colectiva, dar tot rugaciune ramane. Apoi, trebuie sa isi acopere parul ca sa nu provoace ispite barbatilor. Un par frumos iese in evidenta, si de aceea trebuie sa il acopere. (sincer imi e putin greu sa inteleg ce ispita provoaca parul femeilor;ptr.mine e doar par si atat.poate imi explica si mie un barbat)

Eu de exmplu nu inteleg o chestie. Femeia nu vrea sa poarte batic/esarfa pe cap 2-3 ore in Biserica ptr. Hristos, insa accepta sa se infofoleasca de numai ochii i se mai vad ptr un barbat musulman. (cred ca ai auzit de romance ortodoxe convertite la islam ptr. un barbat)

Nu stiu daca am reusit sa explic cum trebuie. Poate citeste si Lore acest topic si iti va un raspuns mai clar si mai bine formulat.

Numai bine!

[costel]

Petru, Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca barbatul este chipul mintii. El nu trebuie sa aiba nimic pe cap in Biserica, semn ca mintea trebuie golita de orice gand pacatos - ca Hristos sa fie prezent in ea. Iar femeia, prin acoperirea capului in Biserica, arata ca in mintea in care este prezent Hristos nu trebuie sa mai intre alte ganduri care ar putea sa o intunece.

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Articolul vorbeste despre multe lucruri, unele bune altele chiar dureroase... Dar de ce tendinta asta de a asocia crestinismul cu tot felul de lucruri sumbre? Imi tot pare ca atunci cand cineva doreste sa comunice o suferinta personala sau colectiva, mai mult sau mai putin mizera, devine brusc crestin, macar prin adoptarea unei masti superficiale. Nu cred ca crestinismul e cosul de gunoi al afectelor intunecate. Dimpotriva, as spune, e pepiniera si girantul sentimentelor solare, inaltatoare. Tragicul nu este sumbru, este sublim!
Iar concluzia "Toată salvarea este la femei. Proaspetele căsătorite, viitoarele căsătorite, tot ce este femeie poate să salveze acum România!" ma face pur si simplu sa rad. Nu cu rautate, ci doar asa ca la o gluma, nici prea buna nici prea proasta. Raman mereu usor nemangaiat la glumele mediocre.
Laura, cred ca ai pus cam mult patos in postarea asta. Impresie subiectiva, poate mi se pare mie pur si simplu. Dar pana la pacaleala feminismului mai e un pas, atentie...
Cu lozinci nu cunoastem nimic si nu realizam nimic, decat revolutiile care convin altora. mai bine cautam miezul lucrurilor si largim paleta cunoasterii. Imi repugna tendinta ideologica de de a simplifica mereu problemele care sunt infinit mai complexe si mai delicate.
Ceea ce imi place in textul lui Cartarescu, luat de mine ca exemplu, este tocmai bogatia sugestiilor, facuta de un om care cunoaste bine subiectul despre care a scris, deoarece chiar a dorit sa cunoasca. Deoarece iubeste femeia, mai real spus femeile, cu adevarat. (Fireste, e poet!)
Eu cred ca oamenii care prezinta ingrosat anumite aspecte ale datelor fiintiale ale femeii, nu iubesc femeia, femeile, oamenii. Pentru ca nu o cunosc si nici nu ii intereseaza cu adevarat.
Ideologiile sunt semnul opus dragostei.
Sunt semnul sau expresia dispretului. Asa cred, sa ma ierti...

Cartarescu nu iubeste femeile.
Stiu ca acel text siropos misca inimi, dar nu mira faptul ca nu comunica lucruri mai adanci decat ceea ce poti afla despre femei in reclame publicitare?
Textul lui Cartarescu vinde si el ceva.
Cine nu ma crede, sa citeasca cartea "De ce iubim femeile" pentru a vedea ca de fapt el nu iubeste femeile, dar se iubeste enorm pe sine.

Pot sa aduc exemple din propria lui carte.. Nu poate trece de epidermic in cunoasterea femeilor. Si nu vrea sa le cunoasca, ci este fascinat de cunoasterea femeii in general.. De cunoastere ca experienta.
Nu difera mult de atitudinea rapperilor care canta "what's your flava" sau "I know many flavors".. Multe femei, multe arome, dar nu iubire.

[fallen]

De ce spune parintele Boca ca purtarea de pantaloni la femeie e mai rau decat capul descoperit?