Fiul risipitor

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Marius22

Pilda Fiului risipitor are multiple chei ermineutice posibile. Din perspectiva Fiului risipitor, ea ne vorbeste de vederea pacatelor si drumul pocaintei. Din perspectiva tatalui, ne arata cat de concret se manifesta dragostea si iertarea parinteasca. Din perspectiva fratelui cel mare, ne invata ca poti in continuare risipi virtutile, stand la sanul tatalui. Ca desi te bucuri din plin de averea sa, poti ramane ingust in intelegere si simtire.

Pe parcursul vietii avem, de cele mai multe ori, ocazia sa ne identificam cu fiecare din aceaste ipostaze. In oricare ne vom afla insa, trebuie sa avem raspuns bun, urmand calea cea buna.

Eu nu m-am regasit niciodata decat in ipostaza fiului risipitor, si mai exact in hranirea cu roscoave. Caci din pacate desi mi se pun in fata bucate imbelsugate, eu tot cu laturi dau sa ma hranesc.

Secretul nu sta, intr-adevar, in a constata ca ne hranim cu roscoave, ci a dori ceva mai mult si a avea curajul de a ne scarbi de o asemenea hrana neindestulatoare.

[anna21]

Mi se pare extraordinara o ilustrare a fiului risipitor in viziunea lui Ilia Glazunov.

[costel]

În prealabil postat de Lavrentiu

Eu nu m-am regasit niciodata decat in ipostaza fiului risipitor, si mai exact in hranirea cu roscoave. Caci din pacate desi mi se pun in fata bucate imbelsugate, eu tot cu laturi dau sa ma hranesc.

Secretul nu sta, intr-adevar, in a constata ca ne hranim cu roscoave, ci a dori ceva mai mult si a avea curajul de a ne scarbi de o asemenea hrana neindestulatoare.

Sa retinem ca fiul risipitor dorea sa se hraneasca cu roscove, dar nimeni nu-i dadea. Asa ca diavolul te ajuta sa-ti cheltuiesti averea, sa-ti pierzi darurile, dar cand vine vorba de a te hrani, nu-ti da nici macar din cele ce se cuvin animalelor. Hrana te sustine in existenta, ori diavolul nu doreste decat moartea omului.

[catalin2]

În prealabil postat de costel

Sa retinem ca fiul risipitor dorea sa se hraneasca cu roscove, dar nimeni nu-i dadea. Asa ca diavolul te ajuta sa-ti cheltuiesti averea, sa-ti pierzi darurile, dar cand vine vorba de a te hrani, nu-ti da nici macar din cele ce se cuvin animalelor. Hrana te sustine in existenta, ori diavolul nu doreste decat moartea omului.

Doreste moartea spirituala, pentru ca de cea fizica avem cu totii parte.
Preotul spunea odata ca porcii sunt pacatele, iar roscovele sunt ceea ce simte omul dupa pacat. Din ce imi amintesc spunea ca la inceput roscovele sunt dulci apoi amare, la fel ca si pacatul, la inceput ne simtim bine cand il repetam apoi ne lasa un gust amar. De aceea spune ca fiul risipitor nu mai avea parte nici de dulceata pacatului macar. O data cu repetarea starea de bine incepe sa dispara tot mai mult, ramane doar obisnuinta si nevoia de a-l repeta.
In slujba de anul acesta preotul spunea ca fiul risipitor e cel ce vine in ceasul al doisprezecelea, ca talharul de pe cruce sau alti pacatosi ajunsi sfinti. Fiul de acasa e cel ce cade chiar la sfarsit, care pana atunci a facut fapte bune dar probabil s-a increzut prea mult in faptele sale.

[fallen]

Una din talmacirile acestei pilde este aceea ca in raport cu Dumnezeu, ii putem fi ca niste fii, argati, sau robi. Adica sa-L ascultam din dragoste, din obligatie sau de frica. Fiul din poveste, care ajunge rob diavolului, vrea sa se intoarca la tatal lui macar ca argat, dar este primit ca fiu.
Nu stiu unde ne plasam fiecare dintre noi vizavi de Dumnezeu, dar e tragic cand constatam ca ne purtam ca robi sau argati fata de ai nostri sau chiar fata de noi insine. Adica cand constatam ca facem anumite lucruri numai din obligatie sau de frica, nicidecum din dragoste sau placere...

[costel]

În prealabil postat de fallen

Fiul din poveste, care ajunge rob diavolului, vrea sa se intoarca la tatal lui macar ca argat, dar este primit ca fiu.

Aici e lucrul minunat. Sa te vezi mic si Dumnezeu iti iese in intampinare. Ne lipseste smerenia. La noi este prezenta peste masura indreptatirea de sine.

[anna21]

În prealabil postat de fallen

Una din talmacirile acestei pilde este aceea ca in raport cu Dumnezeu, ii putem fi ca niste fii, argati, sau robi. Adica sa-L ascultam din dragoste, din obligatie sau de frica. Fiul din poveste, care ajunge rob diavolului, vrea sa se intoarca la tatal lui macar ca argat, dar este primit ca fiu.
Nu stiu unde ne plasam fiecare dintre noi vizavi de Dumnezeu, dar e tragic cand constatam ca ne purtam ca robi sau argati fata de ai nostri sau chiar fata de noi insine. Adica cand constatam ca facem anumite lucruri numai din obligatie sau de frica, nicidecum din dragoste sau placere...

Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu.
Nu vad tragismul situatiei.
Tragic este sa fii rob la porci (porci - patimi).
Eu tare ma tem ca nu sunt in stare sa-L ascult pe Dumnezeu nici din teama.. Tot ce vreau eu fac (la porci pazesc).

[fallen]

Tragic e ca ajungem cateodata sa ne fie mai frica de restul lumii si de patimile ei, decat de Dumnezeu insusi. (El poate ne iarta, pana la urma, dar seful nu ne iarta daca nu ajungem la timp, copii si sotul daca nu le dam de mancare, etc...pana si porcii s-ar putea sa fie cam suparati...)

[costel]

Desi fiul cel mare a stat langa tatal sau, nu se aseamana lui. Cand fiul risipitor revine la casa de unde plecase, fratele cel mare nu merge sa-l intrebe pe tatal sau de ce este sarbatoare, intreaba o sluga. Asta ne arata ca el era mai debraba un argat decat un fiu.

E de retinut ca Scriptura ne vesteste fratele cel mare era plecat, ca nu era acasa, motiv pentru care nu poate iesi impreuna cu tatal in intampinarea fratelui. De aici putem deduce ca el savarsea o lucrare straina de cea a tatalui.