Grade, tipuri si semne ale influentei demonice

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Nu mai e instinct de conservare ca ala ar zice "iesi din casa si cauta de mancare, ca mori"; asta zice : " ce rost are sa mai ies, ca iar o dau in bara; fie ce-o fi". E oare un demon, sau e pur si simplu vorba de lipsa de adaptare si de un suflet si un trup care si-a epuizat toate posibilitatile si e sortit pieirii, ca o planta care si-a piedut frunzele sau o zburatoare care si-a pierdut aripile?

Este o ispită diabolică. Totuşi, creştinul care aude această sugestie, ar trebui să se bucure, fiindcă aceasta e specifică cuiva care a început deja suişul spiritual: e semnul că a avut deja câteva succese în faţa Inamicului, iar Inamicul a intrat un pic în panică, din moment de a scos la înaintare această armă de rezervă, pe care o scoate numai la mare nevoie.

De obicei, se întâmplă aşa: omul e dezamăgit de roadele câştigate până acum în raport cu efortul de luptă şi îşi spune: "iată, sunt 6 luni (sau un an, sau doi ani) şi cad tot cât cădeam şi înainte, când nu mă pocăisem şi nu mă întorsesem la Cristos. Ţin posturile, mă spovedesc, îmi fac canonul, merg la Liturghie. Dar ce folos ? Harurile primite sunt insuficiente ca să lupt. Deci, pentru ce aş mai lupta, dacă nu am nicio şansă să mă fiu mai bun ?"

Ei bine, nu e aşa ! Lupta aceasta seamănă cu lupta pe care o duce cineva care înoată contra curentului. Trebuie mereu să dea din mâini şi mereu să caute ajutor. Uneori curentul este atât de puternic, încât e un mare succes să te menţii: cel aflat în această situaţie, dacă nu ar mai lupta, ar fi antrenat imediat tot mai în aval, spre ape mocirloase şi rele, spre marea unde există întuneric şi unde împărăţeşte moartea. Acum nici nu înaintează înspre izvoare, e adevărat, dar faptul că stă pe loc e succes în sine. Duşmanul nostru se plictiseşte până la urmă să atace cu toată puterea, văzând încăpăţânarea noastră. La fel şi curentul, la un moment dat va slăbi: timp potrivit atunci ca, din punctul rămas, să mai marcăm câteva succese urcând mai în amonte.