intrebare pentru filocalicii forumului

[Daniel_7]

Una e sa te rogi,ca tot omul,iar alta e sa fii FILOCALIC.

Asta era tema threadului,ca ar fi niscaiva filocalici pe aici,care trebuie musai sa raspunda la niste intrebari.

Daca sunt pe aici filocalici,sunt foarte nerabdator sa-i aud,dar nu cred,din motivele spuse mai inainte!

[Daniel_7]

A mai fost odata o cerinta a unui user,sa apara pustnici cu casuta de email,lucru la fel de imposibil de realizat ca si filocalicii acestui forum.

În prealabil postat de Daniel_7

Una e sa te rogi,ca tot omul,iar alta e sa fii FILOCALIC.

Asta era tema threadului,ca ar fi niscaiva filocalici pe aici,care trebuie musai sa raspunda la niste intrebari.

Daca sunt pe aici filocalici,sunt foarte nerabdator sa-i aud,dar nu cred,din motivele spuse mai inainte!

Prietene, ai o imagine livresca asupra termenului de filocalic.
Tot crestinul e filocalic, in sensul general al termenului, intrucat crestinul iubeste pe Domnul si Il primeste in viata lui personala, dupa posibilitatile momentane. Altminteri nici nu e crestin. Cum ar putea sa fie?
Pesemne confunzi termenul de isihast zavorat cu termenul de filocalic. Daca te referi intr-adevar la un isihast zavorat, apai... e la mintea cocosului ca nu poate fi aici pe forum.
In sensul restrans, cu totul duhovnicesc, termenul de filocalic il vei auzi talcuit daca binevoiesti sa tastezi numele Parintelui Rafail (Noica) sau al altor parinti (Sofian, Galeriu etc.).
Subiectul threadului era insa altul, pacat ca nu ai citit postarea lui Vlad. Poate o faci acum, totusi.
Eu am incheiat acum tot ce am avut sa iti comunic.

[Daniel_7]

Consider ca subiectul threadului e prea inalt,si nepotrivit cu starea noastra joasa,pentru a putea raspunde.
El se adreseaza oamenilor care traiesc departe de lume,ceea ce nu este cazul la forumisti si internauti.

Deci nu se poate da raspuns unor framantari ale unor oameni din pustiu,care practicau la un nivel inalt rugaciunea,de la nivelul starii noastre de oameni lumesti.

Daca vrei sa ai raspunsurile,acolo le gasesti ,in pustie,nu pe ecranul lcd.
l

[Daniel_7]

Si in afara de asta ,titlul este asa Intrebare catre filocalicii forumului.

Vreau si eu o lista a acestor filocalici ,sa-i cunosc si eu.

[Mihailc]

Filocalie înseamnă ”iubitor de frumusețe”, în cazul acesta frumusețe duhovnicească, prin urmare titlul are sens. Sunt sigur că inițiatorul topicului n-a căutat desăvârșiți pe acest forum, ci oameni care-și târâie ființele într-o direcție anume, cu poticneli, dileme, încercări, impasuri dificile.

[acvilla77]

În prealabil postat de ioan cezar

Prietene, ai o imagine livresca asupra termenului de filocalic.
Tot crestinul e filocalic, in sensul general al termenului, intrucat crestinul iubeste pe Domnul si Il primeste in viata lui personala, dupa posibilitatile momentane. Altminteri nici nu e crestin. Cum ar putea sa fie?
Pesemne confunzi termenul de isihast zavorat cu termenul de filocalic. Daca te referi intr-adevar la un isihast zavorat, apai... e la mintea cocosului ca nu poate fi aici pe forum.
In sensul restrans, cu totul duhovnicesc, termenul de filocalic il vei auzi talcuit daca binevoiesti sa tastezi numele Parintelui Rafail (Noica) sau al altor parinti (Sofian, Galeriu etc.).
Subiectul threadului era insa altul, pacat ca nu ai citit postarea lui Vlad. Poate o faci acum, totusi.
Eu am incheiat acum tot ce am avut sa iti comunic.

indraznesc sa ma folosesc de comentariul lui ion cezar,care precizeaza frumos,semnificatia cuvantului filocalic;deci sa luam aminte ca data viitoare sa raspundem scurt si la subiect.

[CelMandru]

Ce-o-nsemna imagine? Stătui şi mă gândii niţel, pentru că sunt greu de cap. Şi concluzionai că imaginea, imaginaţia e o formă mai dezvoltată a unui gând. Cu alte cuvinte, diferenţa dintre imagine şi gând este de timp. Adică, cu cât vei lăsa un gând să prindă rădăcini, cu atât va începe să se coloreze o imagine, să se materializeze în minte sub forma unui filmuleţ, la care va fi greu să nu te uiţi odată început. Şi uite-aşa, te pomeneşti la cinema, stând şi mestecând a lene din popcornul nepăsării ş-al uitării, al rătăcirii minţii.

Acuma, dacă te apuci, cică, să chibzuieşti asupra vinovăţiei, e lesne de înţeles că o să-ţi fie aproape imposibil s-o faci fără să te fereşti de plăsmuiri ale minţii. Ştii tu mai bine cine-ţi eşti, omule. Îţi ştii neputinţa. Aşa că, nu te abţine de la imagine, căci una singură trebuie să ai. Icoana Mântuitorului s-o înrămezi în centrul minţii tale. Să stingi toate becurile cinema-ului lumesc, şi străduieşte-te să luminezi doar sfânta icoană. Şi când ai să te dumireşti niţel şi ţi-aduci aminte că icoana-i vie, atunci a început să pâlpâie în tine senzaţia de fiu risipitor. Ee.. atunci să te adânceşti, să reiei în faţa Stăpânului fiecare păcat în parte, să realizezi prostia ta, dar cu nădejdea întărită să ceri mila Tatălui Tău Preabun.

[anna21]

Intre imagine si cuvant nu este o diferenta de timp.
Poti rationa indelung asupra unui subiect fara a crea imagini.
Credinta vine din auzire (Romani, parca)

Nu gasesc ca este o contradictie intre cercetarea (vederea) de sine si neprimirea imaginilor.
Poti sa te "vezi" destul de clar, adica sa ai constiinta faptului ca binele nu l-ai lucrat, fara a primi imagini.
Sfantul Nicodim Aghioritul spunea undeva ca cei stapaniti de mandrie pot deveni ei insisi idolii gandirii lor.

În prealabil postat de CelMandru

Ce-o-nsemna imagine? Stătui şi mă gândii niţel, pentru că sunt greu de cap. Şi conlcuzionai că imaginea, imaginaţia e o formă mai dezvoltată a unui gând. Cu alte cuvinte, diferenţa dintre imagine şi gând este de timp. Adică, cu cât vei lăsa un gând să prindă rădăcini, cu atât va începe să se coloreze o imagine, să se materializeze în minte sub forma unui filmuleţ, la care va fi greu să nu te uiţi odată început. Şi uite-aşa, te pomeneşti la cinema, stând şi mestecând a lene din popcornul nepăsării ş-al uitării, al rătăcirii minţii.

Acuma, dacă te apuci, cică, să chibzuieşti asupra vinovăţiei, e lesne de înţeles că o să-ţi fie aproape imposibil s-o faci fără să te fereşti de plăsmuiri ale minţii. Ştii tu mai bine cine-ţi eşti, omule. Îţi ştii neputinţa. Aşa că, nu te abţine de la imagine, căci una singură trebuie să ai. Icoana Mântuitorului s-o înrămezi în centrul minţii tale. Să stingi toate becurile cinema-ului lumesc, şi străduieşte-te să luminezi sfânta icoană. Şi când te dumireşti niţel şi ţi-aduci aminte că icoana-i vie, atunci începe să pâlpâie în tine senzaţia de fiu risipitor. Ee.. atunci să te adânceşti, să reiei în faţa Stăpânului fiecare păcat în parte, să realizezi prostia ta, dar cu nădejdea întărită să ceri mila Tatălui Tău Preabun.

În prealabil postat de CelMandru

Şi uite-aşa, te pomeneşti la cinema

Strasnic spus! Formidabil, frate!
Uite, in completare, pentru a face o diferenta, pe cat ma duce, intre psihe si nous: eu am dat in ultima vreme urmatoarea definitie oarecum vaga, metaforica, vietii psihice; ma tot intrebau elevii - ce e psihicul dom profesor? Iar eu cred asa, asa le-am spus de-o vreme: e o poveste personala, un film, un iata-ne la cinema!!!
Bine ai zis frate, cel putin dupa parerea mea. Ori, tocmai asa NU trebuie sa ramanem, nu DOAR psihici, nu doar la cinema. Multumesc!

Apoi zici, rar asa cuvant: "Şi când ai să te dumireşti niţel şi ţi-aduci aminte că icoana-i vie, atunci a început să pâlpâie în tine senzaţia de fiu risipitor."



(Vezi, frate Daniel, daca tacem nitel? Uite ce de bunatati! Venira deja MariS_ si CelMandru... Sa ne bucuram acum! Nu inainte de a le multumi din tot sufletul.)

Slava lui Dumnezeu pentru toate! AMIN+

P.S. Am inca ceva de spus pe subiectul acesta. Cand imi veti cere opinia, voi spune. Acum inca astept alte postari frumoase, de la cei din lista si de la toti forumistii. Ce am de spus: e vorba doar despre doua triunghiuri.