Inchipuirea = puntea demonilor

În prealabil postat de dobrin7m

Fiecare dintre noi avem libertatea de alegere cum traim si cu ce ne delectam.

Ca mireni, cu siguranta prin rugaciune, vom reusi sa gasim echilibrul a unui trai profund crestin ortodox, fara a cadea in extreme. Desi dupa mine exista o extrema din cea de partea caderii pe cand cea de apropiere de Dumnezeu cat mai mult , nu este o extrema. Eu nu sunt omul de mijloc, nu am fost niciodata, am trait o perioata lunga de timp la extrema cea mai de jos a caderii si cand m-am trezit si m-am scuturat am inceput sa doresc sa ma apropii de Dumnezeu cat mai mult. Nu imi place starea de caldicel, de mijloc, de amagire. E o chestiune de alegere pe care fiecare dintre noi o face intr-o oarecare masura.

Dupa mine orice carte, orice film, orice muzica, orice tablou daca nu sunt ziditoare pentru suflet nu le citesc, privesc, ascult. Si tot de vointa mea depinde ca atunci cand privesc un tablou frumos de pilda sa nu las imaginatia sa lucreze.

De regula sunt o persoana sincera. La inceput postările tale mă intrigau. Prea erau perfecte, prea pătrunse de înaltă duhovnicie şi trăire...Mi se pareau copiate din carţi. Citindu-le însă pe toate cu atentie m-am folosit, mai mult am început sa te cunosc sa te cred şi să te pretuiesc!

Iar acum voi pune o intrebare legata de tema thrandului dar care se refera la mine. Scriu poezie religioasa si public. Nu dau din coate ca sa fiu apreciata sau cunoscuta dar cand am da lansat o carte ma expun in public, la tv, le vorbesc oamenilor si toate astea imi ofera bucurie si implinire. Mi-am pus de multe ori întrebarea cu oarecare teamă şi strângere de inimă:
oare tot înşelare o fi?