Fetele cuminti nu mai sunt la moda?

[AlinB]

În prealabil postat de zaharia_2009

Si sir Paul Mc Cartney a fost casatorit cu o femeie infirma , fara un picior si a fost elogiat ca fiind un suflet mare . Dar acest suflet mare nu a tinut prea mult deoarece dupa aproape 6 ani a schimbat-o cu una mai tinara si fara vreo deficienta .
In general , cei care sunt cu adevarat induhovniciti , cei care vad in aproapele pe Hristos insusi , cei care sunt cu adevarat iubitori de aproapele chiar daca ar avea eventuale deficiente, sunt extrem de putini . Induhovnicirea , din pacate, nu curge pe vreo teava, ba din contra , este atit de rara !!!! Iar la virsta matura mai greu poti fi pacalit ca o tinara va iubi etern un barbat care are deficiente .
Sigur , idea laica este prozaica, mai ales in mentalitatea transoceanica, dar in Romania oamenii sunt inca indubitabil ancorati intro maturitate/realitate ancestrala.
Altminteri risti sa traiesti drame.
De aceea, de obicei, intr-un asemenea mariaj se suspecteaza alte interese decit iubirea sincera si dezinteresata .
Si poate peste citiva ani chiar vom constata cum se poate visa cu ochii larg deschisi la virsta super adulta (adica , despre noi si a noastre pareri) !

O fi rara, dar nimeni nu are interdictie la ea.
Sunt suflete mari chiar daca nu sunt crestini sau n-au gasit credinta adevarata.

Mult mai mari decat altii care se lauda ca au gasit-o si n-au reusit sa-si vindece cu ea sufletul.

Iar daca noi chiar am aflat credinta adevarata, datori suntem sa ne rugam pentru ceilalti, sa nadajduim pentru ceilalti, sa credem in ceilalti.

Indoielile daca le avem (toti avem) in cazuri de genul asta nu trebuie spuse cu voce tare - sunt o impietate.

Chiar daca am avut propriile esecuri, in unele cazuri ireparabile, nu inseamna ca nu trebuie sa pierdem speranta, macar in dreptul altora chiar daca pentru noi insine nu mai putem face mare lucru.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de AlinB

O fi rara, dar nimeni nu are interdictie la ea.
Sunt suflete mari chiar daca nu sunt crestini sau n-au gasit credinta adevarata.

Mult mai mari decat altii care se lauda ca au gasit-o si n-au reusit sa-si vindece cu ea sufletul.

Iar daca noi chiar am aflat credinta adevarata, datori suntem sa ne rugam pentru ceilalti, sa nadajduim pentru ceilalti, sa credem in ceilalti.

Indoielile daca le avem (toti avem) in cazuri de genul asta nu trebuie spuse cu voce tare - sunt o impietate.

Chiar daca am avut propriile esecuri, in unele cazuri ireparabile, nu inseamna ca nu trebuie sa pierdem speranta, macar in dreptul altora chiar daca pentru noi insine nu mai putem face mare lucru.

Frate, dumneata pui aici problema cumsecadeniei, a umanitarismului apusean care nu are nici o legatura cu iubirea cea adevarata , hristica a aproapelui .
Nu este de nici un folos nimanui sa fie cumsecade , sa faca fapte bune sau chiar milostenie de la el, asa , ca este el de treaba, deoarece nu dureaza si nu are gust .
Viata cumsecadeniilor rupta de Hristos (ceea ce incearca moda apuseana a ONG-urilor sa creeze in Romania) nu este viata adevarata si mai ales nu este mintuitoare . In spatele unei asemenea atitudini rupte de Hristos sta mindria extrem de bine disimulata, fara ca macar sa sti . Tu(oricare ai fi si nu ai nevoie de Hristos) te crezi un suflet mare dar esti plin de mindrie cabotina. Pina nu vei vedea , pina nu vei desoperii in aproapele tau pe Hristos , pina nu il vei iubi pe aproapele ca pe tine insuti si si mai mult, ca pe Hristos , dragostea ta este fatarnica si erodata de mindrie .
Si Zaheu , fiind mic in faptele bune si sarac in viata cea adevarata s-a suit in pomul cunostintei ca sa-l afle pe Hristos . Dar Hristos i-a poruncit sa se dea jos si ca va intra in casa lui ca sa-i dea viata si iubirea cea adevarata care nu o gaseste decit la El , atit. Abia atunci a inteles si a simtit Zaheu ce este iubirea si a inceput sa o traiasca si el impartind saracilor si celor pe care i-a nedreptatit aproape tot ce avea !
Nu relatiile lui ca vames al puterii cu potentatii locului si ai vremii arata cumsecadenia lui Zaheu , iubirea de care era el fals in stare , ci abia dupa pocainta , abia dupa ce l-a cunoscut pe Hristos si a invatat sa il descopere in fiecare om a putu sa faca iubire si milostenie adevarata de aproapele .
Milostenia este prima fiica a iubirii in Hristos . Daca pe Hristos nu il cunoasti si mai ales nu il traiesti , iubesti, faci milostenie, etc , in El si in numele lui, atunci viata ta este searbada .
Cumsecadenia, inima buna dar fara Hristos este inselare si nu are putere mintuitoare .
Nu te mai omori sa apreciezi tu , ortodox fiind , cumsecadenia stearpa a altora . Nu mai aprecia toate surogatele bine masluite , bine ambalate a celor care sunt fara de Hristos sau care s-au lepadat de El .
M-a surprins aceasta apreciere a ta ... ca si cind ai fi strain de ortodoxie .
Vad ca la pana (condei) esti tare ascutit dar la stiinta despre Dumnezeu ...
Si paginii sau ateii fac fapte bune dar acelea nu sunt mintuitoare . Poate, poate ca si pe ei ii va mintui Hristos, nu stim ? , nu avem de unde sa stim asta cu cercitudine , dar stim insa cu mare certitudine ca numai viata in Hristos este mintuitoare !
Faptele mintuitoare sunt cele facute in numele si intru Hristos .
Spun aceasta deoarece amindoi suntem ortodoxi , in aparenta , dar dumneata , prin afirmatiile pe care le faci si le traiesti , esti cam departe de invatatura hristica .
Marimea sufletului inafara lui Hristos se cheama : ,, mic intru imparatia cerurilor" asa jura apostolul Matei in a sa Evanghelie ! Si tot prin el vorbeste Dumnezeu : ,,... cautati mai intii imparatia cerurilor si restul se vor adauga voua". Dar daca aceasta imparatie , care asa cum marturiseste insasi Hristos : ,,...este aici, acum, in voi" !, nu o descoperi in aproapele , toata rivna ta este fara de folos in a iubi si a milui , mai ales daca esti increstinat intru El.
Vad ca ai uitat asta !
Este tare aiurea sa spui despre un suflet ca este ,,mare" infara de Hristos ! El singurul care este Calea, Adevarul si Viata mintuirii si desavirsirii omului la conditia adamica , cea initiala de la creatie.
Cred ca mai corect este sa spui ca asa ti se par tie aceste suflete decit sa spui cu certitudine ca sigur sunt ,,suflete mari" . Nu intelegi, nu crezi nici acum, versuruile cintecului : ,,... ce folos, ce folos, viata fara de Hristos ????"
Ori de cite ori , in istoria umanitatii, omul a incercat sa fie ,,CEVA" fara de Hristos a cazut drept in miinile satanei (mindrie, ura, sila, desnadejde, etc) . Sunt memorabile aceste caderi : cea a lui Adam si a Evei, cea a lui Iuda Iscarioteanul si cea a Papei de la Roma !
Unde au ajuns toti acestia , si inca si altii asemenea lor, fara de Hristos ? Si dumneata spui cu emfaza ca ce suflete minunate pot fi acestea fara a sti de Hristos, si inca mult mai presus decit cine stie care altii !

Vai, vai , vai ! Rusinicaaaa !

În prealabil postat de zaharia_2009

Frate, dumneata pui aici problema cumsecadeniei, a umanitarismului apusean care nu are nici o legatura cu iubirea cea adevarata , hristica a aproapelui .
Nu este de nici un folos nimanui sa fie cumsecade , sa faca fapte bune sau chiar milostenie de la el, asa , ca este el de treaba, deoarece nu dureaza si nu are gust .
Viata cumsecadeniilor rupta de Hristos (ceea ce incearca moda apuseana a ONG-urilor sa creeze in Romania) nu este viata adevarata si mai ales nu este mintuitoare . In spatele unei asemenea atitudini rupte de Hristos sta mindria extrem de bine disimulata, fara ca macar sa sti . Tu(oricare ai fi si nu ai nevoie de Hristos) te crezi un suflet mare dar esti plin de mindrie cabotina. Pina nu vei vedea , pina nu vei desoperii in aproapele tau pe Hristos , pina nu il vei iubi pe aproapele ca pe tine insuti si si mai mult, ca pe Hristos , dragostea ta este fatarnica si erodata de mindrie .
Si Zaheu , fiind mic in faptele bune si sarac in viata cea adevarata s-a suit in pomul cunostintei ca sa-l afle pe Hristos . Dar Hristos i-a poruncit sa se dea jos si ca va intra in casa lui ca sa-i dea viata si iubirea cea adevarata care nu o gaseste decit la El , atit. Abia atunci a inteles si a simtit Zaheu ce este iubirea si a inceput sa o traiasca si el impartind saracilor si celor pe care i-a nedreptatit aproape tot ce avea !
Nu relatiile lui ca vames al puterii cu potentatii locului si ai vremii arata cumsecadenia lui Zaheu , iubirea de care era el fals in stare , ci abia dupa pocainta , abia dupa ce l-a cunoscut pe Hristos si a invatat sa il descopere in fiecare om a putu sa faca iubire si milostenie adevarata de aproapele .
Milostenia este prima fiica a iubirii in Hristos . Daca pe Hristos nu il cunoasti si mai ales nu il traiesti , iubesti, faci milostenie, etc , in El si in numele lui, atunci viata ta este searbada .
Cumsecadenia, inima buna dar fara Hristos este inselare si nu are putere mintuitoare .
Nu te mai omori sa apreciezi tu , ortodox fiind , cumsecadenia stearpa a altora . Nu mai aprecia toate surogatele bine masluite , bine ambalate a celor care sunt fara de Hristos sau care s-au lepadat de El .
M-a surprins aceasta apreciere a ta ... ca si cind ai fi strain de ortodoxie .
Vad ca la pana (condei) esti tare ascutit dar la stiinta despre Dumnezeu ...
Si paginii sau ateii fac fapte bune dar acelea nu sunt mintuitoare . Poate, poate ca si pe ei ii va mintui Hristos, nu stim ? , nu avem de unde sa stim asta cu cercitudine , dar stim insa cu mare certitudine ca numai viata in Hristos este mintuitoare !
Faptele mintuitoare sunt cele facute in numele si intru Hristos .
Spun aceasta deoarece amindoi suntem ortodoxi , in aparenta , dar dumneata , prin afirmatiile pe care le faci si le traiesti , esti cam departe de invatatura hristica .
Marimea sufletului inafara lui Hristos se cheama : ,, mic intru imparatia cerurilor" asa jura apostolul Matei in a sa Evanghelie ! Si tot prin el vorbeste Dumnezeu : ,,... cautati mai intii imparatia cerurilor si restul se vor adauga voua". Dar daca aceasta imparatie , care asa cum marturiseste insasi Hristos : ,,...este aici, acum, in voi" !, nu o descoperi in aproapele , toata rivna ta este fara de folos in a iubi si a milui , mai ales daca esti increstinat intru El.
Vad ca ai uitat asta !
Este tare aiurea sa spui despre un suflet ca este ,,mare" infara de Hristos ! El singurul care este Calea, Adevarul si Viata mintuirii si desavirsirii omului la conditia adamica , cea initiala de la creatie.
Cred ca mai corect este sa spui ca asa ti se par tie aceste suflete decit sa spui cu certitudine ca sigur sunt ,,suflete mari" . Nu intelegi, nu crezi nici acum, versuruile cintecului : ,,... ce folos, ce folos, viata fara de Hristos ????"
Ori de cite ori , in istoria umanitatii, omul a incercat sa fie ,,CEVA" fara de Hristos a cazut drept in miinile satanei (mindrie, ura, sila, desnadejde, etc) . Sunt memorabile aceste caderi : cea a lui Adam si a Evei, cea a lui Iuda Iscarioteanul si cea a Papei de la Roma !
Unde au ajuns toti acestia , si inca si altii asemenea lor, fara de Hristos ? Si dumneata spui cu emfaza ca ce suflete minunate pot fi acestea fara a sti de Hristos, si inca mult mai presus decit cine stie care altii !

Vai, vai , vai ! Rusinicaaaa !

Am avut de invatat din postarea d-voastra, mi-a fost spre folos!

[AlinB]

Ce invatam de la elementarele lectii de teologie ortodoxa?
Ca Hristos este Dumnezeu si .. Om.
Da, Om.
De aici trebuie sa pornim ca sa intelegem corect ce inseamna umanism, nu "umanitarismul apusean" de care vorbiti.

Alta lectie de teologie ortodoxa: omul prin cadere nu a devenit fundamental rau (ca diavolul), a fost corupt, binele din el s-a intunecat dar n-a disparut.

Deci nu putem decat sa ne bucuram acolo unde vedem acest lucru manifestandu-se intr-o forma sau alta, indiferent daca sunt oameni care au primit sau nu botezul ortodox.

Nu trebuie sa-i osandim, nici sa-i privim cu acreala sau dispret nici sa intoarcem fata de la cele bune ale lor.

Are cine sa-i judece si cu cele care se vad si cu cele care nu se vad.

Lectia numarul trei: Sfanta Scriptura ne invata ca Dumnezeu e drept, nu culege de unde n-a semanat si cei care n-au cunoscut pe Hristos (aici cred ca se pot incadra si cei care n-au avut o cunoastere deplina a Sa) vor fi judecati dupa cele ce au cunoscut.

Adica cel care a primit un sfert de talant va fi mantuit chiar si daca va inapoia si jumatate de talant.
Ceea ce nu se poate spune despre cel care a primit 10 si tot 10 va inapoia.

Asadar omule cu 10 talanti, daca vrei sa aiba si amaratul cu sfertul tot 10 talanti - bucuros de veste.
Ia-ti un bilet de avion spre el si adu-l la dreapta credinta.

Nu poti sa fii misionar al dreptei credinte - macar roaga-te pentru el, pentru familia lui, pentru copiii lui daca ii are sau daca ii va avea, bucura-te pentru cele bune ale fratelui tau intru protoparinti iar mantuirea las-o in seama lui Dumnezeu.

Daca tu ai esuat in viata de familia nu inseamna ca si altii trebuie sa sfarseasca la fel.

Degeaba vorbesti despre credinta, bine, Hristos, daca sufletul tau nu este vindecat de amaraciune, este sterp in nadejde si compasiune pentru cei mai mici frati ai sai, cu atat mai mult fiind saraci in draepta credinta, ca sa nu mai vorbesc de dragoste ca e lucru mare.

Dar daca tot am pomenit de el, probabil stii vorba dupa care dragostea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos (fie zic eu si lipsit de dreapta credinta) e mai mare decat a celui mai mare sfant catre Dumnezeu, ce sa mai vorbim de cel care stie de dragoste ca de o ecuatie matematica stearpa si lipsita de continut duhovnicesc.

Si stii care e tragedia mai mare?
Ca lucrurile astora mici a celor lipsiti de dreapta credinta ajung sa faca de rusine pe a multora din cei care au fost binecuvantati cu ea.

Ca un om fara maini si picioare face de rusine pe cei care le au pe toate cele patru membre si mai mult chiar - botezul dreptei credinte dar le lipseste chiar ..credinta care sa lucreze si sa dea roade.

Cum poate un om care are doar o jumatate de credinta sau mai putin (raportat la dreapta credinta) si jumatate de trup sa faca lucruri mai mari si mai bune decat cei care le au pe toate in intregime?

Aici fiecare judeca dupa sufletul lui - unii pot sa zica ca ala micu' de fapt nu e asa mare iar cele bune ale lui nu sunt de fapt chiar asa bune, deci ce sa ne rusinam la o adica putem cu aceeasi lipsa de rusine sa-l punem in context cu Iuda iar altii .. se pot rusina pur si simplu, invata ceva de aici, multumi pentru lectia primita si sa se roage pentru el si al lui.

Pentru ca da, Biserica se roaga si pentru cei credinciosi si pentru cei necredinciosi sau mai putin credinciosi.
Si pentru cei buni si pentru cei rai.

Concluzia, care e cel mare si care e cel mic?
Sa judeci oamenii dupa cat har au primit sau dupa cat au inmultit ce au primit?
Evanghelia ne invata ca al doilea este criteriul corect.

În prealabil postat de zaharia_2009

Frate, dumneata pui aici problema cumsecadeniei, a umanitarismului apusean care nu are nici o legatura cu iubirea cea adevarata , hristica a aproapelui .
Nu este de nici un folos nimanui sa fie cumsecade , sa faca fapte bune sau chiar milostenie de la el, asa , ca este el de treaba, deoarece nu dureaza si nu are gust .
Viata cumsecadeniilor rupta de Hristos (ceea ce incearca moda apuseana a ONG-urilor sa creeze in Romania) nu este viata adevarata si mai ales nu este mintuitoare . In spatele unei asemenea atitudini rupte de Hristos sta mindria extrem de bine disimulata, fara ca macar sa sti . Tu(oricare ai fi si nu ai nevoie de Hristos) te crezi un suflet mare dar esti plin de mindrie cabotina. Pina nu vei vedea , pina nu vei desoperii in aproapele tau pe Hristos , pina nu il vei iubi pe aproapele ca pe tine insuti si si mai mult, ca pe Hristos , dragostea ta este fatarnica si erodata de mindrie .
Si Zaheu , fiind mic in faptele bune si sarac in viata cea adevarata s-a suit in pomul cunostintei ca sa-l afle pe Hristos . Dar Hristos i-a poruncit sa se dea jos si ca va intra in casa lui ca sa-i dea viata si iubirea cea adevarata care nu o gaseste decit la El , atit. Abia atunci a inteles si a simtit Zaheu ce este iubirea si a inceput sa o traiasca si el impartind saracilor si celor pe care i-a nedreptatit aproape tot ce avea !
Nu relatiile lui ca vames al puterii cu potentatii locului si ai vremii arata cumsecadenia lui Zaheu , iubirea de care era el fals in stare , ci abia dupa pocainta , abia dupa ce l-a cunoscut pe Hristos si a invatat sa il descopere in fiecare om a putu sa faca iubire si milostenie adevarata de aproapele .
Milostenia este prima fiica a iubirii in Hristos . Daca pe Hristos nu il cunoasti si mai ales nu il traiesti , iubesti, faci milostenie, etc , in El si in numele lui, atunci viata ta este searbada .
Cumsecadenia, inima buna dar fara Hristos este inselare si nu are putere mintuitoare .
Nu te mai omori sa apreciezi tu , ortodox fiind , cumsecadenia stearpa a altora . Nu mai aprecia toate surogatele bine masluite , bine ambalate a celor care sunt fara de Hristos sau care s-au lepadat de El .
M-a surprins aceasta apreciere a ta ... ca si cind ai fi strain de ortodoxie .
Vad ca la pana (condei) esti tare ascutit dar la stiinta despre Dumnezeu ...
Si paginii sau ateii fac fapte bune dar acelea nu sunt mintuitoare . Poate, poate ca si pe ei ii va mintui Hristos, nu stim ? , nu avem de unde sa stim asta cu cercitudine , dar stim insa cu mare certitudine ca numai viata in Hristos este mintuitoare !
Faptele mintuitoare sunt cele facute in numele si intru Hristos .
Spun aceasta deoarece amindoi suntem ortodoxi , in aparenta , dar dumneata , prin afirmatiile pe care le faci si le traiesti , esti cam departe de invatatura hristica .
Marimea sufletului inafara lui Hristos se cheama : ,, mic intru imparatia cerurilor" asa jura apostolul Matei in a sa Evanghelie ! Si tot prin el vorbeste Dumnezeu : ,,... cautati mai intii imparatia cerurilor si restul se vor adauga voua". Dar daca aceasta imparatie , care asa cum marturiseste insasi Hristos : ,,...este aici, acum, in voi" !, nu o descoperi in aproapele , toata rivna ta este fara de folos in a iubi si a milui , mai ales daca esti increstinat intru El.
Vad ca ai uitat asta !
Este tare aiurea sa spui despre un suflet ca este ,,mare" infara de Hristos ! El singurul care este Calea, Adevarul si Viata mintuirii si desavirsirii omului la conditia adamica , cea initiala de la creatie.
Cred ca mai corect este sa spui ca asa ti se par tie aceste suflete decit sa spui cu certitudine ca sigur sunt ,,suflete mari" . Nu intelegi, nu crezi nici acum, versuruile cintecului : ,,... ce folos, ce folos, viata fara de Hristos ????"
Ori de cite ori , in istoria umanitatii, omul a incercat sa fie ,,CEVA" fara de Hristos a cazut drept in miinile satanei (mindrie, ura, sila, desnadejde, etc) . Sunt memorabile aceste caderi : cea a lui Adam si a Evei, cea a lui Iuda Iscarioteanul si cea a Papei de la Roma !
Unde au ajuns toti acestia , si inca si altii asemenea lor, fara de Hristos ? Si dumneata spui cu emfaza ca ce suflete minunate pot fi acestea fara a sti de Hristos, si inca mult mai presus decit cine stie care altii !

Vai, vai , vai ! Rusinicaaaa !