Idei de Dragobete?

Tot ce este insufletit, viu, cu viata - traieste prin Dumnezeu. Duhul Sfant Datatorul de Viata, spunem la rugaciune.
Viata de pe pamant este oglinda, in diverse grade de claritate, a Vietii din Ceruri. De aceea si spunem "precum in Cer asa si pe pamant".
Dragostea dintre flacai si fete este forma de viata si oglindire aparte a Vietii, a Dragostei din sanul Sfintei Treimi.
Pentru a nu ramane doar la acest nivel al oglindirii, una fugace si palida, din nespusa Sa Mila: Domnul a sfintit dragostea naturala, fireasca.
Obiectul sau "materia" sfintirii de la Cana Galileii a fost dragostea naturala (un prim nivel al harului) dintre mire si mireasa. Aceasta dragoste naturala a fost inaltata, har peste harul deja preexistent, de Insusi Domnul. Sfintire. Precum preotul sfinteste pamantul, painea, vinul, casa, apa, untdelemnul, icoana etc., asa Domnul sfinteste dragostea, dind asadar dimensiunii terestre, trecatoare a iubirii, verticala vesniciei.
Taina Cununiei plineste asadar, sfinteste, ridica la un nou nivel de har, ridica la un nou nivel de oglindire a Dragostei din Ceruri, transfigureaza, ce? Dragostea naturala dintre baiat si fata. Har peste har.
Bunica mea privea cu evlavie aceasta dragoste, deoarece, in credinta ei pamantul urma sa se logodeasca cu Cerul.
Privea cu ochii inainte, adica spre Cer, plinirea acestei iubiri terestre. Pentru ca bunica a fost o femeie crestina.
Alte femei, insa, privesc dragostea naturala cu dispret. Dupa cum privesc cu dispret si vorbesc cu ironie despre un rob al Domnului care a parasit lumea aceasta... Fac glume desarte pe seama raposatului...
Cred ca sesizez aici, cu o anumita mahnire, diferenta dintre o femeie din satul traditional romanesc, purtatoare a Traditiei Bisericii si a sangelui neamului romanesc, pe de o parte, si o femeie ratacita de poporul ei si de Traditia Bisericii, pe de alta parte.
O comuniune intre aceste femei este posibila doar daca ambele femei fac parte din Biserica. Adica, doar daca pentru amandoua este valabil cuvantul "Tatal nostru", adica al tuturor celor uniti, dincolo de diversitate, in intimitatea liantului care bate toate barierele, toate distantele, toate piedicile, toate abisurile, toata boala si moartea consecutive pacatului primordial. Turnul Babilonului este surpat prin pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime. Comuniunea este realizata, la fel si comunitatea crestina, la noul nivel: cel in care viaza Duhul Sfant.
Se poate intelege acum mezul cu tomitanul, grecul cu turcul, armeanul cu arabul: prin si in Duhul, dincolo de orice diferente imaginabile.
Ca si in Rai, unde,desi ursul nu e totuna cu iepurele si amandoi nu sunt una cu Adam, totusi se pot intelege deplin, fara urma de agresiune, de ironie... In ciuda deosebirilor. Prin Duhul Sfant.
S-ar putea intelege, asadar, chiar bunica mea evlavioasa cu o femeie din veacul acesta, daca aceasta din urma ar convietui, prin Duhul, in Sfanta Biserica.

Taranii evlaviosi de la inceputul secolului trecut, vedeau in iubirea dintre tineri: mugurele verde care certifica venirea primaverii.
Si care anunta roadele imbelsugate ale toamnei.
Ei priveau mereu inainte, adica priveau la Cer, tanjind cu mare dor spre Casa cu multe lacasuri, nazuind asadar sa se intoarca Acasa. Si iubeau inevitabil iubirea. De aceea bunica a si nascut si crescut in Biserica 11 copii. De aceea si pretuia Dragobetele, semnul sau preinchipuirea logodnei dintre pamant si Cer.
Prin Duhul se intamplau toate acestea, acte de oglindire a Cerului pe pamant.
Prin Sfanta Treime, Careia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea. AMIN+