Ispita sinuciderii

În prealabil postat de Yasmina

Uite,ceva din fraza asta mi-a atras atentia:ati spus ca din mila lui Dumnezeu nu ati ajuns in asemenea situatii(sinucidere)...
Ce s-a intamplat cu ceilalti care au ajuns acolo?Mila lui Dumnezeu nu a fost valabila si pt ei?Ce anume i-a facut vulnerabili?Necredinta?Necunoasterea lui Dumnezeu?
(probabil ca mi-am raspuns singura la intrebare :)

Cred ca Laura s-a referit la situatiile critice care ar putea determina pe cineva sa se gandeasca/ sa ajunga la sinucidere. Gandul la sinucidere creste pe terenul lipsei de credinta si de nadejde in Dumnezeu.
Referitor la multumirea pentru necazuri, greutati, situatii critice... asta s-ar putea face dupa ce ai scapat de ele, sau cand esti in ele, gandind "Doamne, bine ca nu e mai rau, bine ca mi-ai atras atentia ca sa nu gresesc eu mai rau" sau gandind ca greul pe lumea asta ma va scapa de suferintele vesnice... E greu, intr-adevar, nu aveam puterea cand eram in suferinta de a multumi pentru ea, dar am avut constiinta (sau cineva mi-a deschis ochii) ca acea suferinta a fost nascuta din greselile/ pacatele mele, si m-am rugat sa am timp sa ma indrept.