In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[vsovivi]

Deci e simplu, o inimiă ca un ochi drept al Domnului, de copil:

Avem sus apele de sus şi cerul întins ca un cort pe care merg stelele în mişcările lor astfel încât se păstrează semnele: carul mare, carul mic, şi ce formaţiuni vede fiecare pe cer... Nu există soluri, 'pământuri' în cer.

La două treimi de vârf şi o treime de bază, în cer, avem semisfera soarelui şi semisfera lunii, soarele cu forţă de înfierbântare şi luna cu forţă de răcire, soarele din apă şi foc iar luna din apă şi frig, şi Soarele şi Luna merg drept până la margine şi apar apoi din partea opusă căci creaţia e mică, şi 'se lovesc' de marginile laterale ca de mante, dar nu sunt margini în lateral ci sunt forţele reci şi cele fierbinţi care le frâng traiectoria în mersul lor mereu pe deasupra pământului şi mărilor la egală distanţă de suprafaţa pământului şi mărilor.

Iar jos avem pământul plat la suprafaţa denivelată şi rond în adânc şi el este înconjurat de apele de jos, de mări, oceane, şi totul are la bază particula de apă, inclusiv focul sau cerul au la bază particula de apă, şi astfel toate cad sub cer, curg, se adună în adunările lor de jos formând mările.

Iar dedesubt este sol (cu tot ce conţine el, vulcani, păcură, gaze, cărbuni, minereuri) şi apă care produc presiune pe fundul pe care stau căci dincolo de el nemaifiind nimic creat, ele apasă formând un strat de netrecut căci acolo presiunile şi greutăţile de deasupra apasă aşa de greu încât nimeni nu poate coborâ la o adâncime prea mare.

Lateral pe pământ şi mări poţi merge cât vrei că te vei afla tot în creaţie, şi că e finită şi mică o să îţi dai seama atunci când ajungi de unde ai plecat care este defapt 'marginea' laterală.

Deasupra, în sus poţi să mergi până unde a întins Dumnezeu cortul Creaţiei. Marginea de sus e din ape, nori mai denşi, şi dincolo de ei nu cred că poţi trece... căci nu este nimic creat dincolo de ei.

Cerul şi creaţia nu este însă una închisă căci acolo unde este Duhul Dumnului, în toţi sfinţii Săi, acolo El totdeauna poate trece prin orice este necreat sau creat astfel încât necreatul sau creatul nu se poate opune noi creaţii care curge din gura lui Dumnezeu şi din dragostea Sa curată şi sfântă astfel că sfinţii pot să urce la nesfârşit în sus dincolo de marginile creaţiei.