TRIODUL - Perioada pocaintei!

[cristiboss56]

Bine ai revenit Mihai !
Cultul Sfintei Cruci a fost dezvoltat o dată cu sfinţirea din 13 septembrie 335 a vestitei biserici a Sfântului Mormânt cu basilica Sfintei Cruci, construite de împăratul Constantin cel Mare pe locul răstignirii Domnului Iisus Hristos. În această basilică a fost depusă cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, care a devenit loc de pelerinaj.

Cultul liturgic al cinstirii Sfântului Lemn s-a dezvoltat în secolul al VII-lea, când, în anul 629, împăratul Heraclius a recuperat Sfânta Cruce luată de regele Chosroes al perşilor în anul 614 şi a depus-o la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, adăugând o nouă strălucire cultului public al Sfântului Lemn. Din cauza pericolului invaziilor arabe asupra Locurilor Sfinte, Lemnul Sfintei Cruci a fost depus la biserica Sfânta Sofia, iar apoi părţi din ea au fost împrăştiate în toată lumea creştină. Părţi din Lemnul Sfânt au ajuns şi în ţara noastră.

Cinstirea Sfintei Cruci s-a manifestat prin numeroase forme, precum facerea semnului Sfintei Cruci sau închinarea şi invocarea ei în diverse împrejurări şi momente, pelerinajele, zidirea de biserici închinate Sfintei Cruci, cuvântări şi imne de laudă, dar cea mai importantă formă de cinstire a fost şi este cea a sărbătorilor, adică a zilelor liturgice rânduite de Biserică.

Astfel, ca și sărbătoare, cinstirea Sfintei Cruci a fost instituită la Constantinopol în secolul al VIII-lea şi este cu dată variabilă. După cum aflăm din Liturgica Generală a părintelui prof. dr. Ene Braniște, caracteristica slujbei din această sărbătoare este ritualul scoaterii solemne şi venerării Sfintei Cruci, care are loc între Utrenie şi Liturghie. El înlocuieşte şi aminteşte ceremonia liturgică a expunerii sau înălţării solemne şi a venerării generale a Sfintei Cruci care avea loc odinioară la Ierusalim, apoi la Constantinopol, în Vinerea Patimilor, dar care a pierdut din importanţă şi din strălucirea de odinioară, deoarece a fost eclipsată de ritualul posterior al Prohodului.