Daca ne va invrednici Maica Domnului, vom auzi pe Mantuitorul spunand catre popor : "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 5,34). Cuvintele lui sunt diacronice, nu-si pierd insemnatatea niciodata; asa cum a vorbit celor de atunci, asa ne vorbeste si noua astazi.

Iar daca "nimic nu este intamplator, ci totul este proniator" dupa cum spunea Parintele Galeriu, atunci prin binecuvantarea lui Dumnezeu Tatal este randuit de catre Sfintii Parinti ca in duminica a treia din post sa fie sarbatorita Sfanta Cruce, pentru a putea lua si noi putere de a ne continua nevointa.

Bineinteles ca prin Cruce nu intelegem un instrument de magie, ci este dovada "puterii vii a dumnezeiestilor energii" (Sfantul Grigorie Palama).

Si sa nu uitam ca "prin cruce s-a facut bucurie la toata lumea". Suntem slabi in a vedea bucuria, putem insa sa purtam gandul ca este o binecuvantare.

O mica istorioara:

Probabil ca pentru cei mai multi dintre voi este cunoscuta povestioara cu omul ce-si purta crucea prezentata in imagini. Ingaduiti-mi sa incerc sa redau in cuvinte aceasta istorioara.

"Era odata un om obisnuit si pasea pe drumul vietii alaturi de alti oameni care erau langa el. Toti purtau in spatele lor cate o cruce, nu dupa aceiasi marime, ci pentru fiecare in parte era diferita. Nici unul dintre ei nu parea bucuros…

La un moment dat, omul nostru obosit de atata drum si cu greutatea mare a crucii pe umerii lui, se roaga Domnului spunand:

- "Doamne, Te rog scurteaza-mi crucea; simt ca nu mai pot! Ar fi mult mai bine pentru mine". Si incepe a taia din crucea ce-o purta…

- "Doamne, iti multumesc atat de mult!"

Isi continua bucuros acum drumul anevoios gandind: "Daca acum mi-ai ingadui sa mai tai putin din ea, ar fi si mai bine….". Si o mai scurteaza putin.

Si mai bucuros continua pe drumul vietii, uitandu-se in jurul lui observa ca ceilalti sunt din ce in ce mai obositi si necajiti. Dupa ceva vreme intalneste in drum o prapastie mare, peste care trebuia sa treaca; ceilalti folosesc crucea pentru a trece, deoarece crucea fiecaruia era suficienta ca inaltime, ca atunci cand o culca-i sa uneasca cele doua maluri. Transformandu-se in podul necesar sa treci in siguranta pe malul din fata ta. Toti trec bucurosi acum, insa el ramane plangandu-se ca nu-i destul de mare crucea lui, ca sa treaca si el…! Crucea lui era mult mai mica decat distanta dintre maluri".

Crucea in viata noastra

Am fost impresionat de aceste imagini care cred ca redau o mare parte a adevarului despre purtarea crucii in viata noastra. O realitate de care vrem sa fugim si noi de cele mai multe ori. Oare este intamplator faptul ca toti purtam o cruce? De ce sa gandesc ca purtarea crucii este o povara ? A vrut Domnul sa fim impovarati si tristi? Eu nu pot crede asa!

Fiecare din noi ar fi trebuit sa fie rastignit pentru pacatele sale, nu Hristos! Insa ca intotdeauna cadem in ispita de a fugi de responsabilitate. Ne plangem de crucea pe care o purtam, dar nu putem intelege ca ne poate pregati pentru prapastia care s-ar afla in drumul nostru…

Mantuitorul si binecuvantarea crucii

Rastignit pe cruce, Mantuitorul este supus unei ultime incercari din viata lui pe acest pamant, spunandu-I-se de catre poporul aflat de fata: "Mantuieste-Te pe Tine insuti, coborandu-Te de pe cruce". (Marcu 15,30).

Oare nu putea sa faca lucrul acesta? Bineinteles ca da. Dar credinta lor nu ar mai fi fost respectata cu libertatea in care traieste, ci ar fi fost impusa datorita minunii. Ori nu acesta era scopul Lui, ci era necesar sa vedem calea care ne duce iar in "sanul lui Avraam". O cale grea si dureroasa, insa daca am da ascultare cuvantului Lui: "In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea”, singurul lucru care l-am avea in gand cand vedem Sfanta Cruce ar fi: "primit-am putere si binecuvantare…"

Nu purtarea crucii este o povara, ci mai degraba amorteala in care ne place sa traim; fara a incerca sa-mi rastgnesc patima si astfel sa se salasluiasca in mine harul Sfantului Duh. Sau mai bine zis, in loc sa ma rastignesc pe mine ca sa ma smeresc mai mult in fata fratelui, il rastignesc pe fratele ca sa-l smeresc mai mult in fata mea!

As mai adauga ceva. Nu stiu daca ati observat faptul ca prin semnul crucii ne binecuvanteaza preotul, inca din prima clipa a vietii noastre pe acest pamant; in toate clipele importante din viata noastra si nu numai (Botez, Cununie, Aghiasma, Sfantul Maslu etc.); si continua sa ne binecuvanteze in acelasi mod pana in clipa cand plecam din lumea aceasta. Deci, mai putem spune ca este povara?

Si nu in ultimul rand, haideti sa fim mai ingaduitori cu fratele nostru ce Domnul il pune langa noi pe acest urcus anevoios, caci si el poarta o cruce ! Si poate-i mai mare ca a noastra…"

Arhim. Siluan Visan

 

.

• Crucea si Invierea lui Hristos
  Publicat in : Dogma
• Crucea, chipul in care Hristos isi imbratiseaza in Iubire creatia
  Publicat in : Duminica Sfintei Cruci