Ce sa fac sa ma mantuiesc?

[fallen]

"Cine va voi să-şi mântuiască sufletul, îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui".

(eu inca nu m-am lamurit exact cum vine asta, dar poate altii se vor descurca mai bine. am mai scris despre asta undeva dar nu s-a uitat nimeni : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...562#post435562)

[Doriana]

În prealabil postat de fallen

"Cine va voi să-şi mântuiască sufletul, îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui".

Dar de unde ai luat aceasta traducere, caci in Biblia sinodala scrie asa:

"Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. " Marcu 8:35

sau

"Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla. " Matei 16:25
Deci nu e vorba de mantuirea crestina aici, ci de omul care in incercare poate sa se lepede de Hristos ca sa-si salveze sufletul, adica viata. Iar Hristos ii reconamda sa accepte mai bine moartea sau prigoana, decat sa se lepede, caci daca sufera pentru Hristos, El ii promite viata fara sfarsit, deci eternitatea sufletului.

E un paradox aici: omul crede ca isi poate scapa sufletul lepadandu-se de Hristos, dar astfel ii va asigura o moarte mai rapida. Pe cand daca este dispus sa moara pentru Hristos, Hristos ii asigura viata vesnica.

Si nu numai in prigoana alearga omul sa-si scape sufletul, ci si in viata de zi cu zi il ingrijeste tare, imbuibandu-l cu bunatati si asigurandu-i confort maxim. Ori aceasta umblare dupa salvarea sufletului din suferinte indeparteaza paradoxal sufletul de Hristos, care a fost un om al durerilor si cunoscator al suferintei. (Isaia 53:5). Sufletului trebuie sa ii dam exact cat ii trebuie ca sa poata trai; ce este peste este rasfat. Iar orice rasfat duce la razvratire si pierderea sufletului.

Cuvântul „suflet” (suflare) are aici şi înţelesul de „viaţă”. Iată explicaţiile Părintelui Anania la aceste versete:

„Bogat în conţinut, cuvântul grecesc psyhé însumează înţelesurile de: suflet, viaţă, persoană. Ca şi în textul din 10, 39 (vezi nota), sensul cuvântului viaţă este aici dublu, ceea ce s'ar traduce astfel: Cel ce ţine cu orice preţ să-şi salveze viaţa, acela îşi va pierde sufletul; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela îşi va salva (mântui) sufletul. În această lumină trebuie înţeles versetul următor, concluziv. (În literatura română, sintagma eminesciană „viaţa sufletului meu“ nu este un pleonasm; Cartea Facerii (2, 7) îl defineşte pe omul creat de Dumnezeu eis psyhèn zõosan, adică „întru suflet viu“, persoană unică şi irepetabilă, dotată cu conştiinţă de sine).”

[fallen]

Cam asa ne-a zis si noua la slujba.

Pai si atunci de ce a dat parintele Boca acele explicatii?

http://www.scribd.com/doc/48261584/A...lea-Imparatiei :

"Sufletul are şi el o parte pătimaşă, care, prin negrijă, nărăvin-du-se cu viaţa cea trupească, aşa se învoieşte şi se leagă de tare cu plăcerea din lumea aceasta, încât n-ar mai vrea să-i moară trupul, ci ar vrea să fie veşnică viaţa aceasta vremelnică."
(...) "Şi totuşi n-am scăpat de curse, căci sunt unii care-şi curăţesc sufletulde patimi prin multe ostenele - şi sufletul are patimile lui: părerea,slava deşartă şi mândria - iar dacă scapă de aceste bucurii mincinoase, dăruindu-le Dumnezeu în schimb adevărate bucurii duhovniceşti, cad în primejdie de a se îndrăgosti aşa de tare de propriul lor suflet, pentru faptul că se face curat, încât sufletele lor se sting şi se pierd. Bucuria neînfrânată, chiar cea pentru daruri cu adevărat duhovniceşti, te poate face să uiţi că încă n-ai ieşit cu totul din împărăţia ispitelor."
(...) "Evanghelistul Ioan prinde tocmai această a treia treaptă a luptei cu sine însuşi după cuvântul Domnului, care zice:"Cine-şi iubeşte sufletul său îl va pierde; iar cine-şi urăşte sufletul său, în lumea aceasta, îl va păzi spre viaţa veşnică . Deci, de-am străluci duhovniceşte ca soarele, ceea ce la puţini se întâmplă, de una sa ne ţinem: că nu suntem din lumea aceasta şi nu trebuie ţintuită "aici" dragostea noastră. Când ajungem, la o atare socoteală cunoi înşine, atunci dragostea lui Dumnezeu ne arde, şi arde şi piedeca a doua din calea întoarcerii noastre Acasă..."

[Doriana]

Ce vrea sa spuna pr Arsenie Boca este simplu: sufletul nostru sufera de multe patimi din cauza pacatelor in care ne-am nascut si traim. Mantuirea inseamna tocmai mantuirea (salvarea, curatirea, scoaterea) sufletului din aceste patimi, pentru ca omul sa ajunga la indumnezeire, adica sa fie asemenea lui Hristos. Deci prin harul primit in urma jertfei lui Hristos pe cruce, primim puterea de a ne curati de aceste patimi si a deveni din ce in ce mai asemanatori sfintilor si lui Dumnezeu. Si aceasta se numeste mantuire.

Iar noi nu trebuie sa ne luptam sa ne scapam sufletul in sensul de a ne pastra patimile intregi, ci sa le lasam sa moara salvandu-ne sufletul.

De ce folosesc parintii un limbaj atat de arhaic si complicat, si pentru mine e un mister. Predicile spuse astfel suna frumos, dar risca sa ne lase total in ceata.