Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

X. CE SPUN ORTODOCŞII DESPRE STIGMATE?
A. VARIANTA ŞTIINŢIFICĂ A AUTOSUGESTIEI
Parintele Teofil Paraian despre stigmate (nu putem a nu remarca politeţea ironică a Pr. Teofil de a numi sfinţi pe cei care, sărmanii, nici măcar nu sunt în Sfânta Biserică ca să se poată mântui)
-Ce parere aveti despre stigmatele care apar la unii catolici?
-Sunt niste realitati, noi nu negam lucrul acesta, pentru ca in Catolicism se pune mare accent pe tragedia suferintei, spre deosebire de Ortodoxie, unde se pune accent pe depasirea suferintei si a mortii prin Inviere. Deci noi avem sfinti traitori ai Invierii, cum a fost Sf Seradim de Sarov, pe cand ei au sfinti traitori ai tragismului suferintei si de aici dorinta lor de a purta stigmatele, urmele ranilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe trupul lor, Lucru pe care in Ortodoxie nu se insista, pentru ca noi stim ca suferinta a fost ducatoare la Inviere si ca ultimul cuvant nu-i al suferintei, ci al preamaririi lui Dumnezeu prin Inviere.

În prealabil postat de monica.miholca

Am citit asta in cartea OSPATUL CREDINTEI, care cuprinde conferinte tinute de Parintele la Craiova in perioada 1994-2006; Ed Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006,pag 149.

La fel Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie spunea că ele vin din autosugestie, dar că nicidecum nu sunt sfinţenie, folosind aceeaşi diplomaţie duhovnicească pentru a nu jigni pe ecumenişti, dar cu discernământ evident faţă de lucrarea de amăgire.
Să încercăm să argumentăm opinia sfinţiei sale printr-un cuvânt din Sfânta Scriptură

E adevărat că şi în Sfânta Scriptură este prezentat un asemenea fenomen:
„Fac 30:37 După aceea şi-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal şi de paltin, şi a crestat pe ele dungi albe, luând de pe nuiele fâşii de coajă până la albeaţa nuielelor.
Fac 30:38 Apoi punea nuielele crestate în jgheaburile de adăpat, ca, venind să bea, oile să zămislească înaintea nuielelor din adăpători.
Fac 30:39 Şi zămisleau oile cum erau nuielele şi fătau oile miei pestriţi, tărcaţi şi negri.
Fac 30:40 Iar mieii aceştia îi alegea Iacov şi punea înaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestriţ şi tot ce era negru; dar turmele sale le ţinea despărţite şi nu le amesteca cu oile lui Laban.
Fac 30:41 Afară de aceasta Iacov, când zămisleau oile cele bune, punea nuiele pestriţe în adăpători înaintea lor, ca să zămislească ele cum erau nuielele;
Fac 30:42 Iar când zămisleau cele rele, nu le punea nuielele şi aşa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice.
Fac 30:43 De aceea s-a îmbogăţit omul acesta foarte, foarte tare, şi avea mulţime de vite mărunte şi vite mari, roabe şi robi, cămile şi asini. "

Dar fiindcă nu este un fenomen reproductibil sau explicabil ştiinţific, noi credem că cea de sus este o minune dumnezeiască pentru sporirea lui Iacov iar stigmatele sunt o minune demonică, copie a ei, îngăduită de Dumnezeu pentru a ne lămuri credinţa:

Deu 13:1
De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise şi va face înaintea ta semn şi minune,
Deu 13:2 Şi se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ţi-a grăit el, şi-ţi va zice atunci: Să mergem după alţi dumnezei, pe care tu nu-i ştii şi să le slujim acelora,
Deu 13:3 Să nu asculţi cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispiteşte Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
Deu 13:4 Domnului Dumnezeului vostru să-I urmaţi şi de El să vă temeţi; să păziţi poruncile Lui şi glasul Lui să-l ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă lipiţi.
Deu 13:5 Iar pe proorocul acela sau pe văzătorul acela de vise să-l daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă abateţi de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău.

Adică lămurirea credinţei constă în aceea că:
- cei înşelaţi îşi vădesc înşelarea înaintea tuturor prin iubirea lor de înşelare, pentru a ne feri de ei şi învăţăturile lor mincinoase;
- cei încercaţi au un semn concret al faptului că răutatea demonică a înşelării poate merge până la trup şi astfel să nu se bazeze nici pe minunile trupeşti care îi pot ispiti în căutarea şi în alegerea adevărului:

1Co 11:19 Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi.

2Co 11:13 Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
2Co 11:14 Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
2Co 11:15 Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.


Dar chiar dacă ar fi vorba de autosugestie psihică este evident că nu este vorba de sfinţenie fiindcă spune Sfântul Apostol Pavel că omul psihic (sufletesc, animalic, natural, firesc) nu poate primi cele duhovniceşti:

„(GNT) ψυχικὸς [psihicos] δὲ ἄνθρωπος οὐ δέχεται τὰ τοῦ Πνεύματος τοῦ Θεοῦˇ μωρία γὰρ αὐτῷ ἐστι, καὶ οὐ δύναται γνῶναι, ὅτι πνευματικῶς ἀνακρίνεται.

(ESV) The natural person does not accept the things of the Spirit of God, for they are folly to him, and he is not able to understand them because they are spiritually discerned.
(ROB1914) Iar omul cei sufletesc nu primeşte cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; că nebunie sunt lui, şi nu le poate înţelege; căci duhovniceşte se judecă.

(ROB 2008) Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.

(Vulgate) animalis autem homo non percipit ea quae sunt Spiritus Dei stultitia est enim illi et non potest intellegere quia spiritaliter examinatur ”


Aşadar nici omul cu stigmate nu poate primi cele ale Sfântului Duh, neavând judecată duhovnicească ci trupească asupra duhovniciei. Cum ar putea să înţeleagă el că tocmai în ascunderea faţă de toţi a evlaviei stă asemănarea cu patimile lui Hristos, care cel mai mult nu a suferit din găurirea cu piroanele cele sfâşietoare şi boante ci din ocări (după cum spune Sf. Nicodim Aghioritul) pentru a ne vindeca de slava deşartă cel mai des păcat de pe la noi, oamenii, şi astfel că ne-a poruncit cu iubire:

Mat 6:16 Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
Mat 6:17 Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
Mat 6:18 Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.


Ce ar fi spus Domnul Hristos dacă i-ar fi cerut ucenicii să-i lase nu numai să-şi smolească feţele prin tristeţe dar să şi le şi perforeze, să şi le umple cu spini şi sânge, sau să-şi perforeze mâinile cu piroane, ca să arate tuturor că sunt evlavioşi, pentru a fi lăudaţi şi cinstiţi ca sfinţi de toată lumea? Nu e mai evident rău şi slăvit în deşert unul care arată cum arată Thérese Neumann (1898-1962) decât unul smolit prin tristeţe?
Că patimile lui Hristos pe cât erau atunci de ocărâte, pe atât sunt astăzi cinstite şi slăvite printre creştini. Şi dacă pe vremuri, în timpurile păgâne, ca să fii slăvit de oameni trebuia să te ascunzi că eşti creştin, pe vremea stigmaticilor, când împărăţea papa în toată lumea cu forţa sabiei şi a banilor, erau lăudaţi de toţi că purtau aşa zisele "răni ale lui Hristos".
Deci din semne de ocară primită şi apoi slăvită prin smerenia lui Hristos au devenit semne de slavă deşartă şi apoi respinsă pentru mândria stigmaticului de Hristos cel smerit.

Sfinţenia de circ este, după cum am văzut mai sus, negreşit a satanei.

Aşadar chiar dacă nu prin fraudă (cum zic mulţi că au făcut-o pio şi alţii) ci doar prin dor nebunesc după patimi văzute, au ajuns la o aşa înşelare, cum să fie sfinţenie? Este o înfricoşată patimă a iubirii de sine prin suferinţă (masochism duhovnicesc, fiindcă noi creştinii suntem îndemnaţi a mărturisi doar dacă suntem siliţi, fugind până atunci dintr-o cetate în alta, pentru a nu ne mândri cu mucenicie inventată de capul nostru iar nu după voia lui Dumnezeu şi nicidecum a ne provoca singuri chinuri şi apoi a ne lăuda cu ele, în noi sau în faţa altora).

Este o boală a sărmanilor înşelaţi ce se ostenesc şi suferă pentru o minciună.

Este o vădită nebunie, dar nu după Hristos ci după mândrie, ca a celor ce-şi mănâncă cărnurile în furia lor, dar mai rău că dau vina pe Dumnezeu pentru nesocotinţa lor şi lucrarea satanei.

Va urma cu
B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNŞELARE?

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Am făcut şi legătura cu ultima postare despre stigmate pentru ca cel interesat să poată citi cu uşurinţă începutul şi urmarea

B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNŞELARE?