Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

X. CE SPUN ORTODOCŞII DESPRE STIGMATE?
A. VARIANTA ŞTIINŢIFICĂ A AUTOSUGESTIEI

Va urma cu
B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNŞELARE?

În prealabil postat de antiecumenism

Părintele Rodion: OAMENI ŞI DEMONI
Senzitivii: provenienta şi natura lor după conceptia ortodoxă

Mulţumim mult pentru osteneala în transcrierea mult folositoarei lucrări a Pr. Rodion, o carte pe care o recomandăm tuturor iubitorilor de adevăr, care dezbate cu mult echilibru şi cunoştiinţă duhovnicească această problemă a bioterapiei.

Am făcut şi legătura cu ultima postare despre stigmate pentru ca cel interesat să poată citi cu uşurinţă începutul şi urmarea

B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNŞELARE?

B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT ACESTE SEMNE DE ÎNŞELARE?
1. DESIGUR PAPIŞTII DAU NĂVALĂ LA SFÂNTA SCRIPTURĂ ŞI RĂSPUND:
Sfântul Apostol Pavel a purtat!

„Gal 6:17 De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus. ”

Sau cum se spune în Biblia din 1914:
„Gal 6:17 Iar mai mult mie nimeni să nu'mi facă supărare, că eu ranele Domnului Iisus pre trupul meu le port.”

Sau cum se spune în textul grecesc:
„Gal 6:17 του λοιπου κοπους μοι μηδεις παρεχετω εγω γαρ τα στιγματα [stigmata] του κυριου ιησου εν τω σωματι μου βασταζω ”

Iar în Vulgata:
„Gal 6:17 de cetero nemo mihi molestus sit ego enim stigmata Iesu in corpore meo porto ”


Vrăjiţi de această falsă evidenţă şi ştiind că NICI UN SFÂNT ORTODOX NU A AVUT VREODATĂ STIGMATE, ÎN SENSUL PAPIST (adică mimarea rănilor concrete ale Domnul nostru Iisus Hristos), fiincă sfinţii nu sunt mimi, poate zice cineva:


„Vai de noi, numai la papişti a mai rămas sfinţenie apostolică”


Diavolul este evident şi spectaculos în trup, fiind măscărici. Hristos însă este tainic şi ascuns în duh, fiind smerit.


Să vedem, aşadar, taina stigmatelor Sfântului Apostol Pavel: sunt ele reproduceri, copii xerox ale rănilor Domnului Hristos din palme, făcute de piroane şi reproduse identic la Sfântul Apostol Pavel?


2. SĂ RECURGEM AŞADAR LA ADEVĂRUL SFINTELOR SCRIPTURI:


Ce înseamnă stigmata = στιγματα?
Iată cum este dat sensul acestui cuvânt în indicii Strong la Sfânta Scriptură:
„G4742
στίγμα
stigma
stig'-mah
From a primary word στίζω stizō (to “stick”, that is, prick); a mark incised or punched (for recognition of ownership), that is, (figuratively) scar of service: - mark.”


Adică în limba română:
„G4742
στιγμα
stigmat
stig'-mah
De la cuvântul iniţial στιζω STIZO [care a dat în limba engleză cuvântul "stick"(a infige, a implinta|a lipi (timbre, fotografii) |a indura, a suferi), care este echivalent cu „prick”(- intepatura, impunsatura - a intepa - a marca cu puncte (o harta) |a indemna - a pisca - a se acri|a da pinteni calului <to ~ in> a rasadi (o planta) <to ~ up> a ciuli (urechile) < (fig.) ~s of conscience> remuscari <she ~ed her finger with a needle> s-a intepat la deget cu un ac <his conscience ~s him> il mustra constiinta - a- (l) durea|a bifa (pe o lista) |a desemna - sulita, înţepătură)], un semn incizat sau perforatat (pentru recunoaşterea dreptului de proprietate), care este, (la figurat), o cicatrice a slujirii: - semn.”

Limba română fiind plămădită în Ortodoxie ne spune clar ce sunt stigmatele:

„STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. - Din fr. stigmatiser.
Sursa : DEX '98”

Este aşadar vorba aşadar de smerenia Sfântului Apostol Pavel de a se considera rob înfierat al lui Hristos, prin rănile primite de la prigonitorii lui care îl considerau infractor, dispreţuindu-l.

Vedem că însuşi citatul dat de papişti în sprijinul faptului că Sfântul Apostol Pavel a avut stigmate este rupt într-un mod tipic pentru eretici din textul-context care ne spune aşa:

„Gal 6:14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
Gal 6:15 Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.
Gal 6:16 Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, - pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu!
Gal 6:17 De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus.
Gal 6:18 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.”

Aşadar dacă s-ar păstra logica trupească papistă că semnele Domnului Iisus pe care le poartă Sfântul Apostol Pavel (în versetul Gal 6,17) sunt semnele cuielor ar însemna că aceeaşi logică se păstrează şi pentru versetul Gal 6,14 adică:

„Gal 6:14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! ”

Cu alte cuvinte atunci când scria epistola Sfântul Apostol Pavel o dicta fiind răstignit pe cruce. Ori după cum citim în Vieţile Sfinţilor Sfântul Apostol Pavel a mucenicit prin decapitare.
Dar după cum răstignirea este duhovnicească aşa şi semnele rănilor sunt duhovniceşti adică durerile propovăduirii Evangheliei care peste tot era prigonită. Aceste dureri Sfântul Apostol Pavel nu dorea să le aibă ca să se îngâmfe cu ele (cum fac papiştii cu stigmatele) şi să se laude că are rănile pe care le avea Hristos şi că el ar fi ca şi Hristos (cum fac antihriştii papişti ce se văd ca nişte hristoşi, uneori chiar mai mari decât Hristos, ca în cazul lui Francisc de Assisi, fără de Hristos). Sfântul Apostol nu le cerea ci le primea cu bucurie, fiind rânduite de Hristos pentru a se încununa Sfântul Apostol şi fiind în dureri a nu se slăvi pe sine şi a nu fi slăvit de alţii şi a se vedea de toată lumea de atunci până în veşnicie cum că deşi prigonită de toţi şi neaducând nici un beneficiu trupesc Evanghelia biruieşte, aceasta fiind cea mai mare minune şi dovadă a învierii, căci dacă nu l-ar fi văzut Sfinţii Apostoli pe Hristos înviat nu şi-ar fi dat viaţa în răni, pentru o minciună, fără a avea vreun beneficiu pe pământ.

Iar dacă privim trupeşte rănile Domnului Hristos purtate de Sfântului Apostol Pavel, acestea nu erau stigmatele papiste ci multele cicatrici adunate în urma nenumăratelor torturi la care a fost supus de oameni, iar nu de draci ca la papişti:

„2Co 11:23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori.
2Co 11:24 De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una.
2Co 11:25 De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării.
2Co 11:26 În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi;
2Co 11:27 În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. ”

Vedeţi, nicăieri nu se spune că a fost împuns cu piroane în mâini.

De altfel rănile lui Hristos nu se rezumă doar la semnul cuielor, acelea sunt doar „buletinul Său de identitate” prin care este identificat El faţă de toţi ceilalţi, prin care se distinge El de restul sfinţilor, cum vedem în Duminica Tomii.

Rănile lui Hristos sunt descoperite de Sfântul Arhanghel Gavriil:

(Aşa cum au fost ele spuse de Îngerul Domnului Sfântului Ierarh Dimitrie al Rostovului vezi „Drumul Crucii” Protos. Nicodim Măndiţă)

„109 suspinuri umilite
67200 picături de lacrimi
1180225 picături sângerate din ochi şi Trup
78 tras şi târât de păr şi barbă
7 poticnit şi căzut Ghetsimani – Ana arhiereul
172 lovituri la picioare şi fluiere când îl împingeau până la poticnire
23 ridicat de păr + funia de la grumaz
28 tifle peste obraz şi gură şi între ochi
25 lovituri peste grumaz
28 lovituri peste cap şi piept
102 palme + palma de fier Malh peste gură (auzit toată curtea arhiereului, degete vinete, clătinat dinţii în gură, prăbuşit la pământ, mult sânge pe gură şi pe nas)
1 izbitură de moarte de stâlp
3 ori trântit la pământ
6666 biciuri noduroase rău înveninate şi cu lanţuri de fier în muchii
5000 răni deosebite
1199 vânătăi
1000 împunsături cu spinii cumplit de ghimpoşi (cuie de 5) cununa de spini se punea şi se scotea de 50 de ori
40 de lovituri cu trestia şi toiegele peste cap şi cununa de spini au intrat ghimpii unii mai adânc decât alţii
5 ghimpi până la creier din care 3 au rămas şi după înviere
100 de ori scuipat în faţă
20 tras într-o parte şi alta de nas cu batjocură
30 de ori scuturat de urechi
5 ori căzut greu sub povara Crucii spre Golgota
19 lovituri de moarte
Bătut la stâlp cu toiege de spini clenciuroşi
Răni cumplite - după firea omenească ar fi trebuit să moară în drumul Crucii dacă Dumnezeirea nu întărea omenirea
Slăbit adeseori până la istovire completă > ostaşii au fost nevoiţi să-l silească pe Simon Cirineul să-i ducă Crucea”

Aşadar orice sfânt ce primeşte şi doar o palmă, sau oricare din cele enumerate mai sus poartă rănile Domnului Iisus.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În afară de asta Sfântul Vasile cel Mare ne spune că nu este corectă tâlcuirea aceasta:

„Isa 53:5 Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.”

Ci aceasta:

„Isa_53:5 Iar el s-a rănit pentru păcatele noastre, şi a pătimit pentru fărădelegile noastre, certarea împăcării noastre pre dânsul, şi cu rana lui noi toţi ne-am vindecat. ” Biblia 1914
fiindcă rănile Domnului Iisus s-au unit toate într-o singură rană. Nu era loc nerănit pe Trupul Său.
Cu toate acestea după înviere Domnul păstrează din toată rana Sa doar trei ghimpi în creier, semnele cuielor şi împungerea din coastă pentru a fi recunoscut, spre deosebire de ceilalţi sfinţi care sunt vindecaţi după înviere prin rana Lui.
Aşadar orice zgaibă căpătăm pe trupul nostru pentru Domnul face parte din rana Sa dar sfinţii nu capătă semnul cuielor, rana din coastă şi ghimpi în creier pentru că acestea sunt cele ce-L fac cunoscut pe Domnul. Şi chiar dacă cineva ar fi torturat la fel, la înviere va fi vindecat fiindcă semnele acelea sunt slava lui Hristos iar nu a noastră.
Deci dacă ar fi stigmatele rănile lui Hristos atunci ar trebui să înţelegem că Sfântul Apostol Pavel a murit răstignit:

Fil 3:10 Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui,
Fil 3:11 Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi.

Vedeţi că aici este apropierea şi mai mare de moartea Domnului. Dacă zice să fie asemenea cu El în moartea Lui înseamnă prin cugetarea trupească papistă să se răstignească.
Dacă tăierea capului este acelaşi lucru cu răstignirea atunci şi stigmatele sunt acelaşi lucru cu semnul cuielor. Dar dacă tăierea capului (prin care a mucenicit Sfântul Apostol Pavel) este doar asemenea cu patimile Domnului (căruia nu i-a tăiat nimeni capul) este evident că stigmatele sunt doar asemenea cu rănile Domnului prin faptul că Domnul suferă pentru noi fără vină pe când noi suferim pentru Cel fără de vină fiind vinovaţi de toate păcatele lumii. Deci moartea şi adevăratele stigmate sunt asemenea dar nu identice deosebirile fiind faptul că 1.Hristos nu e vinovat pentru nici un păcat pe când noi suntem vinovaţi pentru toate păcatele lumii, 2.Hristos suferă şi moare pentru noi şi păcatele noastre iar noi nu suferim şi murim numai pentru El ci şi pentru noi, 3. noi avem păcate, El nu, 4. El are toate durerile lumii şi iadului fără mângâiere, noi avem multă mângâiere în durerile noastre mici fiindcă privim la El răstignit, 5. El are Trupul cel mai gingaş din toate trupurile fiind fără de păcate, noi avem trupuri îngroşate de patimi, 6. pe El Dumnezeu L-a părăsit, iar noi când suferim suntem ţinuţi în Braţele Părinteşti .
Asemănarea este în rănire şi în faptul că murim pentru păcat şi ne dăruim jertfă Tatălui.
Va urma cu
În afară de asta rănile piroanelor lui Hristos se numesc în Sfânta Scriptură aşa: