Reglarea naturala a conceptiei

[Mosh-Neagu]

In prima zi de Pasti, copilul unei vecine, in timp ce era la mormantul tatalui, si-a bagat degetelul in gaura unei candele, iar mama-sa... enervata ca nu se astampara, a tras brusc de acea lumanare (candela) care urma sa fie aprinsa la mormant, iar copilul s-a ranit urat la deget. Astfel am plecat impreuna la urgente, unde s-a facut... "descarcerarea" (copilul nu mai putea sa-si scoata degetelul de-acolo).
Ceea ce vreau sa spun este ca pe hol, la "urgente" am ramas socat de un afis cu un barbat si o femeie fata catre fata si un text: "Fa copii doar daca crezi ca ai loc si de ei in viata ta!", sau ceva in genul asta. Mi s-a parut cel mai absurd sfat pe care-l poti da unui cuplu de tineri casatoriti. Am intalnit zeci si zeci de cazuri prin care parintii binecuvantau ziua cand Dumnezeu le-a adus pe lume primul, sau al doilea, sau al treilea copil si cand viata lor s-a schimbat, desi isi pusesera problema sa faca avort din cauza lipsurilor materiale si din teama ca nu vor avea ce sa-i ofere. Cunosc multe perechi care au tot amanat sa faca copii pe motiv ca "N-i inca momentul", iar acum ori sunt divortati, ori nu mai pot, chiar sa vrea, sa mai aiba un copil al lor, dar nici de "adunat", n-au adunat mare lucru.
Dragostea lui Dumnezeu o poti simti doar facand voia Lui. Dragostea parintelui pentru propriul copil o poti simti intr-un singur fel: nu din sfaturile altora, nu din povesti, nu din carti, ci cand il ai si-i al tau. Iar de vrei sa explici altora acest sentiment, constati ca esti mult prea sarac si limitat in cuvinte. Cred ca este chiar Dumnezeu a carei mangaiere o simti pe crestet, cu fiecare gand trimis asupra acelei vieti.