![]() |
![]() |
|
#51
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Imi amintesc ca si eu am luat o impartasanie cu nevrednicie pe la 18 ani ![]() Diferenta intre asprimea regulilor consta doar intr-o suta,doua de metri...Aici iti cere mai mult,treci strada si iti cere mai putin:) Pt mine este foarta importanta relatia in sine cu duhovnicul,insa la nivelul la care este acuma nu pot spune ca am una.Relatia cu propria constiinta este una relativa,omul se indreptateste sa faca tot felul de rele fara mari batai de cap.De unde stiu eu ca, constiinta mea este 100% dreapta? Plus ca as avea atatea intrebari sa-i pun,dar aici este altfel,asa ca ma multumesc(momentan) cu experienta de pe forum fara insa a ma impaca cu redusa cultura ortodoxa pe care o detin...
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#52
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Ei bine, daca ne-am judeca cu tot atata asprime cu cat ii judecam pe altii, viata noastra spirituala ar avea un castig fantastic. Daca vrei sa faci ceva, gandeste-te ca vezi deja lucrul ala facut de altcineva in acelasi context care vrei sa-l faci si tu si judeca-l, a facut bine, sau rau? Altfel, fara aceasta vigilenta moala, insusita la modul personal, asa cum am zis si ai observat si tu, nu e greu ca subiectivismul tau moral sa te puna sa-ti gasesti un duhovnic care sa treaca peste problemele tale morale cu aceeasi nonsalanta cu care treci si tu. |
#53
|
||||
|
||||
![]()
Nu exista intrebare pusa lui Dumnezeu la care sa nu primesti raspuns. Fie prin cei din jurul tau, fie prin anumite intamplari bizare, fie pur si simplu printr-o revelatie pe care intr-un fel... nu ti-o poti explica. Dar un raspuns ADEVARAT si INTELEPT, intotdeauna il vei primi.
Cat despre subiectivitatea constiintei careia i te raportezi, depinde de multe: varsta, educatie, caracter (bland sau razvratit)... Oricum, daca vom cauta mai in adancul sufletului si nu doar la suprafata, constiinta este raportata la Dumnezeu, iar noi fata de aceasta vom da socoteala, nu fata de orgoliul nostru ridicat la rang de constiinta...
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#54
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Nu ai citit tot eseul. Chiar înainte de fragmentul citat, protosinghelul ne arată că nu trebuie să ne spovedim de fiecare dată înainte de împărtășanie, ci doar în cazurile cînd se comit anumite păcate. Există referiri la Sfinții care au lăsat scris în Sfîna Tradiție acest lucru prea puțin cunoscut astăzi. Redau partea dinaintea citatului pe care l-am postat mai sus, care este aproape tot capitolul VI: După părerea celor mai mulți teologi, astăzi în Biserica noastră, mai ales printre monahi, se confundă Taina Spovedaniei, la care se dă dezlegarea preotului‑duhovnic, cu ceea ce numește tradiția monastică „descoperirea gândurilor și faptelor părintelui duhovnicesc – ava”. Tradiția identifică acest avă cu „nașul” luat la călugărie, care, cel puțin în trecut (mai ales în epoca Patericului), nici măcar nu era hirotonit, ci era un simplu monah (în cazul maicilor – o monahie), desigur îmbunătățit duhovnicește și care, uneori, avea și unele harisme. Cel care făcea o mărturisire în fața unui asemenea avă nu venea pentru a primi iertarea păcatelor, ci pentru a cere sfaturi în legătură cu gândurile și patimile care îl asaltau. Acest „al doilea fel de spovedanie” este recomandat în special monahilor și trebuie făcut zilnic sau cel puțin săptămânal, având un efect strict terapeutic și pedagogic. Iertarea păcatelor pe care toți o caută nu se datorează în acest caz unei dezlegări harice, ci rugăciunii părintelui (pentru fiu) și rugăciunilor sale personale, căci acesta și este rolul rugăciunii și al „pravilei”. Dacă am spune că iertarea păcatelor se dă numai prin Taina Spovedaniei, atunci rugăciunile zilnice, în care înșiruim tot felul de păcate făcute peste ziși pentru care cerem iertare, reiese că nu au nici un rost?! Consider acest mod de a privi lucrurile ca fiind greșit și străin de optimismul și realismul ortodox. Nu se poate ca Dumnezeu să treacă cu vederea pocăința noastră făcută în afara Tainei Pocăinței (ca rit liturgic), căci în felul acesta nu se justifică acest strigăt neîncetat al Bisericii și al fiecărui om în parte: „Doamne miluiește.” Tradiția Bisericii arată că și acest fel de pocăință este perfect valabil pentru a ne împărtăși, fără a exclude Sfânta Taină a Spovedaniei, mai ales pentru cazurile grave. Unii exegeți spun chiar că „cercetarea de sine” pe care o cere Sfântul Pavel înainte de Împărtășanie (I Corinteni 11, 28) s‑ar referi la efortul duhovnicesc de a‑ți vedea păcatele și de a cere iertare pentru ele, dar nu la mărturisirea ca Taină sacramentală, care în Sfânta Scriptură este numită chiar „mărturisire” și nu „cercetare” sau altfel (Fapte 19:18 și Iacov 5:16). Nu dorim să diminuăm în nici un fel Taina Spovedaniei instituită de Însuși Mântuitorul Hristos (Ioan 20:22‑23), dar cert este că în trecut Spovedania nu era cerută înainte de fiecare împărtășire, ci numai în cazul unor păcate grave, numite „de moarte (duhovnicească – n.n.)” și care erau considerate de Sfinții Părinți ca fiind despărțitoare de Biserică. Pentru aceste păcate se dădea obligatoriu un „canon”/epitimie, după îndeplinirea căruia penitentul era primit să asculte Sfânta Liturghie până la capăt și, desigur, să se împărtășească.Pentru a fi mai convingător, voi aduce următoarele argumente:
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#55
|
||||
|
||||
![]()
1. Practic, niciodată preoții, oricărei perioade istorice ar fi aparținut ei, nu ar fi putut să spovedească toată comunitatea care, așa cum se știe, se împărtășea la fiecare Liturghie. Gândiți‑vă cum ar fi putut un preot să spovedească un sat întreg, cât de mic ar fi, zilnic sau chiar și o dată pe săptămână.
2. Într‑o rugăciune de la Spovedanie (a III‑a), preotul se roagă ca Hristos „să‑l împace și să‑l unească (pe cel venit la mărturisire) cu Sfânta Sa Biserică”; iar rupți de Biserică sunt considerați doar cei ce au făcut păcate de moarte, păcate strigătoare la cer și păcate împotriva Duhului Sfânt. Deosebirea între cei cu păcate mici și cei cu păcate mari o face și Sfântul Ioan Evanghelistul în I‑a sa Epistolă (cap. 5:16‑17) și deci are suport biblic. 3. Toate Canoanele date de Sfinții Părinți referitor la cantitatea și calitatea actului de penitență (epitimia) se referă doar la păcate mari. Nu există, de exemplu, vreun canon care să prevadă epitimie pentru somnul peste măsură și nici pentru mândrie, care este cea mai mare patimă. Și mai interesant e că în lista de păcate de care‑l poate întreba duhovnicul pe penitent (din Molitfelnic) lipsesc o mulțime de „păcate ușoare” – lucru care arată că păcatele mici nu s‑au spus vreodată la Spovedanie, căci ele țin de un război ascetic personal, pentru care credinciosul primea doar sfaturi de la preot sau de la un creștin mai îmbunătățit, monah de regulă. Astăzi ce se întâmplă? Noi spovedim aceste păcate (mai mici), preotul duhovnic nu dă și nici nu are vreun temei pentru a da canon pentru aceste păcate; apoi nici noi nu facem nimic pentru a ni se ierta, întrucât credem (cum de fapt este și normal) în dezlegarea dată la Spovedanie, și reiese că degeaba mai cerem iertare în fiecare dimineață și seară pentru păcatul mândriei, căci până la urmă, tot printr‑un „act formal”, s‑a dat iertarea. L‑am numit act formal întrucât, în cazul acestor păcate, nu se dă altceva afară de dezlegare și deci penitentul nu este angajat în nici un fel.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#56
|
||||
|
||||
![]()
4. Neobligativitatea Spovedaniei înainte de fiecare împărtășire s‑a menținut și astăzi în cazul clericilor. Deși Sfântul Ioan Gură de Aur spune că preoții au nevoie de aceeași pregătire pentru împărtășire ca și mirenii, căci în această privință nu este nici o deosebire între ei, preoții în zilele noastre se spovedesc foarte rar (mai ales cei de mir). Cu toate acestea, fără „a se uita în oglindă”, pretind de la mireni să se spovedească înainte de fiecare împărtășire. Deși mulți preoți recunosc că sunt unii mireni care duc o viață mai sfântă decât ei, aceștia nu se rușinează să impună spovedania acelora, chiar dacă sfințiile lor se spovedesc o singură dată pe an, dar se împărtășesc cel puțin o dată pe săptămână. Nici nu știu de unde se inventează asemenea „reguli” și „canoane” – și ce este mai grav – cu standard dublu.
Se plângea cineva că odată s‑a spovedit într‑o vineri și s‑a împărtășit duminica; nu a fost nici o problemă. Peste o săptămână iar s‑a spovedit vineri, sâmbătă s‑a împărtășit și a vrut să se împărtășească și duminică. Pe lângă faptul că preotul a încercat să îl amâne (fără să existe vreun motiv canonic plauzibil), în cele din urmă i‑a spus persoanei respective că trebuie să se mai spovedească o dată, că „așa‑i regula”. Vai, ce hulă! Săracul preot nu știe că Sfintele Taine care i le‑a dat tot el în ziua aceea i s‑au dat tocmai „spre iertarea păcatelor”. Pentru sfinția sa, ca cineva să se împărtășească cu vrednicie, trebuie să se mai spovedească o dată; altfel s‑ar înțelege că este fără vrednicie. Nu știm însă de ce, pentru sfinția sa, există o „altăregulă”! „Toți trebuie să ne spovedim, spune Sfântul Simeon al Thesalonicului, și mireni, și călugări, și preoți, și arhierei…” atunci când simțim că ne apasă păcate grele.Nu se precizează însă nici un termen sau perioadă care să arate cât de des trebuie să se facă aceasta. Cert este însă că, dacă cineva se spovedește o dată pe săptămână și vrea să se împărtășească în fiecare zi, nu greșește cu nimic și nici nu încalcă vreo rânduială a Sfinților Părinți. Preoții care nu sunt de acord cu aceasta ar trebui să facă mai întâi ei astfel!
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#57
|
|||
|
|||
![]()
Unde pot gasi un calugar vazator cu duhul care sa-mi spuna mai multe?
|
#58
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Sau crezi ca-si fac reclama prin ziare ca mama Omida si adevaratele ei fiice? Oamenii acestia, nici unul din ei nu ar spune despre sine asa ceva.. sub nici o forma nu ar fi de acord sa li se faca o asemenea prezentare. Daca tot esti in Bucuresti, ai acolo unde merge, roaga-te sa-ti scoata Dumnezeu in cale o fata bisericeasca cu care sa poti discuta problemele tale. Fii sigura ca vei gasi. Chiar si la biserica cea mai apropiata de tine. Daca acolo nu iti vine sa vorbesti, mergi mai departe, sunt atatea biserici in Bucuresti, si chiar manastiri. Citeste aici postarile Azzuurrei: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...light=azzuurra Last edited by Adriana Cluj; 06.05.2012 at 00:36:55. |
#59
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#60
|
|||
|
|||
![]()
A nu se intelege ca judec pe cineva, dar nu cred ca sunt singura care e de parere ca sunt multi preoti care fac din Harul lor care l-au primit, doar o simpla meserie.Imi pare rau daca supar pe cineva cu vorbele astea.
Doamne ajuta! |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
ce stiti despre cele 12 vineri? | totalsistem | Generalitati | 11 | 06.06.2017 00:56:31 |
ce stiti despre?.. | candles in the wind | Generalitati | 0 | 23.10.2011 18:03:34 |
ce stiti despre o persoana materialista? | ingeras78 | Generalitati | 22 | 18.12.2009 00:28:08 |
Ce stiti despre... | quasar | Generalitati | 2 | 27.01.2008 14:01:36 |
ce stiti despre Parintele Nicodim Bujor? | cornelpr | Generalitati | 1 | 15.03.2007 21:57:22 |
|