Ce stiti despre Impartasania cu nevrednicie?

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Offtopic, ca topicul este cum sa faci misto de ortodocsi cu trairi inchipuite:



Am inteles ca la ei fumatul nici nu este un impediment pentru spovedanie.
Se impartasesc, ies afara, aprind tzigara.
Asa este?



Adevarul este ca asa cum se spune si in molifta spovedaniei, rolul preotului este acela de martor si instrument divino-uman prin care se acorda dezlegarea de pacate.

Desigur, exista si un al doilea rol, acela de sfatuitor si indrumator.

Si adevarat este ca multi cauta in partea infantila a spiritualitatii lor acest rol si din pacate relatia cu duhovnicul nu de putine ori se degradeaza intr-un joc de-a soarecele si pisica: "nu ma intreaba, nu spun, am scapat", "ii spun cum vad EU lucrurile, si deci o sa-mi dea dreptate, ca nu o fi vazator cu duhul", "eu fac ce-mi zice, daca nu zice, nu fac si nici nu-mi bat capul cu mai mult de atat", etc.

Si in loc ca individul sa evolueze in relatie cu Dumnezeu (acesta fiind scopul final) prin ascutirea constiintei, sinceritatii, a simtului moral si a judecatii de sine, se aseaza cu toata greutatea pacatelor si delasarii spirituale pe umerii duhovnicului, ca deh, de aia este tata spiritual, sa suporte toate ifosele, sa ne care in spate si sa ne scuze toate iesirile.

Nu stiu cati ati observat dar oamenii isi aleg duhovnicii dupa legile lui Newton, adica gravitational - cei cu aspiratii in sus -duhovnici mai aspri, cei care sunt trasi in jos de anumite pacate, duhovnici care sunt toleranti fata de pacatele in cauza, cei cu anumite orientari pseudo-duhovnicest duhovnici care incurajeaza aceste orientari. etc.



Asadar, considera-te norocoasa de noua intorsatura a lucrurilor, o usa care se inchide in spate inseamna una noua care se deschide inaintea ta.

Am vazut oameni care-si aprind tigara imediat dupa Liturghie,dar nu i-am urmarit daca au luat impartasania sa nu...Foarte probabil ca da!
Imi amintesc ca si eu am luat o impartasanie cu nevrednicie pe la 18 anireotii bisericii pe care o frecventam,biserica Silvestru,opreau de la impartasit pe cei care fumau-printre ei ma numaram si eu;nu am mintit ca nu fumez,dar am mers la o alta biserica unde stiam ca se fac dezlegari de pacate(da chiar asa)printr-o simpla rugaciune colectiva,apoi te impartasea.Asa s-a si intamplat,nu-mi mai amintesc daca am fumat in ziua aia,se prea poate sa da...
Diferenta intre asprimea regulilor consta doar intr-o suta,doua de metri...Aici iti cere mai mult,treci strada si iti cere mai putin:)

Pt mine este foarta importanta relatia in sine cu duhovnicul,insa la nivelul la care este acuma nu pot spune ca am una.Relatia cu propria constiinta este una relativa,omul se indreptateste sa faca tot felul de rele fara mari batai de cap.De unde stiu eu ca, constiinta mea este 100% dreapta?

Plus ca as avea atatea intrebari sa-i pun,dar aici este altfel,asa ca ma multumesc(momentan) cu experienta de pe forum fara insa a ma impaca cu redusa cultura ortodoxa pe care o detin...

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Pt mine este foarta importanta relatia in sine cu duhovnicul,insa la nivelul la care este acuma nu pot spune ca am una.Relatia cu propria constiinta este una relativa,omul se indreptateste sa faca tot felul de rele fara mari batai de cap.De unde stiu eu ca, constiinta mea este 100% dreapta?

E foarte simplu, fiecare din noi are instrumentul dar din pacate nu stie sa-l foloseasca.
Ei bine, daca ne-am judeca cu tot atata asprime cu cat ii judecam pe altii, viata noastra spirituala ar avea un castig fantastic.

Daca vrei sa faci ceva, gandeste-te ca vezi deja lucrul ala facut de altcineva in acelasi context care vrei sa-l faci si tu si judeca-l, a facut bine, sau rau?

Altfel, fara aceasta vigilenta moala, insusita la modul personal, asa cum am zis si ai observat si tu, nu e greu ca subiectivismul tau moral sa te puna sa-ti gasesti un duhovnic care sa treaca peste problemele tale morale cu aceeasi nonsalanta cu care treci si tu.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Yasmina

Plus ca as avea atatea intrebari sa-i pun...

Nu exista intrebare pusa lui Dumnezeu la care sa nu primesti raspuns. Fie prin cei din jurul tau, fie prin anumite intamplari bizare, fie pur si simplu printr-o revelatie pe care intr-un fel... nu ti-o poti explica. Dar un raspuns ADEVARAT si INTELEPT, intotdeauna il vei primi.
Cat despre subiectivitatea constiintei careia i te raportezi, depinde de multe: varsta, educatie, caracter (bland sau razvratit)... Oricum, daca vom cauta mai in adancul sufletului si nu doar la suprafata, constiinta este raportata la Dumnezeu, iar noi fata de aceasta vom da socoteala, nu fata de orgoliul nostru ridicat la rang de constiinta...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

In acest fragment nu e vorba de lipsa spovedaniei, ci de oprirea de la impartasanie pentru pacate grele, care se face si azi de catre preot dupa ce ne-am spovedit. La spovedanie vedem ca unii sunt opriti de preot sa se impartaseasca, li sa da apa sfintita, de exemplu cei ce traiesc necununati. Ei, despre asta e vorba in acel citat. Cei ce au pacate de moarte chiar si dupa ce se spovedesc nu se pot impartasi decat dupa ce fac un canon, se pocaiesc, etc.
In trecut oamenii erau mai curati, de aceea se impartaseau des. Cand se spovedeau isi spuneau pacatele in public. In zilele nostre multi credinciosi nici nu stiu ce sunt pacate de moarte, pacate usoare, ba chiar unii sustin ca nu au niciun pacat. Pentru multi pacatele sunt cand cineva omoara (dar nu cand e avort), probabil si cand fura de la cineva (ca daca fura fara sa il vada nu e chiar un pacat). Majoritatea tinerilor traiesc in necuratie pana la casatorie, cum ar putea sa ii impartaseasca fara spovedanie inainte.
Mai e un aspect azi, preotii nu ii ma cunosc indeaproape pe cei ce vin sa se impartaseasca, daca vin credinciosi pe care nu-i cunoste si nu-i spovedeste se bazeaza pe cuvantul lor ca nu au facut pacate? Sa spunem ca ar putea fi o scuza la cei ce le este duhovnic si ii cunoaste bine, dar daca un preot impartaseste pe oricine vine la impartasit chiar si fara sa ii cunoasca eu cred ca este grav. Din fericire nu am intalnit preoti care sa impartaseasca fara sa spovedeasca, chiar si daca acela crede ca e sfant.
In schimb am citi ca in unele parohii din tari neortodoxe se mai practica nu numai asta, dar si sa se impartaseasca neortodocsi (asta inainte de cazul IPS. Corneanu).

Cătălin,

Nu ai citit tot eseul. Chiar înainte de fragmentul citat, protosinghelul ne arată că nu trebuie să ne spovedim de fiecare dată înainte de împărtăşanie, ci doar în cazurile cînd se comit anumite păcate. Există referiri la Sfinţii care au lăsat scris în Sfîna Tradiţie acest lucru prea puţin cunoscut astăzi. Redau partea dinaintea citatului pe care l-am postat mai sus, care este aproape tot capitolul VI:

După părerea celor mai mulţi teologi, astăzi în Biserica noastră, mai ales printre monahi, se confundă Taina Spovedaniei, la care se dă dezlegarea preotului‑duhovnic, cu ceea ce numeşte tradiţia monastică „descoperirea gândurilor şi faptelor părintelui duhovnicesc – ava”. Tradiţia identifică acest avă cu „naşul” luat la călugărie, care, cel puţin în trecut (mai ales în epoca Patericului), nici măcar nu era hirotonit, ci era un simplu monah (în cazul maicilor – o monahie), desigur îmbunătăţit duhovniceşte şi care, uneori, avea şi unele harisme. Cel care făcea o mărturisire în faţa unui asemenea avă nu venea pentru a primi iertarea păcatelor, ci pentru a cere sfaturi în legătură cu gândurile şi patimile care îl asaltau. Acest „al doilea fel de spovedanie” este recomandat în special monahilor şi trebuie făcut zilnic sau cel puţin săptămânal, având un efect strict terapeutic şi pedagogic. Iertarea păcatelor pe care toţi o caută nu se datorează în acest caz unei dezlegări harice, ci rugăciunii părintelui (pentru fiu) şi rugăciunilor sale personale, căci acesta şi este rolul rugăciunii şi al „pravilei”. Dacă am spune că iertarea păcatelor se dă numai prin Taina Spovedaniei, atunci rugăciunile zilnice, în care înşiruim tot felul de păcate făcute peste zişi pentru care cerem iertare, reiese că nu au nici un rost?! Consider acest mod de a privi lucrurile ca fiind greşit şi străin de optimismul şi realismul ortodox. Nu se poate ca Dumnezeu să treacă cu vederea pocăinţa noastră făcută în afara Tainei Pocăinţei (ca rit liturgic), căci în felul acesta nu se justifică acest strigăt neîncetat al Bisericii şi al fiecărui om în parte: „Doamne miluieşte.” Tradiţia Bisericii arată că şi acest fel de pocăinţă este perfect valabil pentru a ne împărtăşi, fără a exclude Sfânta Taină a Spovedaniei, mai ales pentru cazurile grave. Unii exegeţi spun chiar că „cercetarea de sine” pe care o cere Sfântul Pavel înainte de Împărtăşanie (I Corinteni 11, 28) s‑ar referi la efortul duhovnicesc de a‑ţi vedea păcatele şi de a cere iertare pentru ele, dar nu la mărturisirea ca Taină sacramentală, care în Sfânta Scriptură este numită chiar „mărturisire” şi nu „cercetare” sau altfel (Fapte 19:18 şi Iacov 5:16).
Nu dorim să diminuăm în nici un fel Taina Spovedaniei instituită de Însuşi Mântuitorul Hristos (Ioan 20:22‑23), dar cert este că în trecut Spovedania nu era cerută înainte de fiecare împărtăşire, ci numai în cazul unor păcate grave, numite „de moarte (duhovnicească – n.n.)” şi care erau considerate de Sfinţii Părinţi ca fiind despărţitoare de Biserică. Pentru aceste păcate se dădea obligatoriu un „canon”/epitimie, după îndeplinirea căruia penitentul era primit să asculte Sfânta Liturghie până la capăt şi, desigur, să se împărtăşească.Pentru a fi mai convingător, voi aduce următoarele argumente:

[Florin-Ionut]

1. Practic, niciodată preoţii, oricărei perioade istorice ar fi aparţinut ei, nu ar fi putut să spovedească toată comunitatea care, aşa cum se ştie, se împărtăşea la fiecare Liturghie. Gândiţi‑vă cum ar fi putut un preot să spovedească un sat întreg, cât de mic ar fi, zilnic sau chiar şi o dată pe săptămână.
2. Într‑o rugăciune de la Spovedanie (a III‑a), preotul se roagă ca Hristos „să‑l împace şi să‑l unească (pe cel venit la mărturisire) cu Sfânta Sa Biserică”; iar rupţi de Biserică sunt consideraţi doar cei ce au făcut păcate de moarte, păcate strigătoare la cer şi păcate împotriva Duhului Sfânt. Deosebirea între cei cu păcate mici şi cei cu păcate mari o face şi Sfântul Ioan Evanghelistul în I‑a sa Epistolă (cap. 5:16‑17) şi deci are suport biblic.
3. Toate Canoanele date de Sfinţii Părinţi referitor la cantitatea şi calitatea actului de penitenţă (epitimia) se referă doar la păcate mari. Nu există, de exemplu, vreun canon care să prevadă epitimie pentru somnul peste măsură şi nici pentru mândrie, care este cea mai mare patimă. Şi mai interesant e că în lista de păcate de care‑l poate întreba duhovnicul pe penitent (din Molitfelnic) lipsesc o mulţime de „păcate uşoare” – lucru care arată că păcatele mici nu s‑au spus vreodată la Spovedanie, căci ele ţin de un război ascetic personal, pentru care credinciosul primea doar sfaturi de la preot sau de la un creştin mai îmbunătăţit, monah de regulă. Astăzi ce se întâmplă? Noi spovedim aceste păcate (mai mici), preotul duhovnic nu dă şi nici nu are vreun temei pentru a da canon pentru aceste păcate; apoi nici noi nu facem nimic pentru a ni se ierta, întrucât credem (cum de fapt este şi normal) în dezlegarea dată la Spovedanie, şi reiese că degeaba mai cerem iertare în fiecare dimineaţă şi seară pentru păcatul mândriei, căci până la urmă, tot printr‑un „act formal”, s‑a dat iertarea. L‑am numit act formal întrucât, în cazul acestor păcate, nu se dă altceva afară de dezlegare şi deci penitentul nu este angajat în nici un fel.

[Florin-Ionut]

4. Neobligativitatea Spovedaniei înainte de fiecare împărtăşire s‑a menţinut şi astăzi în cazul clericilor. Deşi Sfântul Ioan Gură de Aur spune că preoţii au nevoie de aceeaşi pregătire pentru împărtăşire ca şi mirenii, căci în această privinţă nu este nici o deosebire între ei, preoţii în zilele noastre se spovedesc foarte rar (mai ales cei de mir). Cu toate acestea, fără „a se uita în oglindă”, pretind de la mireni să se spovedească înainte de fiecare împărtăşire. Deşi mulţi preoţi recunosc că sunt unii mireni care duc o viaţă mai sfântă decât ei, aceştia nu se ruşinează să impună spovedania acelora, chiar dacă sfinţiile lor se spovedesc o singură dată pe an, dar se împărtăşesc cel puţin o dată pe săptămână. Nici nu ştiu de unde se inventează asemenea „reguli” şi „canoane” – şi ce este mai grav – cu standard dublu.
Se plângea cineva că odată s‑a spovedit într‑o vineri şi s‑a împărtăşit duminica; nu a fost nici o problemă. Peste o săptămână iar s‑a spovedit vineri, sâmbătă s‑a împărtăşit şi a vrut să se împărtăşească şi duminică. Pe lângă faptul că preotul a încercat să îl amâne (fără să existe vreun motiv canonic plauzibil), în cele din urmă i‑a spus persoanei respective că trebuie să se mai spovedească o dată, că „aşa‑i regula”. Vai, ce hulă! Săracul preot nu ştie că Sfintele Taine care i le‑a dat tot el în ziua aceea i s‑au dat tocmai „spre iertarea păcatelor”. Pentru sfinţia sa, ca cineva să se împărtăşească cu vrednicie, trebuie să se mai spovedească o dată; altfel s‑ar înţelege că este fără vrednicie. Nu ştim însă de ce, pentru sfinţia sa, există o „altăregulă”! „Toţi trebuie să ne spovedim, spune Sfântul Simeon al Thesalonicului, şi mireni, şi călugări, şi preoţi, şi arhierei…” atunci când simţim că ne apasă păcate grele.Nu se precizează însă nici un termen sau perioadă care să arate cât de des trebuie să se facă aceasta. Cert este însă că, dacă cineva se spovedeşte o dată pe săptămână şi vrea să se împărtăşească în fiecare zi, nu greşeşte cu nimic şi nici nu încalcă vreo rânduială a Sfinţilor Părinţi. Preoţii care nu sunt de acord cu aceasta ar trebui să facă mai întâi ei astfel!

[petruta12]

Unde pot gasi un calugar vazator cu duhul care sa-mi spuna mai multe?

În prealabil postat de petruta12

Unde pot gasi un calugar vazator cu duhul care sa-mi spuna mai multe?

Asta eu nu pot s-o inteleg, de ce cauti un calugar vazator cu duhul... ai impresia ca-si fac carti de vizita pe care scrie asa ceva?
Sau crezi ca-si fac reclama prin ziare ca mama Omida si adevaratele ei fiice?

Oamenii acestia, nici unul din ei nu ar spune despre sine asa ceva.. sub nici o forma nu ar fi de acord sa li se faca o asemenea prezentare.

Daca tot esti in Bucuresti, ai acolo unde merge, roaga-te sa-ti scoata Dumnezeu in cale o fata bisericeasca cu care sa poti discuta problemele tale.
Fii sigura ca vei gasi.
Chiar si la biserica cea mai apropiata de tine.
Daca acolo nu iti vine sa vorbesti, mergi mai departe, sunt atatea biserici in Bucuresti, si chiar manastiri.


Citeste aici postarile Azzuurrei: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...light=azzuurra

[petruta12]

În prealabil postat de antoniap

De obicei, necuratul incearca sa ne arunce in deznadejde, ca sa nu mai alergam la preot si la Sfanta Impartasanie. Lui nu-i place ca vrei sa te mantuiesti. Iti inspira ganduri potrivnice mantuirii tale. Ai inceput o lupta, mergi inainte, nu te mai uita inapoi.

Desigur pot aparea ispite si senzatii diverse, in functie de incarcatura de farmece si blesteme care este asupra noastra, dar si din alte cauze. Ia legatura cu un calugar vazator cu duhul, sa-ti spuna mai multe.

N-ar fi rau sa incepi urgent un regim de detoxifiere. S-ar putea sa ai niste probleme de sanatate, dar nu de la Sfanta Impartasanie.

E foarte bine sa credem ca am fost impartasiti cu nevrednicie, caci nu vrednicia noastra L-a determinat pe Hristos sa Se jertfeasca pentru noi, ci marea Sa milostivire si iubire fata de noi. Asadar, dupa spovedanie si impartasanie urmeaza pocainta, adica parerea de rau pentru pacate. Acea parere de rau care l-a determinat pe vames sa spuna: ,,Miluieste-ma pe mine, pacatosul!''

In postarea aceasta mi s-a recomandat sa caut un calugar vazator cu duhul. Nu am pus intrebarea in speranta ca-mi va raspunde vreun calugar care are anunt ca si mama omida sau carti de vizita. Am intrebat in speranta ca-mi poate raspunde vreo persoana oarecare, care a intalnit in Bucuresti vreun calugar desavarsit care s-o fi ajutat. N-am nevoie de preoti care isi fac doar "meseria", am nevoie de cineva desavarsit.

[petruta12]

A nu se intelege ca judec pe cineva, dar nu cred ca sunt singura care e de parere ca sunt multi preoti care fac din Harul lor care l-au primit, doar o simpla meserie.Imi pare rau daca supar pe cineva cu vorbele astea.
Doamne ajuta!