credinta ta te-a mantuit

[Marius22]

În prealabil postat de fallen

De cateva ori, am auzit sintagma asta chiar din gura Mntuitorului, adresata unor persoane care dintr-un motiv sau altul s-au tinut dupa dansul in scopul de a-i vindeca de diverse neputinte. Vazand insistenta lor, Domnul le-a satisfacut cererile, fara sa-i mai intrebe ce-au facut de-au ajuns in starea respectiva, sau daca le pare rau pentru pacatele lor, etc. Intr-adevar, unora le-a spus "pacatele iti sunt iertate", dar la altii nici n-a pomenit de asa ceva , ci doar credinta lor i-a mantuit, asa pur si simplu, neconditionat. Ma rog, poate ca s-a bazat pe faptul ca El stia oricum ce-i in capul lor si ori stia ca n-au pacate, ori ca au si le pare rau, etc. Dar, in virtutea acestor iertari ale mantuitorului, si astazi sunt o gramada de oameni care se duc in fata Domnului, in biserici sau mai stiu eu unde, si cer "sa ii ajute Dumnezeu sa nu intre la puscarie", sau "sa nu ii lase nevasta sau barbatul", "sa nu ii dea afara de la servici", etc; fara ca macar sa mai mentioneze ca le pare rau ca au furat, au inselat, nu si-au facut treaba, etc.

Cred ca putem vedea in aceste cuvinte rostite in repetate randuri de Mantuitorul, "credinta ta te-a mantuit", pe de-o parte, negraita Sa smerenie, prin faptul ca nu-Si asuma personal actul mantuirii sau minunea respectiva, iar pe de alta, negraita intelepciune, deoarece in pedagogia Sa dumnezeiasca ne invata ca actul mantuirii presupune conlucrare. Desi este Mantuitorul nostru, El nu-Si asuma exclusiv actul mantuirii. Ne da si noua "de lucru" la propria mantuire, ne responsabilizeaza.

De aceea, este important sa ne pastram credinta si sa o intrupam in fapte, mai ales in timpul grelelor incercari si ispite, cand ne simtim poate cu totul parasiti.

In acest sens, mi-au placut in mod deosebit urmatoarele cuvinte pe care le-am intalnit la un parinte:

"Pe peretele unei pivnite din Koln, in Germania, in vremurile de violenta si disperare ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, se afla urmatoarea marturisire de credinta:

Cred in soare, chiar cand nu straluceste;
Cred in dragoste, chiar si cand nu o simt;
Cred in Dumnezeu, chiar cand El ramane tacut."