Femeia

[Demetrius]

În prealabil postat de Ekaterina

Sminteala, uraciune si rusine este cand femeia hraneste pe barbatul sau(Cartea intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah capitolul 25, versetul 24).

Hrana femeii se referă aici(dpmdv) la plăceri trupești.

[Ekaterina]

În prealabil postat de Demetrius

Hrana femeii se referă aici(dpmdv) la plăceri trupești.

M-am gandit la cateva posibile interpretari, dar la asta nu; este un punct de vedere interesant.

[heaven]

Totusi,parerea mea este ca traim inca intr-o societate usor misogina si ca nici Biserica nu descurajeaza foarte mult acest lucru.
De exemplu,asa dupa cum au existat femei care au ajuns la sfintenie precum barbatii,de ce nu ar fi si femei care au har sa slujeasca precum ei?De ce le este interzis acest lucru si a fi preoteasa se refera doar la a fi sotia preotului?
De ce sunt locuri,manastiri de barbati in care sub blesteme grele sunt oprite femeile de a intra (muntele Athos,Frasinei si probabil mai sunt)?Oare femeile nu pot fi si ele ispitite in egala masura cu barbatii?Cu toate acestea nu am auzit de manastiri de maici in care accesul barbatilor sa fie oprit...Poate or fi,insa eu nu am auzit.
Daca ar fi sa vorbesc despre preotia de mir,tot ca parere personala,firesc mi s-ar parea sa slujeasca ca doi parinti spirituali si ca un exemplu pentru comuniunea barbat-femeie,ambii:atat preotul,cat si preoteasa.
Oricum,as prefera sa nu aud explicatia cu pacatul originar,pentru ca,indiferent cine a fost primul,de cazut au cazut amandoi...atat Adam,cat si Eva.
Stiu ca o sa mi se spuna ca acestea nu sunt idei ortodoxe,insa privind la rece,chiar nu am cum sa ma fac ca nu observ aceste aspecte ori sa am o opinie diferita.M-as bucura ca in aceasta societate in care observ un real razboi intre cele doua sexe,chiar o competitie,care a ajuns sa ii denatureze si pe unii si pe ceilalti, si mi-as dori,oricat de utopic ar parea la acest moment,ca aceasta societate sa devina una bazata pe un respect profund si o comuniune reala,care sa aiba la baza respectul profund,iubirea si acceptarea.Ori poate sunt eu prea idealista...

[lore86]

Mie mi se pare ca Dumnezeu a daruit un dar in plus femeii comparativ cu barbatul. Or cea mai mare dar daruit femeii este tocmai nasterea de prunci. Acum poate ar trebui si barbatii sa se supere si sa se revolte ca ei au fost mai putin favorizati.

Dumnezeu a daruit femeii darul de a fi mama.De a rodi in ea, un suflet, o fiinta vie. De a se intrupa in trupul ei un nou om, o alta faptuta minunata a universului.

Iar bucuria de a purta in pantece prunc, de a-i simti piciorusele cum se misca, de a simti o caldura unca, cereasca in interiorul pantecelui, de a-l pune la san si a-l alapta nu a simtit-o si nu o va simti sotul meu niciodata.

Asadar, cu un asa mare dar cum m-as simti dezavantajata?
Biserica cinsteste femeia; Dumnezeu insusi cinsteste femeia. Iar dovada cea mai de netegaduit este ca a ales sa se salasluiasca intr-un pantece al unei fecioare ptr venirea sa in lume. Putea sa aleaga orice alta cale, dar a ales-o tocmai pe acesta ptr a a rata cat pretuieste El femeia.

Biserica are zile inchinate femeii: Bunavestire si duminica Mironositelor.

Faptul ca sunt manastiri in care accesul femeii nu este permis mi se pare un lucru foarte bun. Calugarul este dator sa se ocupe cu rugaciunea, iar in linistea singuratatii sa se intalneasca in chip profund si desavarsit cu Dumnezeu.
Avand in vedere cat de multe purtatoare de fuste(zic acest cuvant deoarece femeia mi s e pare un cuvant atat de frumos, de gingas, de viata purtator) merg la manastiri cu scopul de a isipti. Intervin multe din ele in viata preotului, facandu-i ochi dulci si determinandu-l sa-si paraseasca sotia. Merg si in manastiri cu gand sa ispiteasca calugarii. Si nu ma refer la simpla lor prezenta ci la privitul pe sub gene, clipitul prea des , anumite gesturi...s.a

[costel]

În prealabil postat de lore86

Mie mi se pare ca Dumnezeu a daruit un dar in plus femeii comparativ cu barbatul. Or cea mai mare dar daruit femeii este tocmai nasterea de prunci. Acum poate ar trebui si barbatii sa se supere si sa se revolte ca ei au fost mai putin favorizati.

Nu exista motiv de suparare. Creatia nu trebuie pusa in termenii "mai mult favorizat" "mai putin favorizat". A face acest lucru inseamna a crede ca Dumnezeu a fost nedrept la creatie. Stim insa ca nu este asa. Numai mintea noastra necuratita de pacat, poate sustine astfel de lucruri.

PS Barbatilor le este dat sa fie preoti, nu pentru a supara partea feminina, ci pentru a o bucura.

[lore86]

În prealabil postat de costel

Nu exista motiv de suparare.

PS Barbatilor le este dat sa fie preoti, nu pentru a supara partea feminina, ci pentru a o bucura.

Asta era ideea pe care voiam sa o subliniez.
Asa cum un barbat nu are nici un motiv de suparare ca femeia ii poarta in pantece pruncul de care se vor bucura amandoi, la fel si femeia nu are de ce sa se supere ca barbatul prin Sfanta Taina a Preotiei a primit un dar asa frumos prin care atat ea, cat si copiii lor dar si o lume intreaga se bucura de Sfintele Taine.
Lucrurile se imbina perfect, in chip armonios, ca intr-o casnicie. Eu sunt buna la asta, tu esti bun la astalalta.Iar calitatile noastre le folosim in interesul familiei, spre binele nostru, al copiilor nostri si spre folosul semenilor.

[heaven]

Draga mea Lore,nu am nici un dubiu ca Dumnezeu cinsteste femeia...dovada sta Insasi Maica Domnului,precum si multe alte femei care au ajuns la sfintenie.Mai problematic este felul in care societatea trateaza femeia...
Ca sunt si femei care ispitesc preotii si calugarii,nu ma indoiesc,insa la fel se poate petrece si invers si repet: nu am vazut aceleasi restrictii in manastirile de maici!
Lore,darul de a fi mama este ceva de netagaduit,insa asta nu inseamna ca omul din femeie nu poate avea si alte calitati sau ca a fi mama o impiedica sa fie capabila si de alte atribute in societate.La fel cum darul de a fi tata,nu il impiedica pe un om sa isi exercite vocatia.Suntem fiinte foarte complexe si dincolo de a fi barbati sau femei,cu trasaturi oarecum diferite,dar care se completeaza...suntem fiecare oameni,facuti dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu si fiecaruia i s-a dat cel putin un talant pe care sa il inmulteasca aici.
Daca ar fi sa vorbesc despre mine personal,eu mi-as fi dorit sa ii slujesc Lui Dumnezeu in fata oamenilor si nu ca maicuta,pentru ca sincer nu ma simt facuta pentru viata de manastire,desi au fost vremuri cand ma gandeam foarte serios si la aceasta optiune!
Acum putin timp,eram pe punctul sa devin preoteasa,insa omul pe care l-am intalnit...Doamne iarta-ma,dar era foarte departe de a fi macar un sot in adevaratul sens al cuvantului,caci pe partea credintei si preotiei,chiar prefer sa ma abtin,pentru ca numai Dumnezeu poate judeca lucrurile cu sufletul si misiunea fiecaruia...
Mi-as fi dorit sa am alaturi de mine un om alaturi de care sa ii slujesc lui Dumnezeu,desi stiam bine despre ce sacrificii era vorba,o cruce de dus in doi,insa as fi dus-o bucuroasa!Dar,cum lucrurile sunt de multe ori frumoase la suprafata,dar putrede in esenta si cum societatea aceasta are limitele pe care le are...ce sa-i faci,o sa ma rezum sa fiu psihoterapeut...:)

[lore86]

În prealabil postat de heaven

Mi-as fi dorit sa am alaturi de mine un om alaturi de care sa ii slujesc lui Dumnezeu,desi stiam bine despre ce sacrificii era vorba,o cruce de dus in doi,insa as fi dus-o bucuroasa!Dar,cum lucrurile sunt de multe ori frumoase la suprafata,dar putrede in esenta si cum societatea aceasta are limitele pe care le are...ce sa-i faci,o sa ma rezum sa fiu psihoterapeut...:)

O, in cate moduri se poate sluji lui Dumnezeu!
Cunosc crestine care se poarta aidoma ca sfintele mironosite: ingrijesc biserica, fac prescuri, aduc daruri la altar, se ocupa de gradina bisericii, fac milostenie s.a; cum de asemena preotese a caror intersectie cu slujirea de preoteasa a fost pur intamplatoare.

Vietuirea alaturi de un preot e grea, ptr ca implica o jerfa continua, dar foarte frumoasa.
Am nadejdea ca Dumnezeu ne da intodeana ceva potrivit ptr sufletul nostru, doar sa staruim in rugaciune!

[heaven]

În prealabil postat de costel

PS Barbatilor le este dat sa fie preoti, nu pentru a supara partea feminina, ci pentru a o bucura.

Nici nu m-am gandit vreodata ca printre preoti sunt barbati avand ca scop sa supere partea feminina.Departe de mine gandul...Dumnezeu sa ii tina si sa ne dea preoti din ce in ce mai buni si cu har,caci avem mare nevoie!