Minoritatea crestina ortodoxa romana

[catalin2]

În prealabil postat de Savonarola

Dumneavoastră doar aveţi impresia că susţineţi ceea ce susţine Biserica şi sfinţii. Ceea ce contează este ceea ce susţine Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi şi Sfânta Biserică. Într-adevăr eu vorbeam despre naşterea din nou, din Duhul Sfânt de care vorbeşte Iisus Hristos în evanghelia după Ioan. După cum v-am mai spus odată fenomenele nu sunt extrem de convergente, astfel nu orice om care a fost botezat de mic copil prezintă datele unuia născut din nou, din Duhul Sfânt.

Sfintii se referau la cei maturi botezati, care inainte erau pagani. E simplu, Botezul sterge urmarile pacatului stramosesc si pacatele de pana atunci. Harul este gratis, conditia este sa fie cineva curat sa-L primeasca. De aceea copiii mici nu se spovedesc, nu au pacate si pot primi har.
Nu stiu de ce spui ca e mai bine ce sustin neoprotestantii (Botezul mai tarziu) sau catolicii (Mirungerea mai tarziu). Noi nu suntem nici catolici nici neoprotestanti, cum sa nu avem incredere in ce spune Biserica? Sfintii au fost impotriva? Si asta probabil nu tine doar de canoane, cred ca intra mai mult la dogma.

Biserica suferă în această lume, simplu, pentru că nu este din această lume. Biserica nu este o instituţie. Instituţiile pot fi definite, adică pot fi cuprinse între nişte hotare, între limitele unei definţii. Biserica nu are hotar, nu poate fi limitată. Ea are veşnicie în timp şi-n spaţiu, dincolo de timp şi dincolo de spaţiu. De aceea, Biserica a suferit, suferă şi va suferi aici. În afara Învierii totul este suferinţă în Biserică. Suferinţă care duce, însă, la Înviere. Biserica şi Învierea sunt sinonimele care se conjugă (a fi bisericos şi a învia) nu la trecut, nu la prezent, nu la viitor, ci la timpul veşnic. Omul realizează veşnicia prin Biserică, iar Învierea nu este posibilă în afara Bisericii, ca şi Mântuirea. Şi totuşi… există o suferinţă a Bisericii ante şi post Învierii.
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...ma/#more-38932

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Savonarola

Am înţeles că aţi reuşit să găsiţi vreo câteva citate care să vă susţină poziţia. Totuşi sunt multe alte citate care nu sunt pentru această poziţie, şi asta tocmai pentru că Botezul presupune o legătură personală cu Iisus Hristos. O astfel de poziţie ca a dvs însă s-a observat practic că a dat multe rezultate greşite. Chiar şi părintele Stăniloae vorbea despre botezul copiilor în cazul familiilor de creştini adevăraţi practicanţi. În rest, şi el era foarte rezervat, ca să nu spun mai mult.

Ceea ce evitaţi este să vă întrebaţi de ce, dacă acest obicei, despre care credeţi că ar avea acoperire biblică, nu duce cu adevărat la oameni care să trăiască ortodoxia în mod cât mai veritabil, care să respecte creştinismul punându-l în practică. De ce se pune atâta accent pe aceste tradiţii prost aplicate, în detrimentul căutării stabilirii unei relaţii autentice cu Mântuitorul Hristos, prin credinţa în El, în jertfa Sa ispăşitoare şi răscumpărătoare, în învierea Sa biruitoare a morţii, în toate cuvintele pe care le-a spus şi în minunile pe care le-a săvârşit? Iar credinţa adevărată în Hristos nu este chiar ceva ce se găseşte pe toate drumurile, ba dimpotrivă este o treaptă spirituală care se obţine greu. Credinţa cea adevărată în Hristos este de fapt o piatră rară, pe care mulţi aşa-zişi credincioşi o contrafac, din diverse motive, cu acceptul tacit al sutaniştilor care beneficiază de finanţarea lor. De fapt, principalii vinovaţi pentru starea rea a lucrurilor sunt în primul rând oamenii Bisericii care au promovat, acceptat, tolerat şi îngăduit lucruri care da fapt sunt absolut intolerabile atunci când vine vorba despre Biserica lui Dumnezeu, pentru a îşi întemeia şi perpetua un sistem de privilegii nemeritate. Bineînţeles că o să îmi spuneţi că iar judec prea aspru, însă dacă o să studiaţi adevăratele repere ale credinţei creştine şi adevăratele reguli, nu excepţiile (pentru că unii au ajuns să facă reguli din excepţii, şi excepţii din reguli!!) veţi vedea că "judecăţile" nu sunt chiar aşa de aspre precum s-ar putea să vi se pară.

În prealabil postat de Savonarola

Odată cu secularizarea care nu avea voie să pătrundă în Biserică. Iar "secularizarea" asta a cam început de multişor, repere pentru detectarea ei fiind clare în sec. IV după Hristos, iar dacă veţi studia mai atent veţi vedea că "secularizarea" a fost acceptată şi tolerată pentru instalarea creştinismului pe nişte poziţii de putere socială nemeritate şi atunci şi care s-au perpetuat "prin tradiţie" până în ziua de astăzi.

Referitor la acele cuvinte din timpul liturghiei aţi observat bine că mai înainte oamenii erau supuşi unor probe şi nu era acceptat chiar oricine la sfântul botez. Evident era vorba despre nişte probe spirituale, aşa cum se face în orice societate spirituală care se respectă pe sine. Şi cu atât mai mult în Biserica lui Hristos, care este instituţia instrument de mântuire a oamenilor. Înainte creştinii se respectau pe ei înşişi în statutul lor de creştini; astăzi toţi "papagalii" sunt "creştini", adică este evidentă lipsa de respect pentru ei înşişi a creştinilor (ortodocşi). Iar dacă te ridici în picioare pentru a susţine normalitatea o să îţi iei lovituri la cap tocmai de la aceia care ar trebui să se ocupe cu normalitatea în Biserică şi care au ajuns să se ocupe cu gestionarea anormalităţii, intolerabilului.

Relatie personala si credinta in jertfa.., traditii straine care au patruns din secolul Z etc. asta-i np undercover? plus ca vorbeste tampenii.

[Doriana]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

asta-i np undercover?

Ba e un ortodox convins care striga din toti rarunchii impotriva np, desi nu ar recunoaste in ruptul capului ca in anumite privinte ii admira.
Dar despre bannati numai de bine...

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Doriana

Ba e un ortodox convins care striga din toti rarunchii impotriva np, desi nu ar recunoaste in ruptul capului ca in anumite privinte ii admira.
Dar despre bannati numai de bine...

:)) mai stii? unii reinvie mai cu foc in vene

p.s.:ne-a fost dor de tine.

[Doriana]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

p.s.:ne-a fost dor de tine.

................

În prealabil postat de Adriana Cluj

Biserica suferă în această lume, simplu, pentru că nu este din această lume. Biserica nu este o instituţie.

Sora, Biserica este in suferinta si pentru ca oamenii care o alcatuiesc, crestinii care constituie Biserica luptatoare aici pe pamant, sufera.
Iar cateva din suferintele cele mai amare ale crestinilor dreptmaritori se datoreaza, dupa cat inteleg eu, tocmai bisericii institutie (din acest motiv scriu biserica acum cu b mic).
Biserica-institutie este un organism daunator (cand spun organism ma gandesc fix la un parazit, din cei studiati de biologie si medicina) pentru crestinii dreptmaritori deoarece, consider eu:
1. are practici agresive si manipulatorii
2. a abdicat de la respiratia in Duhul lui Hristos pentru a alege alternativa unui surogat artificial lumesc, religios; a devenit o imensa taraba unde se practica comertul de toate felurile, iar cel mai urat dintre acestea este comertul cu sentimentele (naive si desfigurate ale) oamenilor.
3. mimeaza opera filantropica, sociala, punind pe locul doi vocatia Sacerdotala a Bisericii.
4. cauta sa confiste puterea si impactul institutiilor lumesti; face pactul cu diavolul astfel: cu statul, finantele, armata s.a.m.d, impartind "prada". Este in mod evident axata pe dominatie, pe putere (lumeasca), in vreme ce Biserica este fundamental/ontologic constituita din si pentru Dragoste. Este Jertfa intr-o nesfarsita Reinnoire.
5. exacerbeaza pana la isterie deplina melanjul sugestiilor de tot felul, devenind un butic unde se vinde hipnoza de proasta calitate, submisivitatea si suficienta cretina.
6. nu isi delimiteaza ferm teritoriul, amesteca si se amesteca, zapacind oamenii. Exclude, condamna, pune la zid lucruri care nu sunt de competenta ei. Nu colaboreaza, nu asculta (cu urechile de auzit), nu vede (cu ochiul bun), nu schimba, ci dicteaza. Desi nu ii place deloc sa i se vorbeasca de teatru, a devenit atat de ritualista si seaca incat atrage lumea ca la opera si ofera, mai nou impreuna cu zeul fotbal: paine si circ.
7. Si cel mai grav dintre toate, cultiva scheme fara continut, piere in ritualuri moarte, osificate, sustinind sus si tare ca ofera harul. Si uita ca harul e viata, adica are spontaneitate, face cu adevarat minune. Institutia asta practica de fapt o semiterapie psihologica de mana a saptea (caracterul amatorist si daunator al "specialistilor" ei este indiscutabil pentru oamenii cu minime cunostinte reale in problema terapiei sufletului). Geloasa si invidioasa, uitind ca nu e asta treaba ei, institutia de care pomenesc acum tinde, vai, sa devina un club de psihoterapie, un salon de masaj sufletesc. Injura pe fata pe psihologi si psihologii, iar cand nu ii injura ii ciuguleste si ademeneste mieros. Uita ca nu psihologia si psihologii sunt dusmanul ei, ci pacatul sau mai exact satana, duhul uciderii de tot felul. Iar vrajmasul nu se abordeaza prin psihoterapie.

NU, NU, NU: aceasta institutie nu are nimic comun cu Biserica Cea Una, Sfanta, Apostoleasca si Soborniceasca.
Consider ca institutia biserica sufoca pana la asfixie dragostea si puterea de nespus a Bisericii.
De aceea oamenii sufera, se smintesc, pleaca (spre paguba lor, spre nenorocire) in locuri mai pitoresti, mai "omenesti".

Biserica nu a cultivat niciodata altceva decat Dragostea. In Duhul Dragostei lucreaza/viaza Hristos si crestinii dreptmaritori.

Nu stiu daca lumea se apropie de sfarsit, cum spun cu certitudine pesimistii infatuati. Nu sunt Dumnezeu ca sa stiu eu asta si s-o spun.
Vadit sunt vremurile din urma? Poate... Ale minunatelor si trecutelor deja vremuri ale Bisericii. Acum dikteaza biserica. Este o substitutie fina, neincetata, perfida si grotesca.
Imi pare tot mai evident ca Duhul Bisericii lui Hristos respira din greu, se chinuieste astmatic, aici pe pamant in zilele noastre. Plaga care o sufoca este institutionalizarea mediocra, agresiva si sterila. Formule seci, din capete schizoide si infumurate, din inimi impietrite, nepasatoare. Asta e institutia agresiva si omniprezenta (unde e discretia, finetea, blandetea, atmosfera tainica de altadata?) care poarta cu nerusinare numele cel sfant al Dumnezeiestii Biserici.

Dumnezeu sa ne miluiasca!

Toate aspectele pe care le-ai menţionat, frate Cezar, sunt, într-adevăr, deosebit de îngrijorătoare şi tocmai de aceea consider că e bine să fie exprimate, conştientizate şi lepădate.

Dar să nu rămânem fără speranţă, să nu uităm că porţile iadului nu vor birui Biserica. Ea continuă să vieze prin cei (mulţi, puţini, nu ştiu) care sunt vii în ea. Este, cu adevărat, parazitată de păcatele şi neputinţele noastre. De nedesăvârşirea credinţei noastre, de faptul că nu ne hotărâm, o dată pentru totdeauna, să-I trăim lui Hristos şi nu nouă. Pe de altă parte, nici nu trebuie să gândim că Biserica va triumfa fără de noi. Niciodată nu trebuie să uităm că a fi viu înseamnă a fi activ, implicat, iar atunci când devenim pasivi murim.

Toată boala asta pe care o semnalezi vine, cred, din dubla închinare pe care o practicăm, încercând să „ne punem bine” cu Dumnezeu trăind în duhul lumii, evitând, prin tertipuri psihologice, lepădarea de sine, adică pocăinţa.

Semnalul pe care îl tragi se adresează, însă, „instituţiei”, iar cei responsabili de instituţionalizare nu sunt creştinii de rând, ci preoţimea. Fără îndoială, cunoşti insuficienţele generalizării şi ştii că sunt mulţi (dar nu destui) care se luptă cu acest curent - cum să-i zicem? - instituţionalizant, pietist, idolatru.

Nădăjduiesc că acest curent demolator de idoli, care mi se pare că a început să se manifeste în Biserică, va deveni tot mai puternic.

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Omul realizează veşnicia prin Biserică, iar Învierea nu este posibilă în afara Bisericii, ca şi Mântuirea.

De remarcat si aceasta fraza.

În prealabil postat de catalin2

De remarcat si aceasta fraza.

Toate acele cuvinte apartin Pr. Sever Negrescu (Suferinţele Bisericii)
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...ma/#more-38932