patima betie

Dupa opinia mea, in baza experientei personale si a impartasirilor multor oameni care au patimit de pe urma alcoolismului, cred ca sunt valabile ambele pozitii, atat cea a lui Cristian cat si cea a lui Alin.
Noi cei trecuti prin necazurile dependentei am simtit ca Dumnezeu ne-a ajutat prin intermediul semenilor, ca harul Sau a lucrat atat asupra noastra cat si asupra celor din jur care ne-au sprijinit cu rabdare, cu pricepere, cu dragoste jertfelnica.
Cat priveste refacerea/recuperarea din alcoolism, acesta e un proces treptat, adeseori indelungat, tinind practic toata viata. Pierderile pe care le sufera un om cazut in patima betiei sunt practic incalculabile insa puterile sufletesti si trupesti sporesc pe zi ce trece, cata vreme persoana ramane in abstinenta si participa la actiunile de recuperare.
Eu si multi confrati am invatat tot mai bine drumul la Biserica, am pus mare accent pe Sfanta Taina a Spovedaniei, Sfanta Taina a Maslului si participarea la Sfanta Liturghie. Si desigur, pe rugaciune, pe lucrarea particulara, personala a rugaciunii.
Am auzit de la oameni diferiti ca au practicat rugaciuni diferite, incluzind insa in pravila lor si rugaciunile principale, pe care le practicam cu totii (Tatal nostru, etc.).