Biserica CATOLICA ZGUDUITA DE NOI DEZVALUIRI ! ! !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Cornel Urs

deci daca totusi vor sa se casatoreasca, nu pot fi preoti, ci maxim diaconi...pai si atunci de ce spuneti ca nimeni nu le impune viitorilor preoti catolici celibatul??

Dacă viitorii preoţi vor să se căsătorească, sunt liberi să o facă. Nimeni nu le impune hirotonia, aşa cum nimeni nu impune căsătoria. Cei care deja sunt preoţi, în mod normal sunt fericiţi în starea lor şi nu vor altă stare, fiindcă urmarea stării la care te cheamă Domnul, spre preoţie sau spre căsătorie, aduce fericirea. Dacă, totuşi, pe parcurs, vor dori să se căsătorească, sunt liberi să o facă, dar nu vor mai putea sluji ca preoţi. Ei rămân "preoţi în veac", dar reduşi la starea laicală, trăind întocmai ca laicii.

Deci, este adevărat ce spuneţi: viitorii preoţi catolici, dacă vor să se căsătorească, nu pot fi preoţi, ci maxim diaconi. La fel de adevărat este că viitorii preoţi ortodocşi, dacă vor să se căsătorească, nu vor fi episcopi, ci maxim presbiteri. Nu văd vreo deosebire de fond în această varietate de răspunsuri la întrebarea "până la ce treaptă a preoţiei este permis accesul preoţilor căsătoriţi?".

Dimpotrivă, mai logică îmi pare poziţia romano-catolică: deosebirea substanţială este între diaconat şi presbiterat, nu între presbiterat şi episcopat. Presbiterul poate face, în mod liber sau prin delegaţie de la episcop, orice face şi episcopul, mai puţin să hirotonească. Diaconul, însă, nu poate face, nici chiar cu delegaţie de la episcop sau preot, nici Sf Euharistie, nici vreun alt Sacrament care cere preoţie sacramentală, fiindcă, de fapt, nu este consacrat la preoţia sacramentală, ci numai la cea ministerială. Făcând o paralelă cu universul medical care îmi este mai familiar, presbiterul este asemenea medicului specialist, episcopul asemenea medicului primar: între ei e deosebire de grad, dar aparţin aceluiaşi corp medical. Diaconul este asemenea asistentului medical. Ordinul asistenţilor este altul decât ordinul medicilor, menirea lui este alta. Noi credem că în Biserica primară din vremea Sfinţilor Apostoli preoţii nu erau căsătoriţi sau nu uzau de căsătoria lor, pe când diaconii, da. Pentru ce am schimba aceste lucruri ?

Nu este lipsită de logică nici poziţia greco-catolică. Excedat de sarcinile sale, având în vedere puţinătatea celor care îşi doresc abstinenţa perpetuă de dragul lui Cristros, episcopul poate apela şi la bărbaţi căsătoriţi, conferindu-le preoţie sacramentală prin punerea mâinilor. Dar este, cumva, un pogorământ aici, o preoţie delegată, nu o preoţie deplină. Dovadă este că la preoţia deplină nu au acces preoţii căsătoriţi.