Din nou despre suflet

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

Ati omis un detaliu. Pt. dvs. minor, pentru noi, esential.

Omul nu e „o creatura facuta dupa chipul si asemanarea becului electric”, ci una care, de-i va face lui Hristos salas in fiinta sa, „chiar de va muri, viu va fi”, chiar de se va stinge lumina (cu l mic), in fiinta lui, va fi Lumina.

Da, e foarte frumos, NT chiar vorbeşte despre această minunată realitate... însă nu uităm un lucru: omul acesta nu devine Hristos, nu devine Dumnezeu, ci o fiinţă nouă ce reflectă caracterul lui Hristos aşa precum Luna reflectă "lumina" Soarelui. Desigur la învierea drepţilor va deveni şi nemuritor. "Chiar de va muri, viu va fi" este pus totdeauna în legătură cu minunea învierii.

În prealabil postat de delia31

Pentru ca El Insusi a zis: „Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”. Fara intermitente, fara sincope, fara pauze de non-fiinta, fara iesiri din decorul ontologicului.

Dacă aţi aduce şi nişte probe scripturistice pentru partea subliniată v-aş crede.

În prealabil postat de delia31

Hristos zice: „cel ce crede in Mine, chiar de va muri, viu va fi”.
Adventistii inteleg: „cel ce crede in Mine, dupa ce va muri, mort va fi”.

Cu o mică corectură: adventiştii înţeleg că Hristos a vorbit de moarte şi înviere. Parcă aşa sună cuvintele Lui, nu? Deci ca să devină iar viu (după moarte) trebuie mai întâi să învie. Doar în contextul învierii, context în care a rostit Hristos acele cuvinte, poţi înţelege acel "viu va fi".