Din invataura Sfintilor Parinti despre adevaratii teologi ai Bisericii.Criterii patristice pentru a intelege calea ortodoxa a predicarii Adevarului.
,,Sfintii Parintii ne-au invatat ca pentru a combate o invatatura eretica trebuie mai intai subliniate premizele teologiei ortodoxe. Intrebarea care se pune este, in definitiv, cine este teolog in Biserica si cine poate teologhisi? Este graitor faptul ca Sfantul Grigorie Teologul in introducerea la cuvintele sale teologice in care combate erezia arienilor, mai ales cea a eunomienilor epocii sale – principala erezie printre arieni, care folosea argumente filosofice – a fost nevoit sa precizeze mai intai premizele teologhisirii ortodoxe, adica a aratat cine poate si trebuie sa teologhiseasca.Acolo Sfantul Grigorie Theologul se refera la „cei mestesugiti in cuvant” care se desfateaza „de nelegiuitele cuvinte goale de sens” si de contradictiile „pseudo-cunoasterii”, „sofisti in cuvinte, necuviinciosi si confuzi”.
Cuvantul filosofic al eunomienilor „primejduieste ca marea noastra taina sa cada in derizoriu”. Pe Eunomie care teologhiseste filosofic si traieste in afara traditiei Bisericii il numeste „dialectician si flecar”.Acesta este motivul pentru care inainte de toate clarifica premizele fundamentale ale teologiei ortodoxe. Spune ca teologia nu este o lucrare oarecare si mai ales nu este la indemana celor neslefuiti sufleteste. Nu se cade tuturor sa teologhiseasca, ci doar celor „incercati si inaintati in vederea lui Dumnezeu si inainte de toate, cu sufletul si cu trupul curatite sau care cel putin acum se curatesc”.
Si aceasta se cuvine, pentru ca primejdios lucru este „pentru cel necurat sa se atinga de ceea ce este curat”, dupa cum primejdioasa este raza soarelui pentru ochiul bolnav. Astfel, acela care teologhiseste trebuie mai intai sa se curateasca, altfel sfarseste in erezie. Si ca sa realizeze aceste conditii trebuie sa traiasca isihast.Adica, ne este ingaduit sa teologhisim „atunci cand ne-am slobozit de noroiul si tulburarea launtrice si cand partea noastra stapanitoare nu mai este amagita cu reprezentari rauvoitoare si inselatoare”; altfel, ar fi ca si cum literele frumos caligrafiate s-ar amesteca cu cele urate sau buna mireasma a mirurilor ar sta laolalta cu spurcaciunile.Este de trebuinta ca inainte de toate omul sa inceteze orice lucrare a celor lumesti, ca sa Il cunoasca pe Dumnezeu. „Pentru ca intr-adevar trebuie sa ramana omul fara de lucrare [a celor trecatoare], ca sa-l cunoasca pe Dumnezeu”, dupa cuvantul psalmistului care zice: „Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu” (Ps. 45, 10).Aceasta invatatura a Sfantului Grigorie Teologul care este asezata inaintea cuvantarilor sale teologice arata clar ca se da mare importanta premizelor teologiei ortodoxe, iar denaturarea acestora conduce inevitabil la abaterea de la adevar si, prin urmare, la o mincinoasa slavire a lui Dumnezeu si la erezie.
Astfel, premizele necesare ale teologiei ortodoxe sunt sfanta isihie, incetarea lucrarii celor lumesti pentru Dumnezeu, curatirea inimii de patimi, luminarea mintii. Spusele Sfantului Grigorie Teologul nu constituie o noua ecleziologie, posterioara celei a Bisericii primare, ci ecleziologia dreapta pe care o intalnim la Apostoli, dar si la Prorocii Vechiului Testament si cand aceasta este desfiintata, nu mai exista nici o certitudine in privinta redarii autentice a invataturii ortodoxe si a ecleziologiei.
In cuvantul sau la Boboteaza, Sfantul Grigorie Teologul vorbeste despre curatire, luminare si indumnezeire ca premiza necesara a teologiei ortodoxe, astfel incat omul sa ajunga la harisma adevarului si sa slujeasca „Dumnezeului celui viu si adevarat”.Doar astfel se poate filosofa-teologhisi despre Dumnezeu. Si apoi lamureste modul theologiei ortodoxe: „Pentru ca acolo unde exista frica [de Dumnezeu], exista si tinerea poruncilor. Acolo unde exista tinere a poruncilor, acolo se face si curatirea trupului, a acestui nor intunecat care impiedica sufletul si nu il lasa sa vada clar raza dumnezeiasca. Dumnezeiasca luminare este implinirea dorului acelora care sa se apropie de Cele Preainalte si de Cel Preainalt sau de ceva mai presus de ceea ce este maret”.
Aceasta este de trebuinta, „ca mai intai omul sa se curete pe sine si apoi se apropie Cel Curat”. Foarte limpede aici se vorbeste despre curatire, stralucire-luminare si parcursul catre „Cel Preainalt”, adica catre vederea Luminii necreate, vederea lui Dumnezeu (theoptia), cand omul dobandeste adevarata cunoastere a lui Dumnezeu.Sfanta isihie este modul ortodox de viata, asa cum il regasim in Sfanta Scriptura si in Traditia Bisericii si asa cum au trait insisi Prorocii, Apostolii si Sfintii de-a lungul secolelor."(Mitropolit Ierotheos Vlachos)
Last edited by Pelerin spre Rasarit; 30.05.2012 at 10:52:40.
|
30.05.2012, 10:41:00
Subiecte asemănătoare
Mod linear
