Din nou despre suflet

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Vezi, am mai cautat si pe alte topice despre acest subiect, si am constatat ca ti-a mai fost explicata invatatura ortodoxa referitoare la duh si suflet.

De ce nu mi-a fost explicată învăţătura Scripturii? Ei vezi, tocmai de aceea...

În prealabil postat de Illuminatu

O redau mai jos, postata fiind de ioanna:
"in scriptura avem acesti 2 termeni care pot fi confundati, din cauze ce tin cred de corespondenta lingvistica.

Dacă ne raportăm tot la Scriptură, termenii nu pot fi confundaţi. Dar aceasta e marea greşeală ce se face cu privire la termenii biblici: se confundă termenul cu corespondenţa lingvistică a unui termen similar evoluat în timp. Un alt exemplu tipic: prezbiter - preot.

În prealabil postat de Illuminatu

si ii mai putem confunda si pt. ca in limbaj ortodox, vorbim de termenul duh iar in cel catolic de spirit.

Personal, nu mă încurcă această diferenţă. Prin suflare de viaţă, duh, sau spirit, înţeleg acelaşi termen antropologic.

În prealabil postat de Illuminatu

in limba greaca pentru cuvantul suflet se foloseste termenul psyhin
iar pentru duh (spirit) se foloseste termenul pneuma.

Corect.

În prealabil postat de Illuminatu

1 Petru 3, 18-19 deoarece din aceste versete reiese foarte clar ca momentul propovaduirii lui Hristos este imediat ulterior Mortii Sale in trup.

Acest lucru nu l-ai explicat încă, de unde reiese că cele două acţiuni sunt succesive? Doar pentru că poziţia lor în această frază stufoasă este în această ordine?

În prealabil postat de Illuminatu

Altfel, este foarte greu de imaginat chiar cum Hristos moare, iar Duhul Sfant propovaduieste vestea buna a mantuirii prin Moartea lui Iisus Hristos unor oameni care au trait cu mult inainte de acest eveniment. Asta chiar e ciudat!!!

Tocmai de aceea e absurdă interpretarea care zice că predicarea a avut loc în timpul celor 3 zile cât a stat Hristos în mormânt. De asemenea, reiese din ce zici încă o neconcordanţă (pare-mi-se a 4-a): Cum putea Hristos să propovăduiască mântuirea/salvarea (în virtutea morţii şi învierii Sale) din moment ce El încă nu înviase?Aceasta bineînţeles în cadrul teologiei ortodoxe, căci din p.d.v. al teologiei adventiste e posibil (toţi drepţii Vechiului Testament sunt mântuiţi în virtutea morţii şi învierii Sale, chiar dacă acestea urmau să aibă loc peste secole).
Ideea salvării prin învierea lui Hristos este amintită chiar în versetele următoare (20+21) cu aplicaţie la cei 8 din arcă şi cei care sunt botezaţi.

În prealabil postat de Illuminatu

Pai, aceasta alegere selectiva nu o fac eu, ci o face Sf.Ap.Petru in chiar versetele sale.

N-am spus că o faci tu. Întrebarea totuşi rămâne: de ce a propovăduit Hristos doar antediluvienilor? Celelalte milioane de "suflete" din Iad nu aveau nevoie să fie scoase de acolo (conform teologiei ortodoxe)? De ce doar aceia (500-1.000-5.000, câţi or fi fost)? Restul au rămas să se chinuie în continuare în Iad? Printre ei numărându-se toţi sfinţii prooroci, în frunte cu cel mai mare dintre ei: Ioan Botezătorul!!

În prealabil postat de Illuminatu

Faptul ca a facut aceasta alegere selectiva ar avea, totusi, un raspuns: oamenii din vremea lui Noe au murit in urma potopului, potop ce si-a avut ratiunea in Dumnezeu. Dumnezeu a trimis potopul in urma caruia oamenii neascultatori si razvratiti au murit. Cu alte cuvinte Dumnezeu i-a pierdut pe acesti oameni, spre deosebire de cei care mor in paturile lor, dar , totusi, in neascultare.

Foarte subţire argumentul! De parcă ceilalţi morţi sunt ieşiţi de sub controlul lui Dumnezeu... Nu Dumnezeu e Cel care hotăreşte zilele fiecărui om?

În prealabil postat de Illuminatu

Iar faptul ca Sf.Ap.Petru face referire in mod special la cei din perioada lui Noe este simbolistica potopului, aceea a curatirii prin botez.

Şi mai subţire argumentul! Nu aceasta e tematica cap.3; nici măcar concluzia lui. Este doar o frază decurgând din cele anterioare.

În prealabil postat de Illuminatu

Cu singura mare diferenta ca ceea ce a trebuit sa fie propovaduit duhurilor tinute in inchisoare era tocmai MOMENTUL MANTUIRII: propovaduirea a constat in anuntarea Mortii Mantuitorului. Eu asat cred ca li s-a propovaduit: "S-a savarsit! Mantuirea a fost savarsita!" Nu asta este, de fapt Vestea cea Buna?

De dragul acestui argument ai fi în stare să răstorni toată teologia ortodoxă? Până acum îmi tot spuneaţi că momentul Învierii e cel mai important moment (în special pe topicul despre sfinţirea duminicii), acum s-a schimbat centrul de greutate? Nu era mai logic să se coboare în Iad doar după ce a înviat, ducându-le vestea cea bună a posibilităţii învierii lor prin Învierea Domnului- "începătură" a învierii tuturor?

[Illuminatu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Dacă ne raportăm tot la Scriptură, termenii nu pot fi confundaţi. Dar aceasta e marea greşeală ce se face cu privire la termenii biblici: se confundă termenul cu corespondenţa lingvistică a unui termen similar evoluat în timp. Un alt exemplu tipic: prezbiter - preot.

Redau mai jos ceea ce ioanna a postat cu specificatia ca cei doi termeni nu se confunda deloc:
"în timp ce prin suflet (psyhin) se înţelege, în general, sediul afectelor, duhul (pneuma) este partea superioară, fină, a acestuia, capabilă de a se pune în contact cu Sfântul Duh şi de a-I deveni sălaş."
Cu alte cuvinte, sufletul "imbraca" duhul.

În prealabil postat de osutafaraunu

Acest lucru nu l-ai explicat încă, de unde reiese că cele două acţiuni sunt succesive? Doar pentru că poziţia lor în această frază stufoasă este în această ordine?

Nu numai prin asta, ci mai ales prin:
"omorât în trup, dar viu făcut în duh, întru care [duh] pogorându-Se..."
Vezi ca omorat a fost in trup, dar viu in duh.
Este imposibil sa nu observi urmarea fireasca a vierii in duh dupa ce a fos omorat in trup.

În prealabil postat de osutafaraunu

Tocmai de aceea e absurdă interpretarea care zice că predicarea a avut loc în timpul celor 3 zile cât a stat Hristos în mormânt. De asemenea, reiese din ce zici încă o neconcordanţă (pare-mi-se a 4-a): Cum putea Hristos să propovăduiască mântuirea/salvarea (în virtutea morţii şi învierii Sale) din moment ce El încă nu înviase?Aceasta bineînţeles în cadrul teologiei ortodoxe, căci din p.d.v. al teologiei adventiste e posibil (toţi drepţii Vechiului Testament sunt mântuiţi în virtutea morţii şi învierii Sale, chiar dacă acestea urmau să aibă loc peste secole).
Ideea salvării prin învierea lui Hristos este amintită chiar în versetele următoare (20+21) cu aplicaţie la cei 8 din arcă şi cei care sunt botezaţi.

Tocmai aici imi persista inca curiozitatea cum dreptii vechiului testament, in conceptie adventista, sunt mantuiti inaintea Mortii si Invierii lui Hristos?
Nu exista riscul sa relativizam aceste evenimente si sa atribuim harul lor mantuitor inainte ca acestea sa aiba loc?
Aici eu cred ca trebuie sa ai o foarte mare grija!!!
Pentru ca asta inseamna ca savarsirea fizica a acestor acte mantuitoare are o valoare relativa.
Mantuirea celor 8 din arca inseamna aici izbavirea lor din potop, salvarea vietilor lor de la moartea potopului, prin credinta. Care sunt sigur ca li s-a considerat ca neprihanire.
Dar nicidecum mantuirea lor absoluta din moarte.

În prealabil postat de osutafaraunu

Foarte subţire argumentul! De parcă ceilalţi morţi sunt ieşiţi de sub controlul lui Dumnezeu... Nu Dumnezeu e Cel care hotăreşte zilele fiecărui om?

Atunci ce rost mai are miscarea adventista pentru sanatate, daca oricum si cel care mananca colesteroliceste are zilele "numarate"?
Exista, totusi, o diferenta intre moartea accidentala - in cazul nostru, prin potop - si moartea naturala, plina de zile, cu timp suficient sa constientizezi maretia si mila lui Dumnezeu.
Cei care au murit in potop vor putea indrazni sa se apere la judecata invocand motivul ca nu le-a fost lasat timp suficient - adica pana la moartea lor naturala - sa se pocaiasca.
Vezi, la un moment dat in constiinta fiecarui om apare prezenta mortii, insa moartea de batranete este, intr-un anumit fel, "fireasca". Asta spre deosebire de moartea "inainte de vreme".

În prealabil postat de osutafaraunu

De dragul acestui argument ai fi în stare să răstorni toată teologia ortodoxă? Până acum îmi tot spuneaţi că momentul Învierii e cel mai important moment (în special pe topicul despre sfinţirea duminicii), acum s-a schimbat centrul de greutate? Nu era mai logic să se coboare în Iad doar după ce a înviat, ducându-le vestea cea bună a posibilităţii învierii lor prin Învierea Domnului- "începătură" a învierii tuturor?

Iisus Hristos a murit pentru pacatele oamenilor si a inviat ca incepatura a invierii si transformarii noastre, adica a scoaterii noastre din patima cea pacatoasa.
Spune-mi, tu cum te-ai simti daca cineva ti-ar spune: pacatele iti sunt iertate, dar de moarte nu te pot scapa? Vei muri iertat, dar nu vei mai invia.
Nu exista nici un centru de greutate, nu este Moartea Mantuitorului mai importanta decat Invierea Sa si invers. Amandoua aceste evenimente au rolurile lor aproape inseparabile, dar distincte. Insa noi ne bucuram mai mult de Inviere pentru ca e o sarbatoare plina de speranta si lumina.
Noi cantam: "Salta acum si te bucura Sioane! Iara tu, curata Nascatoare de Dumenzeu, veseleste-te întru Învierea Celui nascut al tau."
E o impreuna bucurie cu cea care L-a primit pe Domnul in pantecele ei si care, la Inviere s-a bucurat caci si-a vazut Fiul in viata din nou.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Este imposibil sa nu observi urmarea fireasca a vierii in duh dupa ce a fos omorat in trup.

Cele două "acţiuni" aparent succesive de care vorbeam eu sunt moartea şi propovăduirea, nu omorârea şi Învierea. Întrebarea mea era: de unde deduci că moartea şi propovăduirea sunt succesive? Doar pentru că aşa sunt aranjate în frază?

În prealabil postat de Illuminatu

Tocmai aici imi persista inca curiozitatea cum dreptii vechiului testament, in conceptie adventista, sunt mantuiti inaintea Mortii si Invierii lui Hristos?
Nu exista riscul sa relativizam aceste evenimente si sa atribuim harul lor mantuitor inainte ca acestea sa aiba loc?
Aici eu cred ca trebuie sa ai o foarte mare grija!!!

Curiozitatea ta nu ţi-o pot satisface aici că ne-am depărta prea mult de subiect. Mult mai relevant pentru subiectul nostru (respectiv "argumentul" tău cu "scoaterea din Iad" înainte de Înviere) este faptul că "atribui harul mântuitor înainte ca acesta să aibă loc" pentru toţi drepţii VT. Cum putea Hristos să-i scoată din Iad înainte de evenimentul central şi cel mai important-Învierea- din perspectiva teologiei ortodoxe? În virtutea cărui act? ←Aici cu adevărat trebuie să ai mare grijă ce răspunzi, căci este o întrebare extrem de periculoasă. Doamna care-mi răspunde indirect şi acceptă doar întrebările aprobate de ea, va lua iarăşi foc; ori că-mi răspunzi, ori că-mi eviţi întrebarea.

În prealabil postat de Illuminatu

Mantuirea celor 8 din arca inseamna aici izbavirea lor din potop, salvarea vietilor lor de la moartea potopului, prin credinta. Care sunt sigur ca li s-a considerat ca neprihanire.
Dar nicidecum mantuirea lor absoluta din moarte

N-am spus asta. Am spus că ideea mântuirii prin Învierea lui Hristos este exemplificată prin metafora celor 8 şi a botezului în versetele imediat următoare:

"Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,"(1 Petru 3,20.21 - versiunea Sinodală)

În prealabil postat de Illuminatu

Atunci ce rost mai are miscarea adventista pentru sanatate, daca oricum si cel care mananca colesteroliceste are zilele "numarate"?

Păi nu crezi că "numărarea" zilelor noastre e determinată şi de modul cum răspundem principiilor divine? Adventiştii nu cred în predestinare absolută, ci în preştiinţa lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Illuminatu

Exista, totusi, o diferenta intre moartea accidentala - in cazul nostru, prin potop - si moartea naturala, plina de zile, cu timp suficient sa constientizezi maretia si mila lui Dumnezeu.
Cei care au murit in potop vor putea indrazni sa se apere la judecata invocand motivul ca nu le-a fost lasat timp suficient - adica pana la moartea lor naturala - sa se pocaiasca.

Dacă nici 120 de ani nu înseamnă "timp suficient" pentru pocăinţă, nu mai ştiu ce să zic...

Argumentul tău rămâne în continuare "foarte subţire". De ce doar antediluvienii au fost aleşi pentru a li se propovădui? Îmi vine în minte un alt exemplu similar (probabil sunt mai multe de acest fel): oamenii din Sodoma şi Gomora. Lor de ce nu li s-a propovăduit "în Iad"?

În prealabil postat de Illuminatu

Nu exista nici un centru de greutate, nu este Moartea Mantuitorului mai importanta decat Invierea Sa si invers.

Mulţumesc, o să reţin ideea pentru discuţia despre "sfinţirea duminicii".

[Illuminatu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Cele două "acţiuni" aparent succesive de care vorbeam eu sunt moartea şi propovăduirea, nu omorârea şi Învierea. Întrebarea mea era: de unde deduci că moartea şi propovăduirea sunt succesive? Doar pentru că aşa sunt aranjate în frază?

Pentru oricine citeste cu inima si mintea sincere 1 petru 3,18-19 este destul de clara aceasta fireasca succesiune a evenimentelor:
"...duhurilor ţinute'n închisoare, celor ce odinioară fuseseră neascultătoare...", "odinioara", adica in trecut au fost neascultatoare. Este foarte clara concluzia. Deci le propovaduieste duhurilor ce odinioara au fost neascultatoare.

În prealabil postat de osutafaraunu

Curiozitatea ta nu ţi-o pot satisface aici că ne-am depărta prea mult de subiect. Mult mai relevant pentru subiectul nostru (respectiv "argumentul" tău cu "scoaterea din Iad" înainte de Înviere) este faptul că "atribui harul mântuitor înainte ca acesta să aibă loc" pentru toţi drepţii VT. Cum putea Hristos să-i scoată din Iad înainte de evenimentul central şi cel mai important-Învierea- din perspectiva teologiei ortodoxe? În virtutea cărui act? ←Aici cu adevărat trebuie să ai mare grijă ce răspunzi, căci este o întrebare extrem de periculoasă. Doamna care-mi răspunde indirect şi acceptă doar întrebările aprobate de ea, va lua iarăşi foc; ori că-mi răspunzi, ori că-mi eviţi întrebarea.

Este extrem de simplu pentru un suflet sincer si cu adevarat cautator de adevar: Iisus Hristos a murit pentru pacatele oamenilor, ca urmare si pentru pacatele sufletelor tinute in inchisoare. Acestea, constiente fiind de propovaduirea ce li s-a facut in vremea lui Noe - si propovaduirea facuta atunci de Noe a fost o chemare la pocainta de teama maniei lui Dumnezeu.
Insa acum, dupa curatirea pacatelor adusa de Mantuitorul Hristos propovaduirea s-a facut, cred eu, in baza Sfintei Jertfe aduse pe Cruce. De aceea, aceasta propovaduire difera de acea propovaduire a lui Noe prin aceea ca acum li se binevesteste slobozenia, libertatea.
Iisus Hristos, Domnul nostru, fiind neprihanit, moartea nu putea sa-l tina legat in captivitate, ca urmare Invierea Mantuitorului devine implicita si iminenta.
Invierea Mantuitorului devine astfel nadejdea invierii noastre, dar curatirea pacatelor noastre s-a facut prin Sf.Jertfa de pe Sf.Cruce.
Crucea se transfigureaza, astfel, din instrument de tortura in mijloc de mantuire. Cum anume se face asta? Prin faptul ca Mantuitorul Se aduce pe Sine Insusi jertfa de bunavoie, de bunavoie alege sa-Si intinda Mainile pe Cruce, astfel ca Sf.Cruce este asimilata si acceptata de Hristos nu cu frustrare, chin si durere, ci cu Iubire.

În prealabil postat de osutafaraunu

Păi nu crezi că "numărarea" zilelor noastre e determinată şi de modul cum răspundem principiilor divine? Adventiştii nu cred în predestinare absolută, ci în preştiinţa lui Dumnezeu.

Asta este un cu totul alt subiect, dar daca crezi ca se poate discuta pe marginea lui, doresc, atunci sa te "provoc" si sa-ti spun ca afirmatia ta de mai-sus ramane doar la statut de enunt, pentru ca doctrina adventista in esenta ei o infirma la greu.

În prealabil postat de osutafaraunu

Mulţumesc, o să reţin ideea pentru discuţia despre "sfinţirea duminicii".

Chiar te rog.

[r.mircea]

În prealabil postat de osutafaraunu

Cum putea Hristos să-i scoată din Iad înainte de evenimentul central şi cel mai important-Învierea- din perspectiva teologiei ortodoxe? În virtutea cărui act? ←Aici cu adevărat trebuie să ai mare grijă ce răspunzi, căci este o întrebare extrem de periculoasă.

Hristos i-a scos din iad mai întâi, pentru că îi era în drum iadul... Orice suflet, după moarte, cobora, in trecut, la iad. Nu putem face o delimitare temporală, pentru simplul fapt că Hristos ieșind viu și VIU din măruntaiele pământului (care, atenție nu înseamnă mormânt, ci iad), îi trage pe oameni VII ( sufletele lor) împreună cu El. Aici este izbânda lui Hristos asupra Morții, pentru asta a murit și înviat. Tehnic vorbind, pentru noi, ăștialalți de la suprafață izbăvirea de moarte se face un pic altfel, pentru simplul motiv că noi suntem la suprafață :))


Deci au fost cam deodată. (în fine, nu știu câte secunde se vor fi făcând din iad până la suprafața pământului ... poate pentru că în iad nu există ceas?). Cele 2 acțiuni - scoaterea din iad și Învierea - coincid. Hristos n-a venit ca la niște străini la cei din iad, ci a coborât Personal acolo și i-a "înviat" și pe protopărinții noștri... Întrebarea dumneavoastră nu are sens.

[delia31]

În prealabil postat de r.mircea

Hristos i-a scos din iad mai întâi, pentru că îi era în drum iadul... Orice suflet, după moarte, cobora, in trecut, la iad. Nu putem face o delimitare temporală, pentru simplul fapt că Hristos ieșind viu și VIU din măruntaiele pământului (care, atenție nu înseamnă mormânt, ci iad), îi trage pe oameni VII ( sufletele lor) împreună cu El. Aici este izbânda lui Hristos asupra Morții, pentru asta a murit și înviat. Tehnic vorbind, pentru noi, ăștialalți de la suprafață izbăvirea de moarte se face un pic altfel, pentru simplul motiv că noi suntem la suprafață :))


Deci au fost cam deodată. (în fine, nu știu câte secunde se vor fi făcând din iad până la suprafața pământului ... poate pentru că în iad nu există ceas?). Cele 2 acțiuni - scoaterea din iad și Învierea - coincid. Hristos n-a venit ca la niște străini la cei din iad, ci a coborât Personal acolo și i-a "înviat" și pe protopărinții noștri... Întrebarea dumneavoastră nu are sens.

Nici dvs. n-ati stiut ca adventistii chiar si despre Hristos spun ca atunci cand a fost mort, a fost inconstient, n-a stiut nimic de El si n-a avut cum sa le propovaduiasca acelor duhuri din iad?
Cititi aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=175

Tot esafodajul acestei discutii e subred pe la toate incheieturile dar in treacat fie spus, incercarea dvs. de a argumenta simultaneitatea celor doua actiuni, nu se aplica, intrucat, evenimentele respective s-au petrecut in realitatea metafizica in care nu exista legile timpului.

[r.mircea]

În prealabil postat de delia31

Nici dvs. n-ati stiut ca adventistii chiar si despre Hristos spun ca atunci cand a fost mort, a fost inconstient, n-a stiut nimic de El si n-a avut cum sa le propovaduiasca acelor duhuri din iad?
Cititi aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=175

Tot esafodajul acestei discutii e subred pe la toate incheieturile dar in treacat fie spus, incercarea dvs. de a argumenta simultaneitatea celor doua actiuni, nu se aplica, intrucat, evenimentele respective s-au petrecut in realitatea metafizica in care nu exista legile timpului.

Știu, doamnă Delia, care este părerea adventiștilor, dar nu fac abstracție de faptul că mă aflu pe un sait ortodox, deci îl servesc pe domnul 99 cu de-ale casei.
Aveți dreptate în legătură cu demonstrația mea, de aceea am spus că nu există ceas în iad, și de aceea am spus că întrebarea dânsului nu are sens. Făceam un joc de cuvinte, pentru că domnul 99 credea că noi considerăm că există Invierea și că există scoaterea din iad, când de fapt cele 2 sunt ”quest-uri” din aceeași ”misiune”, ele nu sunt în competiție, și ambele aspecte sunt Taine în fața cărora mintea și cugetul omenesc se minunează. Ortodocșii știu de ce

[osutafaraunu]

În prealabil postat de r.mircea

domnul 99 credea că noi considerăm că există Invierea și că există scoaterea din iad, când de fapt cele 2 sunt ”quest-uri” din aceeași ”misiune”, ele nu sunt în competiție, și ambele aspecte sunt Taine

Oricât de Taine ar fi (apropos, de ce nu se află printre cele 7 Taine ale Bisericii Ortodoxe?) ele, Scriptura vorbeşte explicit despre o înviere a drepţilor ce va avea loc la sfârşitul veacurilor şi nu la moartea/învierea lui Hristos.

Vă exprimaţi cumva necredinţa în această înviere a drepţilor de la sfârşit?

P.S. Reamintesc că la învierea Domnului Hristos n-au înviat toţi drepţii. Toţi drepţii [rămaşi în morminte şi inconştienţă] vor fi înviaţi la revenirea Domnului Hristos.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de r.mircea

Hristos i-a scos din iad mai întâi, pentru că îi era în drum iadul... Orice suflet, după moarte, cobora, in trecut, la iad. Nu putem face o delimitare temporală, pentru simplul fapt că Hristos ieșind viu și VIU din măruntaiele pământului (care, atenție nu înseamnă mormânt, ci iad), îi trage pe oameni VII ( sufletele lor) împreună cu El. Aici este izbânda lui Hristos asupra Morții, pentru asta a murit și înviat. Tehnic vorbind, pentru noi, ăștialalți de la suprafață izbăvirea de moarte se face un pic altfel, pentru simplul motiv că noi suntem la suprafață :))


Deci au fost cam deodată. (în fine, nu știu câte secunde se vor fi făcând din iad până la suprafața pământului ... poate pentru că în iad nu există ceas?). Cele 2 acțiuni - scoaterea din iad și Învierea - coincid. Hristos n-a venit ca la niște străini la cei din iad, ci a coborât Personal acolo și i-a "înviat" și pe protopărinții noștri... Întrebarea dumneavoastră nu are sens.

Are sau n-are sens, nu aţi răspuns la ea. Şi apoi, tot ce mi-aţi înşirat mai sus sunt simple poveşti, căci ele n-au corespondent în Scriptură.

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Personal, nu mă încurcă această diferenţă. Prin suflare de viaţă, duh, sau spirit, înţeleg acelaşi termen antropologic.

sa inteleg din postarea ta ca suflet sau duh este tot una cu suflarea de viata?