Suferinta baiatului neinsurat

[Raoul]

În prealabil postat de stefan florin

prietene, tu ai TOATA viata inainte

Teoretic. Insa cand te gandesti ca eu la 22 de ani nici nu-s insurat,nici nu am ceva stabil,iar alte fete la 15 ani deja au copil... Se pare ca am ramas mult in urma

În prealabil postat de Raoul

Teoretic. Insa cand te gandesti ca eu la 22 de ani nici nu-s insurat,nici nu am ceva stabil,iar alte fete la 15 ani deja au copil... Se pare ca am ramas mult in urma

Las' ca-ti vine si tie randul!
Adica: nu scapi!

[Raoul]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Las' ca-ti vine si tie randul!
Adica: nu scapi!

Da,asa e. Insa parca e din ce in ce mai greu,viata din ce in ce mai dificila... Cum o vrea Dumnezeu acum

În prealabil postat de stefan florin

eu an 34 ani si nu sunt inca insurat. Am o relatie stabila, ne iubim amandoi dar inca nu am de gand sa ma insor. E prea devreme! Si tu de "plangi" la 22 de ani?!

În prealabil postat de Dumitru73

daca tu la 22 de ani iti faci probleme, eu la 39 ce sa mai zic?
sunt expirat ... :)

Acum nu stiu cum sunteti voi,insa nu prea as vrea sa ma prinda 30+ si sa fiu tot burlac. Relatii am avut,oportunitati de a pune temelia la ceva stabil deasemenea,insa nu stiu,nu am simtit momentul.

Ma credeti ca inca sunt in dilema? Adica am refuzat sa ma "leg la cap" si nici acum nu stiu daca a fost prostie (in sensul ca am dat cu piciorul unor fete bune) sau pur si simplu nu mi-a venit timpul. Cu timpul voi vedea daca am facut bine sau rau.

Doamne-ajuta!

[Dumitru73]

În prealabil postat de Raoul

Acum nu stiu cum sunteti voi,insa nu prea as vrea sa ma prinda 30+ si sa fiu tot burlac. Relatii am avut,oportunitati de a pune temelia la ceva stabil deasemenea,insa nu stiu,nu am simtit momentul.

Ma credeti ca inca sunt in dilema? Adica am refuzat sa ma "leg la cap" si nici acum nu stiu daca a fost prostie (in sensul ca am dat cu piciorul unor fete bune) sau pur si simplu nu mi-a venit timpul. Cu timpul voi vedea daca am facut bine sau rau.

Doamne-ajuta!

nu cred ca sunt in masura sa iti dau sfaturi in acest sens.
dar cred ca esti inca tanar pentru a te gandi daca ai "ratat trenul".
pe de alta parte, o data cu trecerea timpului, incepi sa te obisnuiesti cu situatia si dupa 30 si ceva iti va fi tot mai greu sa accepti pe cineva in viata ta, indiferent cat de mult iti doresti acest lucru.
si ca sa-ti dau o explicatie mai plastica din economie, stii ce-i diferentiaza pe oamenii de succes de cei mediocrii? ... primii nu rateaza oportunitatile ...

În prealabil postat de Raoul

Da,asa e. Insa parca e din ce in ce mai greu,viata din ce in ce mai dificila... Cum o vrea Dumnezeu acum

Doamne-ajuta!

Da e grea. Asta e una.
Iar noi avem alte ""petrentii"" (cum ar zice doamna Gugu din Govora Valcea -asta-i o gluma, v-o spun altadata). Asta-i a doua.

[Raoul]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Da e grea. Asta e una.
Iar noi avem alte ""petrentii""

Puteti dezvolta?

În prealabil postat de Raoul

Puteti dezvolta?

Da, sper ca nu s-a inteles prin "noi"" ca m-as fi referit la mine, Doamne fereste!
""Noi""= lumea de azi.

Sa presupunem ca doi tineri au reusit sa ajunga sa ia decizia de a-si intemeia o familie. Din punct de vedere al relatiei , sentimentelor dintre ei totul e cum trebuie, adica si-au gasit perechea.

Primul lucru la care se gandesc: le trebuie o casa doar a lor (celelelte lucruri se pot obtine relativ usor, o mobila, un aragaz, etc acest gen). Asta e una din cele mai mari probleme azi.
Chiar daca parintii ar avea o casa suficient de incapatoare, incat sa aibe loc si incapere separata si tanara familie, acestia nu cred ca ar accepta sa locuiasca in comun.
Unii doresc sa locuiasca singuri imediat ce trec de o anumita varsta, termina o scoala, etc.
Nu pe vremea mea (dar si atunci am mai intalnit situatii) ci pe vremea parintilor mei, multi tineri ramaneau, dupa casatorie, sa locuiasca cu parintii- e adevarat in conditii modeste- stand intr-o camera chiar si cand aveau deja copii. Apoi dupa ce aveau grija de parinti, si acestia nu mai erau, se extindeau in toate incaperile.
Azi nu cred ca ar mai accepta multi tineri o astfel de convietuire.

[Raoul]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Da, sper ca nu s-a inteles prin "noi"" ca m-as fi referit la mine, Doamne fereste!

Stati linistita,am inteles perfect sensul respectivului pronume.

Acum sa continui si eu: da,aveti dreptate. Si noi,tinerii,ne-am dori o casa,anumite conditii,insa nu stiu cate din ele sunt realizabile. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa realizez atat cat imi este necesar si sa pot avea,la timpul potrivit,o familie modesta.

[stefan florin]

În prealabil postat de Raoul

Teoretic. Insa cand te gandesti ca eu la 22 de ani nici nu-s insurat,nici nu am ceva stabil,iar alte fete la 15 ani deja au copil... Se pare ca am ramas mult in urma

eu an 34 ani si nu sunt inca insurat. Am o relatie stabila, ne iubim amandoi dar inca nu am de gand sa ma insor. E prea devreme! Si tu de "plangi" la 22 de ani?!

În prealabil postat de stefan florin

eu an 34 ani si nu sunt inca insurat. Am o relatie stabila, ne iubim amandoi dar inca nu am de gand sa ma insor. E prea devreme! Si tu de "plangi" la 22 de ani?!

Partenera e multumita de aceasta relatie stabila? Pe ea ai intrebat-o? Ea ce ganduri are?
Intreb si au asa ca sa ma aflu-n treaba.....