Ati avut vreodata sentimentul... ?

[ucenic]

În prealabil postat de AlinB

"Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine." (Pilde 1:7)

"Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt." (Pilde 9:10)

"33. Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi." (Pilde 15:33).

Tu unde te numeri, la cei fara frica?
Din motiv de desavarsire sau n-ai pus nici macar bazele?

Nu incurca borcanele.

Nu de frica de Dumnezeu am vorbit si vorbesc eu.

Caci eu unul, ucenic al lui Iisus Hristos, nu am frica de nimeni si de nimic. Nici de om si nici de diavol, ci numai de Unul Singur, Dumnezeu.

"Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena." (Mat.10:28)

[AlinB]

În prealabil postat de ucenic

Nu incurca borcanele.

Nu de frica de Dumnezeu am vorbit si vorbesc eu.

Caci eu unul, ucenic al lui Iisus Hristos, nu am frica de nimeni si de nimic. Nici de om si nici de diavol, ci numai de Unul Singur, Dumnezeu.

"Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena." (Mat.10:28)

Omul de la care a pornit discutia despre frica, vorbea de frica de neoprotestanti.

Nu cred ca se referea la faptul ca o sa vina in plina noapte si o sa-i taie gatul ci de faptul ca ar putea sa-l traga de pe calea mantuirii.

Adica, parafranzand oarecum citatul tau, pot sa-i piarda si sufletul si trupul (in iad).

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ucenic

Caci eu unul, ucenic al lui Iisus Hristos, (nu stim care este parerea Lui in acest sens)nu am frica de nimeni si de nimic. Nici de om si nici de diavol, ci numai de Unul Singur, Dumnezeu.

De aici se disting clar doua lucruri:
1 - se vede ca nu cunosti de ce anume este in stare diavolul, ca sa nu te temi de el, avand in vedere ca are posibilitati infinite de a te insela, nu doarme, nu mananca, CREDE in puterea lui Dumnezeu Tatal si se cutremura la gandul ca va da socoteala pentru mandria lui, recunoaste pe Fiul lui Dumnezeu ca Mantuitor, cat despre Duhul Sfant, este singurul aspect pe care munceste pe branci ca sa-l substituie in sufletul omului, si din Duh sfant sa devina duh aducator de moarte vesnica prin caderea in pacat. Putini sfinti nu s-au temut de diavol, reusind prin mila lui Dumnezeu sa-l recunoasca cu usurinta si sa-l stapaneasca. Majoritatea covarsitoare a sfintilor au suferit mult din cauza diavolilor, se temeau de ei si apelau la Mantuitor pentru a-i alunga. Daca tu nu te temi, e un semn al lipsei de cunoastere.
2 - Printre "liber-cugetatori" era o vorba: "Nu mi-e frica de munca; ma culc langa ea." Cand nu te temi de vrajmas, e foarte posibil sa-ti fi devanit intre timp, prieten... Chiar daca nu ai nicio idee, cum s-ar fi putut intampla acest lucru.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de ucenic

"In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste." (1Ioan.4:18)

vroiam sa zic neoprotestantism, asa cum cred ca crestinii in general ii ingrijoreaza expansiunea islamului. no offence

[Doriana]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

nimieni nu prea vrea sa aiba tangente cu Martorii. Mie mi-e frica de neoprotestanti mai mult.

Ah, dar ce ti-au facut?

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Doriana

Ah, dar ce ti-au facut?

am dat reply mai sus.

[catalin2]

În prealabil postat de bluester

Ati avut vreodata sentimentul ca, noi crestinii ortodocsi ne imputinam din ce in ce mai mult ?
Vreau sa spun ca , de ceva timp , observ ca multe persoane (crestin ortodoxe) sunt foarte indiferente fara de Biserica (mai exact , nu vor sa sa aiba tangente cu Biserica);

Eu eram nu cu mult timp in urma necredincios, nu stiu cum e in general. Pesoanele pe care le cunosc au devenit mai credincioase, deci mie mi se pare ca fenomenul e si invers.

[ffflorina]

În prealabil postat de catalin2

Eu eram nu cu mult timp in urma necredincios, nu stiu cum e in general. Pesoanele pe care le cunosc au devenit mai credincioase, deci mie mi se pare ca fenomenul e si invers.

Asta am vazut si eu,cred ca paleta de "credinciosi" s-a diversificat in ultima vreme,avem tipul care nu respinge ideea de credinta dar nici nu practica,doar tolereaza fenomenul ,si alt tip care uneori mai si intra in biserica,la vreo sarbatoare importanta etc.
Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,am vazut ca vin unii tare din urma*,care nu se chinuiesc deloc,dar care au multa dragoste dobandita nu stiu prin cei cai,asa ca ,intelegeti ce vreau sa spun....

[iustin10]

În prealabil postat de ffflorina

Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,am vazut ca vin unii tare din urma*,care nu se chinuiesc deloc,dar care au multa dragoste dobandita nu stiu prin cei cai,asa ca ,intelegeti ce vreau sa spun....

Si eu ma confrunt cu acest 'fenomen',si cred ca multi. Poate ca de fapt nu stim ce anume progres urmarim.Nu stim unde ar trebui sa ajungem. Ne legam poate de aspecte exterioare prin care vrem sa cuantificam progresul ,de exemplu: sa nu pacatuiesc,sa merg la biserica cand trebuie,sa spun multe rugaciuni,sa reusesc sa tin post mai mult.
Dar toate acestea ,fara suflet si fara inima sunt reci.Acolo asteapta Dumnezeu progresul nostru.Si pentru aceasta,are cele mai neasteptate metode. Ne face sa ne simtim reci ,cand recitam rugaciunile cantitativ,si de aici sa apara ideea lipsei progresului. Dar atunci cand ne constientizam real ticalosia si stagnarea noastra ,de fapt atunci am progresat.
Pentru cei 'sofisticati' si mijloacele lui Dumnezeu sunt foarte paradoxale !

[ffflorina]

În prealabil postat de iustin10

Ne face sa ne simtim reci ,cand recitam rugaciunile cantitativ,si de aici sa apara ideea lipsei progresului. Dar atunci cand ne constientizam real ticalosia si stagnarea noastra ,de fapt atunci am progresat.
Pentru cei 'sofisticati' si mijloacele lui Dumnezeu sunt foarte paradoxale !

Asa e dar e mult mai comod sa spui ca am facut acest progres de autocunoastere acela de a recunoaste ca n-ai facut niciun progres?Inseamna ca sunt la poalele muntelui,nici nu am urcat macar,sunt in fata lui si privesc spre varful lui incercand sa-mi fac curaj sa urc sau ce?