Budism - Ce este Vacuitatea

[florin.oltean75]

În prealabil postat de claudiuremus

Ma iertati ca intervin,dar ce parere aveti atunci cand Iisus cunoscand calvarul prin care urma sa treaca s-a rugat in Gradina Ghetsimani,cutremurat fiind pana cand sudoarea s-a transformat in sange,zicand: ,,...daca este cu putinta ,treaca de la mine paharul acesta",ce ziceti avea mintea linistita si avea vacuitate? Hai sa fim seriosi.In alta ordine de idei,Parintele Cleopa spunea: ,,...goleste-ti mintea si-o sa intre dracu-n capu tau".

Claudiu, Vacuitatea nu inseamna sa-ti golesti mintea.

Citeste prima postare de la acest thread.

Vacuitatea poate fi inteleasa corect doar prin forme (adica viata).


In aspectul uman aL Lui Hristos - ezitarea - este evidentiata forta reflexa a apucarii de sine - "sa-mi fie mie bine".
Insa virtutea a invins aceasta inselare ontologica.


Referitor la parintele Cleopa - personal nu pot fi de acord cu apelativele sale - prin care oameni de alte confesiuni sunt demonizati. Una este sa evidentiezi abateri de la dogma si alta sa crucifici persoane. Nu cred ca este o atitudine crestineasca.


Inca nu am prezentat formele de rationament pentru intelegerea corecta a Vacuitatii.
Le voi face progresiv, functie de timpul pe care il am la dispozitie.

[florin.oltean75]

Vacuitatea este in acelasi timp Saracie a duhului in impresiile lumesti si Preaplinul dumnezeirii.

Fara realizarea vacuitatii formelor, Dumnezeu nu va intra sa umple vasul inimii.

Pt. ca Dumnezeu este dincolo de orice impresie a mintii.

[florin.oltean75]

In scripturile budiste sunt analizate urmatoarele tipuri de vacuitati:

doua vacuitati din pespectiva persoanei
1)vacuitatea persoanelor
2)vacuitatea fenomenelor, in general

doua vacuitati din perspectiva proceselor
1)vacuitatea agentilor
2)vacuitatea proceselor - vacuitatea agregarii / vacuitatea dezintegrarii

16 vacuitati din perspectiva experientei contemplative
1)vacuitatea interiorului
2)vacuitatea exteriorului
3)vacuitatea interiorului si exteriorului
4)vacuitatea vacuitatii
5)vacuitatea infinitatii
6)vacuitatea nirvanei
7)vacuitatea productiei
8)vacuitatea non-produsului
9)vacuitatea "dincolo de extreme"
10)vacuitatea "fara inceputului" si "fara sfarsitului"
11)vacuitatea virtutii
12)vacuitatea naturii ultime
13)vacuitatea tuturor fenomenelor
14)vacuitatea definitiilor
15)vacuitatea neobservabilului / vacuitatea curgerii temporale
16)vacuitatea "nici o entitate" / vacuitatea asamblarii cauzelor si conditiilor

4 vacuitati din perspectiva starii
1)vacuitatea lucrurilor
2)vacuitatea non-lucrurilor
3)vacuitatea naturii
4)vacuitatea altor entitati

Toate vacuitatile au aceeasi natura, asa cum apa dintr-o cana are aceeasi natura cu apa dintr-o alta cana.

Difera doar suportul care exprima vacuitatea.

Aceste diviziuni ale vacuitatii sunt explicate in detaliu pentru eliminarea progresiva a tuturor fixatiilor / conceptiilor gresite cu privire la natura ultima a realitatii.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de florin.oltean75

In scripturile budiste sunt analizate urmatoarele tipuri de vacuitati:

doua vacuitati din pespectiva persoanei
1)vacuitatea persoanelor
2)vacuitatea fenomenelor, in general

doua vacuitati din perspectiva proceselor
1)vacuitatea agentilor
2)vacuitatea proceselor - vacuitatea agregarii / vacuitatea dezintegrarii

16 vacuitati din perspectiva experientei contemplative
1)vacuitatea interiorului
2)vacuitatea exteriorului
3)vacuitatea interiorului si exteriorului
4)vacuitatea vacuitatii
5)vacuitatea infinitatii
6)vacuitatea nirvanei
7)vacuitatea productiei
8)vacuitatea non-produsului
9)vacuitatea "dincolo de extreme"
10)vacuitatea "fara inceputului" si "fara sfarsitului"
11)vacuitatea virtutii
12)vacuitatea naturii ultime
13)vacuitatea tuturor fenomenelor
14)vacuitatea definitiilor
15)vacuitatea neobservabilului / vacuitatea curgerii temporale
16)vacuitatea "nici o entitate" / vacuitatea asamblarii cauzelor si conditiilor

4 vacuitati din perspectiva starii
1)vacuitatea lucrurilor
2)vacuitatea non-lucrurilor
3)vacuitatea naturii
4)vacuitatea altor entitati

Toate vacuitatile au aceeasi natura, asa cum apa dintr-o cana are aceeasi natura cu apa dintr-o alta cana.

Difera doar suportul care exprima vacuitatea.

Aceste diviziuni ale vacuitatii sunt explicate in detaliu pentru eliminarea progresiva a tuturor fixatiilor / conceptiilor gresite cu privire la natura ultima a realitatii.

Vacuitatea unui anumit aspect inseamna ca acel aspect nu are o consistenta in sine, intrinseca ci depinde de cauze si conditii.

Toate fenomenele, in general, depind de cauze si conditii.

Un rege, ca de altfel un sarac gandesc insa ca sunt asa prin insasi natura lor.

Epifania - scanteia realizarii cognitive a inconsistentei - se numeste Vacuitate.


Aceasta nu inseamna ca acel aspect nu exista - ci ca nu exista intrinsec "prin sine".

Este nevoie de o anumita agerime a mintii care sa surprinda simultan acest aspect cognitiv subtil asociat cu obiectele experientei de zi cu zi.

Aceasta realizare pe un anumit aspect este ca un mic catharsis interior - este resimtita in inima ca o mica eliberare sau usurare.

Pentru ca este UN ADEVAR aceasta experienta cognitiva este denumita o acumulare discreta de intelepciune.

--------------

Primele doua forme de vacuitate, sunt considerate "clasice" - pentru ca expunerea Caii Profunde a inceput cu acestea.

Celelalte au fot predate ulterior de catre Budha, acelor discipoli cu profunde experiente meditative.

[Tibor Kabba]

dincolo de ce s'a spus in acest topic despre vacuitate, as dori sa adaug perspectiva vacuitatii din punct de vedere filosofic. ea a fost sesizata de Nietzsche, dar teoretizata de Sartre si de existentialism, in general, iar mai nou de catre Foucault. perspectiva vacuitatii ca finalitate ultima, ca o revarsare a sufletelor si intoarcere sisifica printre lucrurile si situatiile absurde ale cotidianului ce au o cauzalitate in moartea lui Dumnezeu despre care vorbea Nietzsche. obiectele si multitudinea nimicurile vietii din ce in ce mai rapide are ca efect golirea mintii. mai exact, gandirea umana a ajuns la o finalitate tenebroasa din cauza atingerii vacuitatii pe cai pur-intelectuale, fara a avea in vedere procesul de cauza/efect obisnuit armoniei, in detrimentul absurdului si a refuzului de a vedea:

"Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate pe sine se binecuvintează.
Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecaţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni. Că a zis întru inima sa: nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi." (Psalm 9)

Zicând acestea, Dumnezeu şi-a întors faţa de la cei păcătoşi care nu îl mai cheamă, iar moartea lui Dumnezeu despre care ei hulesc este moarte sufletelor lor.

pe de alta parte, perpectiva budhista nu este una ateista nicidecum, dar nici una teista.

as dori sa adaug ca fiecare ramura a budhismului are o perceptie diferita asupra esentei vacuitatii. budhismul tibetan este calea de mijloc, precum si ortodoxia este in crestinism.
in perioada in care inca eram interesat de astfel de cautari (budhism, yoga, teozofie etc.) am ajuns sa il citesc pe Dalai Lama, al 14'lea de la care am primit si cele mai adanci sfaturi din aceasta sfera; in special legate de vacuitate, karma, compasiune, iubire. practicand tehnica meditatiei tibetane, am ajuns la un nivel (inferior) de a atinge vacuitatea, sesizandu'mi dublul intr'un spatiu inerent eului meu - aici cred ca vacuitatea se desparte fundamental de crestinism; in crestinism unirea cu Hristos este totala si vesnica, pe cand tehnica budhista ramane totusi o tehnica de a pacali o emisfera a creierului de cealalta (un sfat bun totusi pentru actori), iar pentru a te desavarsi prin ea trebuie sa o parcurgi pana la capat, asadar nu poate fi impartita cu Hristos.
acest moment al meditatiei a fost si cel in care am simtit cum a lucrat Botezul in mine, iar ingerul meu pazitor m'a atentionat asupra unei (supra)cunoasteri luciferice; ma refer la lumina intermitenta de pura constiinta atat de mult propovaduita in budhism. aceasta experienta spirituala m'a condus pana la urma inspre alegerea unui duhovnic si inspre rugaciunea isihasta care are darul si puterea de a ridica inima, smerind'o intru Hristos, fara niciun fel de inchipuire sau chip cioplit.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Tibor Kabba

dincolo de ce s'a spus in acest topic despre vacuitate, as dori sa adaug perspectiva vacuitatii din punct de vedere filosofic. ea a fost sesizata de Nietzsche, dar teoretizata de Sartre si de existentialism, in general, iar mai nou de catre Foucault. perspectiva vacuitatii ca finalitate ultima, ca o revarsare a sufletelor si intoarcere sisifica printre lucrurile si situatiile absurde ale cotidianului ce au o cauzalitate in moartea lui Dumnezeu despre care vorbea Nietzsche. obiectele si multitudinea nimicurile vietii din ce in ce mai rapide are ca efect golirea mintii. mai exact, gandirea umana a ajuns la o finalitate tenebroasa din cauza atingerii vacuitatii pe cai pur-intelectuale, fara a avea in vedere procesul de cauza/efect obisnuit armoniei, in detrimentul absurdului si a refuzului de a vedea:

"Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate pe sine se binecuvintează.
Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecaţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni. Că a zis întru inima sa: nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi." (Psalm 9)

Zicând acestea, Dumnezeu şi-a întors faţa de la cei păcătoşi care nu îl mai cheamă, iar moartea lui Dumnezeu despre care ei hulesc este moarte sufletelor lor.

pe de alta parte, perpectiva budhista nu este una ateista nicidecum, dar nici una teista.

as dori sa adaug ca fiecare ramura a budhismului are o perceptie diferita asupra esentei vacuitatii. budhismul tibetan este calea de mijloc, precum si ortodoxia este in crestinism.
in perioada in care inca eram interesat de astfel de cautari (budhism, yoga, teozofie etc.) am ajuns sa il citesc pe Dalai Lama, al 14'lea de la care am primit si cele mai adanci sfaturi din aceasta sfera; in special legate de vacuitate, karma, compasiune, iubire. practicand tehnica meditatiei tibetane, am ajuns la un nivel (inferior) de a atinge vacuitatea, sesizandu'mi dublul intr'un spatiu inerent eului meu - aici cred ca vacuitatea se desparte fundamental de crestinism; in crestinism unirea cu Hristos este totala si vesnica, pe cand tehnica budhista ramane totusi o tehnica de a pacali o emisfera a creierului de cealalta (un sfat bun totusi pentru actori), iar pentru a te desavarsi prin ea trebuie sa o parcurgi pana la capat, asadar nu poate fi impartita cu Hristos.
acest moment al meditatiei a fost si cel in care am simtit cum a lucrat Botezul in mine, iar ingerul meu pazitor m'a atentionat asupra unei (supra)cunoasteri luciferice; ma refer la lumina intermitenta de pura constiinta atat de mult propovaduita in budhism. aceasta experienta spirituala m'a condus pana la urma inspre alegerea unui duhovnic si inspre rugaciunea isihasta care are darul si puterea de a ridica inima, smerind'o intru Hristos, fara niciun fel de inchipuire sau chip cioplit.

Daca ai gasit lucrarea inimii intru smerenie, in Hristos, atunci nu mai este nimic de adaugat. Ai gasit comoara ascunsa in tarina. Ea este lumina lumii care lumineaza pe tot omul pe dinlauntru. NU mai sunt necesare cautari si explicatii in labirintul conceptual.

Insa experientele tale in budism sunt necalificate, iar modul de a rationa in postare este eronat.


( Necalificata : "tehnica budista pacaleste o emisfera" ??? nu stiu ce instructiuni meditative ai exersat. "Pacalirea emisferei" este un derapaj transconfesional atunci cand rugaciunea este facuta fara frangerea inimii si dragoste, fie ca esti crestin, budist, musulman sau hindus.

Rationament nearticulat: budism - lumina intermitenta??? (premisa) - cunoastere luciferica (concluzie) )

Afirmatiile tale sunt indreptatite din perspectiva propriilor tale experiente in "budism" (cel mai probabil abordate gresit si limitate), dar nu din perspectiva cunosterii calificate a acestuia.

Budismul este inteles gresit pentru ca este privit din perspectiva rationalitatii sale, care pare sa fie o simpla acrobatie sterila a mintii.

Putini sunt instruiti corect in budism.

Ca si in celelate religii in budism sunt aprinse progresiv urmatoarele focuri ale inimii:
- patakin (nevoitorul se vede pe sine ca fiind cea mai pacatoasa fiinta din infinitele lumi samsarice)
- bhava (adorarea Lui Dumnezeu - in limbajul lor Budha)
- bodhicitta (iubirea pentru toate fapturile percepute fiecare in parte ca fiind propria mama)
- anuca (smerenia)
- pura (bunatatea)
- sada (credinta)
- kanti (indurarea in dragoste)
- aviti (iubirea saraciei)
- anati (ascultarea)
- bhaya (frica)
- santosa (multumirea cu putin)
- dana (generozitatea)
- brahmacharia (castitate)
- tapas (post - nevoitorul devine foc aprins)

Cine abordeaza practica budista fara cultivarea acestor focuri este ca si cum ar vrea sa obtina ulei din nisip.

Orice portal intelectual sau actiuni deliberate ale mintii in afara acestor miscari ale inimii sunt necalificate din perspectiva budismului mahayana.

[florin.oltean75]

-------------

Nimicul in budism nu inseamna nimic, nu inseamna inexistenta, nu inseamna nemiscare sau spatiu inert.

Sunt putini budisti care il pot intelege corect si mai putini cei care il pot recunoaste. Ce sa spunem despre cei care nu au studiat niciodata scriptura “Intelepciunii Desavarsite” ( a doua propovaduire a lui Budha)?

----------------

“Nimicul” in budism este o cognitie speciala, subtila, suscitata initial prin rationament. Ulterior este perceput direct, fara intermedierea unor articulatii mentale analitice.

Nimicul in budism (scoala de “mijloc” care evita extrema nihilista si cea a reificarii) este intelegerea faptului ca fenomenele nu au o existenta prin sine insele, ca nu exista intrinsec, autonom, cu de la sine putere.

De exemplu, un nor apare datorita unor cauze si circumstante specifice. Un nor nu exista prin sine insusi. Este “gol”, “vid” de o existenta autonoma.
Apare din alte fenomene si se disperseaza in altele. Nu exista nici un moment in continuumul norului in care poate fi identificata o esenta intrinseca a acestuia.

La fel pot fi intelese si trupurile, mintile, emotiile, discriminarile cognitive, “persoanele” si toate fenomenele “non-persoana”.

----------------------------

Altfel spus, nimicul budist este o intelegere subtila generata printr-un rationament care face apel la o negatie non-deductiva, in care obiectul negatiei este existenta intrinseca.

O negatie deductiva este o negatie din care poate fi dedusa o posibilitate. De exemplu… “Ana nu este in bucatarie”. Poate fi dedus faptul ca “Ana este in sufragerie”sau orice altceva. O exprimare mai plastica “negatie cu basculare”.

O negatie non-deductiva este, de exemplu, definitia golului: “Lipsa unei obstructii.” – In acest caz este negata existenta unei obstructii. Dupa aplicarea negatiei, mintea nu mai poate deduce nimic. Nu mai apar alte posibilitati cognitive derivate. Mintea ramane intr-o stare de suspensie speciala. Aceasta suspensie cognitiva mai este cunoscuta si ca “spatiu subtil” -diferit de “spatiu grosier” inteles prin raportare la forme.

--------------------

Nimicul budist este o abordare corecta in natura perceptiei de zi cu zi, nu este un sofism, o meditatie transcendentala disolutiva sau neantizare a mintii.

Este modul corect in care poate fi privita o floare, o persoana sau un gand.

Se spune ca acest mod corect de a privi o floare este “unitar” sau “non-dual”. Adica floarea nu este perceputa ca fiind separata de “nimicul ei”. In actul perceptiei este penetrata perfect natura esentiala a acesteia.

Fiintele obisnuite, samsarice au o perceptie dihotomica - “perceptie duala” - atunci cand privesc un fenomen oarecare. Adica, simultan cu perceptia fenomenului, percep si existenta intrinseca, autonoma a acestuia… fie propriul trup, minte sau eu. Aceasta perceptie secundara, asociata (existenta intrinseca) este eronata. Obstructioneaza intelegerea naturii esentiale a obiectului.

---------------

Se poate afirma ca acest “nimic” este singura cognitie care identifica corect natura esentiala a fenomenelor.

Orice perceptie in afara acestui “nimic” sunt cunoasteri formale, relative.

O minte prinsa in plasa lumii nu poate recunoaste natura esentiala a acesteia, intrand in coliziuni interminabile cu fenomenele atat interioare ei cat si exterioare – generand la nesfarsit efecte in natura transformarii.

Astfel, ramane prizoniera in impresii obscurate pentru ca nu sesizeaza adevarul fundamental al realitatii.