Dificultati de integrare in comunitatea ortodoxa

[Yasmina]

Despre ce fel de socializare este vorba?
Despre relatii de amicitie la biserica sau despre mobilizare cu caracter caritabil,voluntariat etc...???

Totusi,am observat ca in urma unor actiuni comune care se desfasoara in cadrul bisericii,se infiripa prietenii,amicitii si afinitati mult mai repede si mai facil decat prin clasica prezentare de rigoare si mica conversatie.

Concluzia:oamenii socializeaza mai mult si mai deschis intr-o echipa,unde scopurile sunt comune!

Biserica mea de suflet,ramane Biserica Silvestru.

[cristina27]

Nu sunt in situatia de a ma converti la ortodoxie. Asa am fost botezata si asa voi ramane .Insa ceea ce va pot spune ,din propria mea experienta : este greu sa socialiezezi sau sa te integrezi in unele situatii,chiar daca esti ortodox dintotdeauna.
Eu traiesc in America de Nord .Merg la Biserica romaneasca ,una la care parintii mei din Romania m-au sfatuit sa o frecventez , pentru ca au cautat si vazut ca respecta si apartine de biserica ortodoxa romana din tara.
E greu sa va explic si sunt sigura ca nu e asa usor sa intelegeti cum este aici din punct de vedere religios.
Inainte de a pleca,cu cateva zile chiar, am fost la parintele Teofil Paraian. Si asa de tare m-au impresionat cuvintele lui . mi -a spus. Acolo unde vei pleca este bine pentru trup(dpv material , s-a referit), in Romania este bine pentru suflet.
Nu voi intra in detalii de ce am hotarat sa plec si va spun ca nu stiu inca ce voi face .In sensul ca am plecat cu gandul sa raman aici , dar de multe ori ma gandesc ca intr-o zi tot in tara voi reveni.
Aici cei care sunt ortodocsi sunt o minoritate. Ceilalti confunda ortodocsii cu toate sectele "crestine", si aproape toti zic ca ortodox si catolic e cam acelasi lucru . nu stiu diferenta si li se pare nesemnificativa.
Ortodocsii care sunt demult aici , sunt mai departe de obiceiuri fata de cum erau in tara si incet incet se adapteaza obiceiurilor de aici .
Sunt oameni care merg duminica de duminica la biserica , dar nu e mai nimeni in biserica inainte de ora 10-10:30(slujba incepe la 9 ).avem bancute si lumea sta jos deseori.femeile nu poarta nimic pe cap si oamenii stau amestecati , nu femei intr o parte si barbati in cealalta.imbracati nu foarte adecvat pt slujba de duminica.
E greu , e tare greu . Eu vad aceleasi fetze de 3 ani jumate , dar nu vorbesc cu nimeni , pt ca multi se cunosc intre ei de mai demult ,si nu e chiar stilul meu sa intru in vorba sau sa ma bag in discutiile altora . eu , de fel sunt f prietenoasa si sociabila. la biserica unde merg, oamenii sunt cam dezinteresati de ceilalti si isi vad de familia lor , sunt mai reci si mai indiferenti . nu ma deranjeaza . eu merg sa ma rog , nu sa leg prietenii, dar vreau sa spun ca il inteleg pe cel de care vorbiti .
Depinde f mult si de ce duhovnic va avea , pt ca de multe ori duhovnicul il va pune in legatura cu diversi crestini si ii va facilita integrarea.
Un preot de la o manastire i -a rugat pe ai mei sa o ia cu ei cu masina din Bucuresti pana in nordul moldovei pe o fata si mama ei care vroiau sa se boteze ortodoxe .
Sa stie f bine pt ce o face si sa nu o faca pt oameni,integrare,prietenii,socializare.Astea cu siguranta vor veni cu timpul .Cand credinta si principiile sunt comune e mai usor .se fac pelerinaje. Ai mei si au facut un grup asa frumos din primul lor pelerinaj la Ierusalim, pe care eu l-am ratat pt ca aveam interviu pt viza . dar am reusit sa ajung acum 2 ani totusi ,multumesc lui Dumnezeu cu ai mei si cu parintele duhovnic . am cunoscut si eu lume si am legat prietenii.pastrez legatura prin mesaje si mereu cand vin in tara vizitez maicutele pe care le-am cunoscut .
Cei de alte religii aparent sunt mai uniti , dar eu vad aici toate aceste secte . Daca chiar intervine un moment crucial in viata cuiva , se dau cotiti . Tot noi ortodocsii ne ajutam mereu , si ne vom ajuta intotdeauna sunt convinsa. sper ca nu v-am plictisit , am scris cam mult .
Doamne ajuta!

[tabitha]

În prealabil postat de cristina27

Ortodocsii care sunt demult aici , sunt mai departe de obiceiuri fata de cum erau in tara si incet incet se adapteaza obiceiurilor de aici .
Sunt oameni care merg duminica de duminica la biserica , dar nu e mai nimeni in biserica inainte de ora 10-10:30(slujba incepe la 9 ).avem bancute si lumea sta jos deseori.femeile nu poarta nimic pe cap si oamenii stau amestecati , nu femei intr o parte si barbati in cealalta.imbracati nu foarte adecvat pt slujba de duminica.
E greu , e tare greu . Eu vad aceleasi fetze de 3 ani jumate , dar nu vorbesc cu nimeni , pt ca multi se cunosc intre ei de mai demult ,si nu e chiar stilul meu sa intru in vorba sau sa ma bag in discutiile altora . eu , de fel sunt f prietenoasa si sociabila. la biserica unde merg, oamenii sunt cam dezinteresati de ceilalti si isi vad de familia lor , sunt mai reci si mai indiferenti . nu ma deranjeaza . eu merg sa ma rog , nu sa leg prietenii, dar vreau sa spun ca il inteleg pe cel de care vorbiti .

Cristina, mi se par foarte contradictorii și discutabile cele scrise de tine aici.
Btw, tu de ce nu ești la ora 9 am la biserică ??
Sau ești și ții condica să vezi când apar și ceilalți?!

Cezar, am o dedicație pentru prietenul viitor ortodox :

Why I Became an Orthodox Christian
http://www.youtube.com/watch?v=7ID1-...eature=related

și un bonus :) : http://www.youtube.com/watch?v=NR0KZT5rjZc

În prealabil postat de Yasmina

Despre ce fel de socializare este vorba?
Despre relatii de amicitie la biserica sau despre mobilizare cu caracter caritabil,voluntariat etc...???

Totusi,am observat ca in urma unor actiuni comune care se desfasoara in cadrul bisericii,se infiripa prietenii,amicitii si afinitati mult mai repede si mai facil decat prin clasica prezentare de rigoare si mica conversatie.

Concluzia:oamenii socializeaza mai mult si mai deschis intr-o echipa,unde scopurile sunt comune!

Biserica mea de suflet,ramane Biserica Silvestru.

Persoana respectivă se aşteaptă la mai mult decât socializare:

<< Dar el se astepta sa gaseasca in Biserica mai multa apropiere sufleteasca, spera sa simta ca oamenii isi poarta unii altora poverile, ca se iubesc dechis, ca se sustin etc.
Se simte oarecum stingher in comunitatea euharistica. >>

Răspunsul cred că i-a fost deja dat. În biserică venim în primul rând pentru relaţia noastră cu Dumnezeu. Relaţiile cu ceilalţi oameni se vor dezvolta pe parcurs.

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Răspunsul cred că i-a fost deja dat. În biserică venim în primul rând pentru relaţia noastră cu Dumnezeu. Relaţiile cu ceilalţi oameni se vor dezvolta pe parcurs.

Asta fac și penticostalii, catolicii, luteranii și cam tot mozaicul confesional ce utilizează epitetul creștin, cultivă relații individuale cu Dumnezeu. Și-atunci la ce bun să te mai faci ortodox?
Aici militanții antiecumenism de forum ar avea în sfârșit un motiv foarte bun să latre cu sens la propria imagine din oglindă.

Dacă merg la biserică ”în primul rând” să-mi asigur ego-ul că va supraviețui veșnic, atunci intru inevitabil în cercul vicios al dorințelor ce vizează asigurarea confortului propriu: cel mai bun job pentru mine, cea mai bună căsătorie pentru mine etc. etc. La orizont pândește desigur dragostea interesată de Dumnezeu: te iubesc Doamne, nu pentru că Te-am găsit vrednic de iubit, ci pentru ca să mă scapi de belea la Judecată. La scară redusă, aceeași ipocrizie o întâlnim când ne declarăm iubirea pentru cineva, care are altă justificare decât în ea însăși: te iubesc dragă X sau Y ca să mă protejez de sigurătate, sărăcie, că-mi oferi un anumit statut social, că ai ochii mișto și-ți stă bine în bleu etc etc.

Probabil că ceea ce a fost exprimat pe acest topic cu sintagma ”comuniune liturgică” este tot un fel de asociere de individualități în vederea intonării ritualului optim de stabilit conexiunea cu divinul, asta pentru că n-am văzut să fi amintit cineva de Euharistie și comuniunea de dincolo de fire pe care o face posibilă. Păi nu, fiindcă mă împărtășesc tot așa, cu Hristosul meu, pentru iertarea păcatelor mele și pentru viața mea de veci. Celorlalți le doresc tot binele, dar după ce mă procopsesc eu.
Dar nu uităm să ne lăudăm peste tot că suntem ortodocși și că ăsta este partidul câștigător, dar pe lumea cealaltă, că pe asta nu ne deosebim cu nimic de ”concurență”, în afară de suportul teoretic.

[costel]

Nu faptura deschide altei fapturi inima pentru Dumnezeu, ci Dumnezeu face acest lucru, fie direct, fie prin noi. Asa ca recomad rugaciunea.

[glykys]

În prealabil postat de Mihailc

Probabil că ceea ce a fost exprimat pe acest topic cu sintagma ”comuniune liturgică” este tot un fel de asociere de individualități în vederea intonării ritualului optim de stabilit conexiunea cu divinul, asta pentru că n-am văzut să fi amintit cineva de Euharistie și comuniunea de dincolo de fire pe care o face posibilă. Păi nu, fiindcă mă împărtășesc tot așa, cu Hristosul meu, pentru iertarea păcatelor mele și pentru viața mea de veci. Celorlalți le doresc tot binele, dar după ce mă procopsesc eu.
Dar nu uităm să ne lăudăm peste tot că suntem ortodocși și că ăsta este partidul câștigător, dar pe lumea cealaltă, că pe asta nu ne deosebim cu nimic de ”concurență”, în afară de suportul teoretic.

Am inteles prin sintagma si Sfanta Euharistie, dar nu exclusiv, ci toata slujba, nu "ritualul". Indemnurile si cantarile din cadrul Sfintei Liturghii sunt la plural, "Cu pace Domnului sa ne rugam", "Noi, care pe heruvimi..." suntem uniti in rugaciune. Inainte de Crez, chiar si la noi in biserica, persoanele isi dau mana si isi cer iertare sau isi spun "Doamne ajuta" si e atata bucurie pe chipurile lor. A, ca or mai fi si persoane care nu se roaga la unison si citesc acatiste si diverse cartulii in timpul slujbei, e alta treaba.

MihailC, tu spui bine de obicei ce spui, cred eu, mai ales in ceea ce priveste egoismul duhovnicesc, care ascunde uneori mizantropie, dar tot un demers teoretic e si la tine. Nu e cum altfel, ca doar suntem pe un forum de discutii, nu "pe teren". Poate arunci un ochi si pe topicul referitor la icoane.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihailc

Asta fac și penticostalii, catolicii, luteranii și cam tot mozaicul confesional ce utilizează epitetul creștin, cultivă relații individuale cu Dumnezeu. Și-atunci la ce bun să te mai faci ortodox?
Aici militanții antiecumenism de forum ar avea în sfârșit un motiv foarte bun să latre cu sens la propria imagine din oglindă.

Cum am scris in mesajul precedent pe acest forum, in primul rand cineva care vine la ortodoxie ar trebui sa vina pentru ca aici e adevarul, tot ce a cautat pana acum, singura cale de relationare cu divinitatea si de mantuire. Daca vine doar pentru ca sunt picturi frumoase, bisericile au arhitectura interesanta sau chiar ca oamenii sunt respectuosi pana la urma se va plictisi de asta. Ar putea fi doar elementul de atractie de la inceput, dar apoi sa patrunda si in interior. Nu tot ce arata cineva la exterior este intotdeauna si in interior, daca cineva se da cu capul de pereti cat de mult iubeste pe oameni sau striga tot timpul ca e un pacatos nu inseamna neaparat ca are dragoste si smerenie.
Mult mai mare folos am avea daca toti ar marturisi adevarul ca ortodoxia nu e una din cai, ci singura cale. Parca Sfantul Ciprian spunea cine nu are Biserica de mama nu poate avea pe Dumnezeu de Tata. Viziunea cu ortodoxia ca un cult pierdut intre alte culte a adus un deserviciu in primul rand ortodocsilor, chiar eu cunosc multi care s-au convertit de la ortodoxie din cauza conceptiilor acestea relativiste. Si printre eterodocsi, multi vor fi care cor spune ca ortodocsii sunt inapoiati, retrograzi, dar va fi si un mic procent care se va intreba de ce spun asta ortodocsii. Si vor incerca sa caute adevarul.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Dacă merg la biserică ”în primul rând” să-mi asigur ego-ul că va supraviețui veșnic, atunci intru inevitabil în cercul vicios al dorințelor ce vizează asigurarea confortului propriu: cel mai bun job pentru mine, cea mai bună căsătorie pentru mine etc. etc.

Parada intelectualistă nu face bine la corazon, though. Ce este mântuirea dacă nu supraviețuirea noastră în veșnicie? A întoarce din vorbe acest adevăr este doar chestiune de retorică, de mesaj-șoc care să dea pe spate masele.

Cei care ați mers vreodată cu avionul, ați sesizat probabil instrucțiunile date de stewardese/ stewarzi pentru cazuri de urgență, în speță folosirea măștilor de oxigen, a vestelor de salvare : pentru cei care au copii cu ei, se insistă ca acestea să fie puse mai întâi de părinți, și abia apoi să fie puse și copiilor. Explicația este simplă : you must secure your survival first! abia apoi te ocupi și de alții. Este ceea ce se chemă dreaptă socoteală, tradusă aici în termeni pragmatici.

La orizont pândește desigur dragostea interesată de Dumnezeu: te iubesc Doamne, nu pentru că Te-am găsit vrednic de iubit, ci pentru ca să mă scapi de belea la Judecată. La scară redusă, aceeași ipocrizie o întâlnim când ne declarăm iubirea pentru cineva, care are altă justificare decât în ea însăși: te iubesc dragă X sau Y ca să mă protejez de sigurătate, sărăcie, că-mi oferi un anumit statut social, că ai ochii mișto și-ți stă bine în bleu etc etc.

Nu subscriu. Dar poate n-am suficientă experiență de viață !

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

Parada intelectualistă nu face bine la corazon, though.

Mai nou tot ce trezește complexe și frustrări se numește ”paradă intelectualistă”? Ce bine că ne mai ține cineva la curent cu versiunea americană a mentalității ”noi muncim, nu gândim”!

Ce este mântuirea dacă nu supraviețuirea noastră în veșnicie

Cred că ”apoftegma” asta este o izbândă neașteptată a propagandei de tip watchtower.

A întoarce din vorbe acest adevăr este doar chestiune de retorică, de mesaj-șoc care să dea pe spate masele.

Democrația oferă oricui dreptul de a exprima o opinie și iluzia că opinia respectivă contează. Cum zice ar spune romglezul: everyone enjoys a moment of glory illusory!