Dificultati de integrare in comunitatea ortodoxa

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Dacă merg la biserică ”în primul rând” să-mi asigur ego-ul că va supraviețui veșnic, atunci intru inevitabil în cercul vicios al dorințelor ce vizează asigurarea confortului propriu: cel mai bun job pentru mine, cea mai bună căsătorie pentru mine etc. etc.

Parada intelectualistă nu face bine la corazon, though. Ce este mântuirea dacă nu supraviețuirea noastră în veșnicie? A întoarce din vorbe acest adevăr este doar chestiune de retorică, de mesaj-șoc care să dea pe spate masele.

Cei care ați mers vreodată cu avionul, ați sesizat probabil instrucțiunile date de stewardese/ stewarzi pentru cazuri de urgență, în speță folosirea măștilor de oxigen, a vestelor de salvare : pentru cei care au copii cu ei, se insistă ca acestea să fie puse mai întâi de părinți, și abia apoi să fie puse și copiilor. Explicația este simplă : you must secure your survival first! abia apoi te ocupi și de alții. Este ceea ce se chemă dreaptă socoteală, tradusă aici în termeni pragmatici.

La orizont pândește desigur dragostea interesată de Dumnezeu: te iubesc Doamne, nu pentru că Te-am găsit vrednic de iubit, ci pentru ca să mă scapi de belea la Judecată. La scară redusă, aceeași ipocrizie o întâlnim când ne declarăm iubirea pentru cineva, care are altă justificare decât în ea însăși: te iubesc dragă X sau Y ca să mă protejez de sigurătate, sărăcie, că-mi oferi un anumit statut social, că ai ochii mișto și-ți stă bine în bleu etc etc.

Nu subscriu. Dar poate n-am suficientă experiență de viață !