Sentimentul culpabilitatii

[laurastifter]

În prealabil postat de eodor nastasa

"Dreapta socoteala" o detine doar Dumnezeu. Noi oamenii ne imbatam cu "apa neiceouta" atunci cand vorbim cum ca am detine socoteala cea dreapta. Nu putem "socoti drept" cu o minte corupta si o inima beteaga, dar, in schimb, putem nadajdui ca va veni o zi macar, in care Dumnezeu va socoti drept prin si pentru noi.
Atat timp cat oftam ori de cate ori constiientizam ca am gresit, nu'i rau, asta inseamna ca suntem treji, si nu riscam sa persistam in greseala , ori macar avem "un punct zero" de unde putem incepe a ne corecta.
Daca nu reusim sa ne iertam noi insine, inseamna ca, ori anticipam recidiva, ori suntem tematori de noua postura de "iertat", care implica si lupta crancena pentru pastrarea acesteia.
"Pacatele ti-au fost iertate, du-te dara, si nu mai pacatui"
Usor de obtinut dar foarte greu de pastrat...din pacate.

"Dreapta socoteala" o detine doar Dumnezeu. Noi oamenii ne imbatam cu "apa neiceouta" atunci cand vorbim cum ca am detine socoteala cea dreapta."
Da... încercăm şi noi să ajungem, pe cât ne este cu putinţă, la asemănarea cu Dumnezeu, la împlinirea poruncii divine consemnate la Matei5, 48. Totuşi, cum spunea un părinte care-mi este foarte drag, pentru a putea ajunge la îndumnezeire, trebuie ca, mai întâi... să ne umanizăm. :)

Doamne ajută!