Sfintii inchisorilor

[Ekaterina]

In spatele bucatariei de la inchisoarea de la Aiud era o baie cu dusuri pe care aproape orice detinut o stia. Langa baie era o camera dotata cu un pat de sipci. Deasupra patului era o grinda pe care se fixa o pereche de catuse. De cate ori am fost introdus in aceasta camera pentru tortura, catusele erau fixate sus pe grinda si ma asteptau. Eram dezbracat in pielea goala si legat cu catusele de maini. Cu picioarele stateam pe patul de sipci, in pozitie verticala. Calaul care imi aplica cea mai grozava tortura era o femeie. Avea o biciusca speciala din otel, lucrata frumos, artistic.

Loviturile erau aplicate de sus in jos. Durerea acestor lovituri era atat de mare, incat de multe ori mi-am pierdut cunostinta inainte de a se termina intreg tipicul torturii (…) Pentru tortura erau scosi doi-trei oameni din camere diferite. In timp ce unul era torturat, ceilalti asteptau cu groaza sa le vina randul.

S-a intamplat sa fiu scos pentru tortura in aceeasi serie cu Mircea Vulcanescu. Torturarea mea se terminase si acum zaceam aruncat intr-un colt, pe jos. La rand era el. Dupa ce l-au torturat, pentru a nu stiu cata oara, prin bataia pe tot corpul a cazut in nesimtire. Era plin de sange. Un tigan robust l-a luat de un picior, tarandu-l pe jos.

Capul ii balanganea in dreapta si-n stanga, ca o minge legata cu sfoara trasa de un copil zglobiu. Cum trecea tocmai prin dreptul meu, m-am tarat putin sa ii imbratisez capul si sa-l incurajez… Imbaindu-l cu apa rece, a contractat o congestie pulmonara si dupa cateva zile a murit, sporind mormintele necunoscutilor de pe campul din vecinatate cu inca unul.

Marturia lui Nicolae Cracea din Albumul Fericiti cei prigoniti.