filioque

[ioanna]

În prealabil postat de Adrianna

De aceea am zis ca postarea la care am raspuns exprima o pozitie corecta, aceea "prin Fiul", insa trebuie verificat daca dogmatic explicatia catolica este intr-adevar de "prin Fiul" si nu " de la Fiul". Atata tot.

Sinodul local din Toledo, Spania (586) adauga in Crez "care din Tatal si din Fiul purcede" in scopul de a combate arianismul.

Încă din zilele timpurii ale bisericii, candidaților la botez în comunitatea creștină li se cerea să mărturisească credințta creștină sub forma unui scurt rezumat doctrinar, un "crez" (din latinescul credo, "[Eu] cred").

Primul Sinod Ecumenic (Niceea I, 325 d.Hr.) și al doilea Sinod Ecumenic (Constantinopol I, 381) au stabilit ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept Crezul Niceno-Constantinopolitan, sau mai simplu Crezul Niceean. Acest crez s-a bazat pe crezurile anterioare de botez ale Bisericii, dar a fost dezvoltat pentru a lămuri învățătura Bisericii privitoare la dumnezeirea lui Hristos și spre a combate erezia ariană răspândită în Biserică la acea vreme, ce susținea că Hristos a fost o ființă creată, nu Dumnezeu veșnic.

Crezul de la Niceea a fost acceptat universal, atât în răsărit cât și în apus, ca exprimarea cea mai importantă a învățăturii creștine, "simbolul credinței".

În 589, un sinod local din Toledo, Spania, a adăugat o sintagmă la crez astfel încât să zică: "Cred..în Duhul Sfânt, Domnul de viață Dătătorul, care din Tatal și din Fiul purcede" (filioque în latină). Acest adaos a fost făcut aparent ca o apărare împotriva arianismului.

Roma a respins inițial schimbarea crezului străvechi. De fapt, în secolul al IX-lea, papa Leon al III-lea a pus ca crezul original, fără filioque, să fie înscris pe plăci de argint, în bazilica Sfântului Petru. Curând după anul 1000, însă, Biserica Romei a acceptat modificarea. Subiectul filioque a ocupat de departe cea mai întinsă parte a discuțiilor sinodului de la Ferrara.Florența.

Următorul pasaj din "Viețile Stâlpilor Ortodoxiei" descrie obiecția Ortodoxă la filioque:
”Într-adevăr, aceasta a fost cea mai dureroasă dispută dintre Ortodocși și Latini. Grecii, conduși de Sfântul Marcu, au insistat asupra faptului că orice inserție în crez - filioque sau nu - era necanonică. Unii papi dinaintea lui Eugenie nu au sancționat această adăugire și, în alte dăți, alți papi au susținut-o. În orice caz, a devenit treptat o adăugire permanentă a crezului în Apus, și papii ce au urmat au întărit această învățătură eretică, declarând că Duhul Sfânt purcede din ipostasurile Dumnezeului-Tatăl și Dumnezeului-Fiul, adică existența Sa este din ambele ipostasuri. Într-o încercare de combatere a arianismului, Apusul a creat două cauze în Dumnezeire. Ortodoxia afirmă că Tatăl este singura Sursă a Fiului și a Duhului - Unul născandu-se veșnic din El și Celălalt purcezând veșnic din El. Dumnezeu, astfel, este Unul, deoarece Tatăl este sursa Dumnezeirii, prin aceasta realizându-se unitatea. Adăugirea filioque a fost treptată, deși Sinoadele Ecumenice al III-lea și al IV-lea au rânduit o hotărâre strictă, ca în crez niciun cuvânt să nu se schimbe, adauge sau scoată - nici măcar o literă. Asupra celor ce ar îndrăzni să facă modificări, s-au aruncat afurisenii teribile.

Sfântul Marcu, împotriva puternicelor obiecții ale latinilor, a insistat ca, înainte de orice altceva, să fie citite cu glas tare canoanele Bisericii privind chestiunile în discuție. A citit hotărârile celui de-al treilea, patrulea, cincilea, șaselea și șaptelea Sinod Ecumenic, precum și pasaje din diferiți sfinți, incluzând mai mulți papi, toate afirmând crezul original și interzicând orice modificare a lui. Mulți din monahii latini prezenți la sinod, după ce au auzit hotărârile și actele Sinoadelor Ecumenice, alături de explicația lui Marcu, au mărturisit că nu mai auziseră așa ceva până atunci.

Au strigat că grecii învață mai drept decât sfinții lor, și s-au minunat de Marcu al Efesului.
Totuși, Latinii au oferit mai multe argumente în apărarea filioque: că filioque nu a fost un adaos la crez, ci doar o explicitare; că Papa, ca și cap suprem al bisericii, are autoritatea să facă astfel de adăugiri explicative în crez; și că hotărârile sinoadelor interzic numai modificările neortodoxe în crez. Un compromis s-a căutat în formula acceptată de greci, cea ca Duhul Sfânt purcede "de la Tatăl prin Fiul".

Oricum, o dată ce grecii au acceptat formula, latinii au insistat ca "prin Fiul" și "de la Fiul" înseamnă același lucru; astfel, filioque ar trebui acceptat așa cum este: "de la Tatăl și de la Fiul"!

Arhiepiscopul Marcu a insistat asupra distincției, spunând: "Dacă acceptăm că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, abolim monarhia în Dumnezeire și acceptăm două cauze ale Dumnezeirii".

[MihaiG]

Aceia din Regina oraşelor (Constantinopol)au atacat scrisoarea sinodală al actualului Preasfinţit Papă,nu în ceea ce priveşte toate capitolele pe care el le-a scris în ea,ci numai două dintre ele. Unul se referă la teologie[doctrina despre Sf.Treime] şi conform acestuia, spune că "Duhul Sfânt îşi are purcederea [ekporeusis] şi de la Fiul."
Celălalt se referă la întrupare. Cu privire la primul subiect, ei [romanii] au adus evidenţa unanimă a Părinţilor Latini, şi de asemenea pe Chiril Alexandrinul, din studiul pe care l-a făcut despre Evanghelia Sfântului Ioan. Pe baza acestor texte, ei au arătat că nu l-au făcut pe Fiul cauza Duhului-ei ştiu de fapt că Tatăl este singura cauză [aitia] a Fiului şi a Duhului,a unuia prin naştere şi a celuilalt prin purcedere [ekporeusis]-ci au semnificat faptul că prin El purcede [proienai], arătând astfel unitatea şi identitatea fiintei.
Ei [romanii] au fost prin urmare acuzaţi exact pentru acele lucruri pentru care ar fi greşit să fie acuzaţi, pe când primii[bizantinii] au fost acuzaţi pentru acele lucruri pentru care era drept să fie acuzaţi [monotelism].În acord cu cererea voastră le-am cerut romanilor să traducă ceea ce le este specific lor [adică "şi de la Fiul"] în aşa fel încât să se evite orice obscuritate care ar putea să rezulte de aici. Dar întrucât practica scrierii şi trimiterii [scrisorilor sinodale] a fost respectată, m-aş mira ca ei să accepte să facă aceasta. Este adevărat, desigur, că ei nu pot reproduce idea lor într-o limbă şi în cuvinte care le sunt străine la fel precum o pot face în limba lor maternă, la fel cum nici noi nu putem."

[catalin2]

În prealabil postat de MihaiG

Celălalt se referă la întrupare. Cu privire la primul subiect, ei [romanii] au adus evidenţa unanimă a Părinţilor Latini, şi de asemenea pe Chiril Alexandrinul, din studiul pe care l-a făcut despre Evanghelia Sfântului Ioan. Pe baza acestor texte, ei au arătat că nu l-au făcut pe Fiul cauza Duhului-ei ştiu de fapt că Tatăl este singura cauză [aitia] a Fiului şi a Duhului,a unuia prin naştere şi a celuilalt prin purcedere [ekporeusis]-ci au semnificat faptul că prin El purcede [proienai], arătând astfel unitatea şi identitatea fiintei.
În acord cu cererea voastră le-am cerut romanilor să traducă ceea ce le este specific lor [adică "şi de la Fiul"] în aşa fel încât să se evite orice obscuritate care ar putea să rezulte de aici. Dar întrucât practica scrierii şi trimiterii [scrisorilor sinodale] a fost respectată, m-aş mira ca ei să accepte să facă aceasta. Este adevărat, desigur, că ei nu pot reproduce idea lor într-o limbă şi în cuvinte care le sunt străine la fel precum o pot face în limba lor maternă, la fel cum nici noi nu putem."

Excelent acest pasaj care contrazice Filioque si dogma catolica ulterioara. L-a analizat si pe forumul catolic in discutia cu un ortodox ecumenist care incerca sa arate ca si catolicii cred acelasi lucru ca ortodocsii, doar ca nu s-au inteles traducerile.
Papa Martin trimisese epistole catre Patriarhii in care scrisese pentru prima data "si de la Fiul purcede". La reactia celor din Constantinopol el le spune ca si romanii cred acelasi lucru, ca Tatal este singura cauza a Fiului si Duhului, ci doar au aratat ce spunea si Adriana mai sus, ca prin El purcede, este trimis in creatie. Si chiar spune in urmatorul pasaj ca le-a cerut romanilor sa traduca in mod corect "si de la Fiul", ca sa nu se mai creeze confuzii.
Asta e si un raspuns catolicilor care sustin ca sfintii nu au spus ca Duhul purcede numai de la Tatal, sf. Maxim chiar asta spune explicit prin "singura cauza". Nu stim daca asa credeau si romanii (cel mai probabil asa credeau, luasera din partea franca expresia si o scrisesera asa fara sa inteleaga altceva), dar stim ca ulterior au schimbat invatatura si au facut si pe Fiul cauza, alaturi de Tatal. Asta ati aratat si dvs. prin citatul de la sinodul Lyon.